Ia, cea mai importantă piesă a costumului popular românesc, a ieşit din lada de zeste a străbunicii şi a intrat în atenţia reginelor României, a pictorilor şi a fotografilor, dar şi a designerilor celebri. Regina Elisabeta și Regina Maria a României, Pricipesa Ileana, dar şi Maria Tănase sau Smaranda Brăescu au fost printre primele personalităţi care au dus ia peste graniţele ţării.
Realitatea ilustrată scria în 1928: “La splendida serbare de gală dată în primăvara trecută la Teatrul Naţional în cinstea congresiştilor presei latine, printre toaletele decoltate ale elegantelor străluceau ici colea, ca nişte briliante printre alte pietre scumpe, iile, fotele şi maramele a câtorva descendente din vechi familii boiereşti. Iar în foaier, după spectacol, nu auzeai decât exclamaţii încântate ale parizienelor care se învârteau în jurul cusăturilor noastre strămoşeşti ca în jurul unui bulgăre de aur.
— Cum? ziceau ele, aveţi astfel de minuni şi nu le purtaţi întotdeauna? Mais c’est superbe, c’est magnifique.
Şi ca o dovadă de sinceritatea acestei admiraţii, gingaşa soţie a primului redactor de la „Le Journal” se drapase toată în fir şi mătase roşie, cusută în puncte strămoşeşti pe o transparentă pânză. De altfel, nu era prima oară când iile şi catrinţele României erau apreciate de arbitrii şi arbitrele gustului.
La Paris, Londra, în America, rochiile româneşti stilizate atrag privirile mai mult ca cele împodobite cu pene şi strassuri. Graţioasă din fire, românca a ştiut prin veacuri să pună cea mai aleasă distincţie în portul ei.
(…) În hrisoave vechi domneşti, prin lăzile maicilor mănăstirilor, în scrinurile domniţelor de altă dată, s-au păstrat, de-a lungul şirurilor de ani, modele de-o variaţie atât de infinită, de un colorit atât de armonios, cum numai adevăratele firi artistice ştiu să le producă.
Simţind profund frumuseţea costumului românesc, putinţa lui de-a da femeii eleganţa liniei și nobleţe trăsăturilor, primele regine ale României, Elisabeta şi Maria, nu au mai lepădat iile în tot lungul lunilor de vară.
Pătrunse de mândria artei portului strămoşesc, numeroase sunt astăzi vlăstarele logofeteselor şi vorniceselor de altă dată care, strânse în asociaţii ca „Chindia”, „Roiul”, „Liga culturală”, păstrează cu sfinţenie în scrinul lor, îmbrăcându-l la zile mari, portul strămoşesc care le transformă în tot atâtea zâne.
Iar pe potecile pădurilor, în tinda căsuţelor albe de la ţară, românca în catrinţa ţesută de ea va trece mereu ca o siluetă de artă, destinată a tenta inspiraţia şi penelul oricărui artist de rasă.
Căci costumul românesc nu e numai podoaba simplă. El cuprinde atâtea gânduri, atâtea doruri, atâta armonie, încât pentru un ochi ce ştie să vadă reprezintă graţia, sufletul însuşi plin de eleganţă al unui popor cu vechi tradiţii de frumos”.
Iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial pentru prima dată în afara ţării pe 24 iunie 2015 de Primăria Washington-ului și este sărbătorită astăzi în peste 50 de ţări de pe şase continente, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile noastre diplomatice.
