Născut la New York, pe 11 martie 1892, dintr-o mamă spaniolă și un tată irlandez, Raoul Walsh, este un exemplu clasic al conceptului de „vis american”.
Walsh și-a început cariera cinematografică ca actor la vechiul studio “Biograph” din New York, sub conducerea lui David Wark Griffith, unde a jucat alături de nume mari ale cinematografiei precum Lillian și Dorothy Gish, Mary Pickford și Owen Moore, apoi a lucrat ca asistent de regie, și, ulterior, a devenit regizor independent. Se pare că primul lui film autonom a fost Viața lui Pancho Villa (1912), peliculă care a dus la nașterea unei legende conform căreia Walsh ar fi luat parte la Revoluția mexicană.
De-a lungul unei cariere de peste o jumătate de secol, Walsh a realizat cel puțin 150 de filme. Dintre acestea, aproximativ 20 sunt considerate capodopere, câteva zeci sunt filme de calitate și foarte puține pot fi catalogate drept slabe. Totuși, chiar și cele mai puțin reușite dintre ele nu pot fi considerate plictisitoare, deoarece regizorul avea un talent aparte de a transforma poveștile cele mai banale în filme captivante. “Metoda mea constă în aceea că, dintr-un lanț de întâmplări, arăt numai pe cele care sunt indispensabile desfășurării acțiunii și înțelegerii ei”, declara el.
Unul dintre primele lui succese a fost Hoțul din Bagdad (1924), cu Douglas Fairbanks în rolul principal. Inspirată din „O mie și una de nopți”, pelicula spune povestea unui hoț care se îndrăgostește de frumoasa fiică a Califului din Bagdad. Fairbanks îl considera favoritul său, pentru că a marcat tranziția de la comedie la roluri „de capă și spadă”. Folosind efecte speciale precum un covor zburător, o frânghie magică și decoruri splendide în stil arab, producția a fost rampa de lansare a Annei May Wong, prima actriță de origine chineză care a devenit celebră la Hollywood. În 1996, Hoțul din Bagdad a fost introdus în Registrul Național de Film al Statelor Unite de către Biblioteca Congresului American.
Primul film sonor al lui Raoul Walsh a fost În vechea Arizonă (1929), o adaptare a nuvelei lui O. Henry, important pentru introducerea efectelor sonore în filmările într-o locație reală. Din nefericire, în timpul filmărilor, regizorul a fost victima unui accident de mașină în care și-a pierdut ochiul drept, ceea ce a însemnat renunțarea la cariera de actor.
Genul preferat al lui Walsh a fost filmul de aventură, cu un accent puternic pe westernuri. Printre alte titluri cunoscute ale sale se numără Mureau fără să-și scoată cizmele (1941), despre generalul George Armstrong Custer, Colorado Territory (1949), un western tragic, și Urmăritul (1947), cu Robert Mitchum, Sunetul îndepărtat al trompetei (1964).
Walsh a lucrat cu cei mai mari actori ai Hollywood-ului, Errol Flynn, Clark Gable, Gregory Peck, Gary Cooper, Cary Grant, Kirk Douglas, John Wayne și Henry Fonda aflându-se printre preferații lui. Actrițele au avut un rol mai puțin important, dar printre partenerele de platou ale eroilor săi s-au aflat nume mari precum Dolores del Rio, Mae West, Rita Hayworth și Marlene Dietrich.
Regizorul a fost cunoscut pentru energia sa inepuizabilă. Scenaristul John Twist, unul dintre colaboratorii apropiați, spunea despre el: “A trăit nouă vieți în timp ce alți muritori abia de suportau una”.
Raoul Walsh, pe care cotidianul parizian „Le Monde” îl numea „ultimul dintre giganţi”, s-a stins din viață pe 31 decembrie 1980, la vârsta de 93 de ani.
