Gary Cooper, pe numele său real Frank James Cooper, s-a născut pe 7 mai 1901 în Montana, Statele Unite și a fost cel mai mic dintre cei doi fii ai englezoacei Alice Brazier și ai avocatului și fermierului Charles Henry Cooper.
Cooper a început prin a fi caricaturist, mai întâi în Anglia, apoi la un cotidian din Los Angeles. Ajuns în California pentru a încerca să devină actor și fiind un excelent călăreț, a fost folosit în westernuri, dar nu în roluri importante, ci ca simplu figurant. Tânărul s-a impus treptat până când Samuel Goldwyn i-a oferit un contract de lungă durată. În 1930, la vârsta de 29 de ani, era un actor consacrat şi a rămas o mare vedetă până la sfârşitul vieții. A apărut în nenumărate filme, turnând fără întrerupere timp de peste 30 de ani, creând un personaj simpatic, cumsecade, puţin aiurit, tipul americanului naiv, cinstit şi îndărătnic. Toată viaţa a fost interpretul ideal al personajelor eroice, apărător al cauzelor nobile, bun şi onest prin definiţie. Cooper a obţinut de două ori premiul Oscar: pentru “Sergentul York” şi “Amiaza de foc”.
“Acum doi ani, în Hollywood, cetatea filmului, sosi un tânăr american din Nevada, hotărît să ajungă „star” de cinema. Avea ochii mari şi trişti, fruntea brăzdată de suferinţele ultimilor ani şi o cută de amărăciune în colţul buzelor.
Era Gary Cooper. De la început, tânărul din Nevada fu remarcat de către un regisor celebru, Lubitsch, şi fu adeseori întrebuinţat ca figurant. Astfel, scăpă de grija îngrozitoare a zilei de mâine
Într-o seară, după ce ieşise din studio, se îndrepta liniștit spre casă, cu pasul măsurat al omului care știe că poate dormi cele câteva ore libere fără vise urâte care să-l turbure.
Gary Cooper, pe numele său real Frank James Cooper, s-a născut pe 7 mai 1901 în Montana, Statele Unite și a fost cel mai mic dintre cei doi fii ai englezoacei Alice Brazier și ai avocatului și fermierului Charles Henry Cooper.
Cooper a început prin a fi caricaturist, mai întâi în Anglia, apoi la un cotidian din Los Angeles. Ajuns în California pentru a încerca să devină actor și fiind un excelent călăreț, a fost folosit în westernuri, dar nu în roluri importante, ci ca simplu figurant. Tânărul s-a impus treptat până când Samuel Goldwyn i-a oferit un contract de lungă durată. În 1930, la vârsta de 29 de ani, era un actor consacrat şi a rămas o mare vedetă până la sfârşitul vieții. A apărut în nenumărate filme, turnând fără întrerupere timp de peste 30 de ani, creând un personaj simpatic, cumsecade, puţin aiurit, tipul americanului naiv, cinstit şi îndărătnic. Toată viaţa a fost interpretul ideal al personajelor eroice, apărător al cauzelor nobile, bun şi onest prin definiţie. Cooper a obţinut de două ori premiul Oscar: pentru “Sergentul York” şi “Amiaza de foc”.
“Acum doi ani, în Hollywood, cetatea filmului, sosi un tânăr american din Nevada, hotărît să ajungă „star” de cinema. Avea ochii mari şi trişti, fruntea brăzdată de suferinţele ultimilor ani şi o cută de amărăciune în colţul buzelor.
Era Gary Cooper. De la început, tânărul din Nevada fu remarcat de către un regisor celebru, Lubitsch, şi fu adeseori întrebuinţat ca figurant. Astfel, scăpă de grija îngrozitoare a zilei de mâine
Într-o seară, după ce ieşise din studio, se îndrepta liniștit spre casă, cu pasul măsurat al omului care știe că poate dormi cele câteva ore libere fără vise urâte care să-l tulbure.
Când coti după 5-th Avenue în Bracebridge Street, Gary Cooper văzu, rezemată de un felinar, o tânără fată, ce părea suferindă. Apropiindu-se, văzu că nu se înşelase: fata se ţinea cu greu pe picioare, iar faţa îi era suptă de oboseală.
Figurantul cu 30 de dolari pe săptămână nu ezită: luă pe nenorocită în braţe şi o urcă, nu fără greutate, până în odăiţa de mansardă pe care o ocupa pe Bracebridge Street.
Aci lucrurile se lămuriră repede: fata nu mâncase de trei zile. După o cină substanţială îşi mai reveni şi putu să povestească lui Gary istoria ei, aceeași ca a tuturor fetelor ce rătăcesc prin Hollywood: fusese dactilografă, dar mirajul filmului o adusese în California. Nici un studio nu o mai angajase de trei luni. Ultimele sale economii se epuizaseră. Avea intenţia să se omoare, dacă…
În timp ce vorbea, Gary Cooper o privea cu atenţie. Rar i se întâmplase să vadă o figură atât de frumoasă. Suferinţa nu alterase puritatea liniilor şi seninătatea feţei pe care, acum, un surâs timid o lumina…
Tânăra fată era Edwina Booth. În viaţa noastră, totul este întâmplarea. Iubirea este ca viaţa şi, de multe ori, doi ochi frumoşi pe cari îi întâlneşti nu sunt decât… o întâmplare.
După şase luni, Gary Cooper a ajuns „feature player” adică un interpret mărunt, dar totuşi important, aşteptând să devină „star player”. Iar Edwina Booth, care a fost angajată în urma insistenţelor lui, este figurantă, aşteptând un rol care să o lanseze.
Între cei doi tineri, din prima zi în care s-au cunoscut s-a născut o iubire gingaşă, o iubire de altă dată…
Locuiesc în aceeaşi casă. Dimineaţa, Gary bate în uşa vecinei sale şi, peste un minut, amândoi pleacă la studio. De multe ori mănâncă împreună chiar acolo.
Alteori se întorc acasă, unde Edwina pregăteşte mâncare pentru amândoi. Seara ies împreună.
Tot Hollywood-ul îi cunoaşte. Dar glumele înţepătoare ale prietenilor, bârfeala colegelor nu s-au îndreptat niciodată împotriva lor. Nici o intrigă nu s-a ţesut pe seama lor. Gary este doar atât de simpatic, iar prietena lui atât de dulce…
Întâmplarea este totul în viaţii… Van Dyke, regizorul-minune al filmelor din junglă, căuta o interpretă pentru rolul principal din filmul pe care-l va realiza în Africa: „Trader Horn”. Într-o zi o văzu pe Edwina Booth. Gary Cooper trebui să plece în Far West pentru a realiza “Wollf Sonng” (Lolita) cu Lupe Velez.
Peste patru luni se întâlniră din nou în Hollywood. Gary Cooper era „star”, iar Edwina Booth interpretase rolul principal din „Trader Horn” Dar frumosul roman al dragostei lor se sfârşise: Edwina era logodită cu Van Dyke, iar Lupe Velez purta la mână inelul lui Gary. Ce vreţi, în America idolul la care se închină toată lumea este publicitatea.
Cine a spus că stelele de cinema sunt cele mai fericite fiinţe din lume? Gary Cooper este şi mai tăcut ca înainte, iar ochii Edwinei Booth sunt mai trişti decât atunci când era figurantă cu patru dolari pe zi”.
*** Ilustrațiunea română, 1930
Gary Cooper şi femeile. Un interview despre dragoste
Cu sprâncenele încruntate, netezindu-şi păru cu un aer preocupat, Gary Cooper îmi spune:
„Cu cât cunosc mai mult femeile, cu atât le înţeleg mai rău. Este de neconceput ca la vârsta mea, să nu ştiu încă nici ceea ce ele aşteaptă de la mine, nici ceea ce trebuie să le cer eu.
Venită de Ia altcineva, această mărturisire nu ar fi surprins, dar spusă de Gary Cooper, recunoscut în unanimitate ca fiind celibatarul cel mai popular din Hollywood, omul care place cel mai mult femeilor, ea îmi pricinui o mare stupefacţie, pe care îmi fu imposibil s-o maschez.
Cum se poate oare ca omul care fusese prietenul Clarei Bow, Evelynei Brent, al Lupei Velez, care jucase alături de vedete atât de seducătoare ca Silvia Sidney, Tallulah Bankhead, Helen Hayes, care, după declaraţiile Lilianei Harvey era singurul actor american, care făcea să fie văzut, care era foarte simpatizat de Mary Pickford, cum se poate oare să fie deconcertat de eternul femenin şi să declare că nu-l înţelege?
„E drept că am cunoscut multe femei, dar singurul lucru pe care am putut să-l descopăr la ele este că se asemănă toate, din anumite puncte de vedere! Şi acest lucru nu m-a făcut să progresez de loc”.
Privirea lui Gary se îndreptă spre fereastra prin care se zărea cerul cu nori albi.
„Pe vremuri, înainte de a fi la Hollwood, credeam că văd chipuri şi forme feminine prin nori şi aşteptam nerăbdător ziua în care îmi va fi dat să strâng în braţe creaturi aidoma celor din visele mele. Era pe vremea când trăiam într-un ranch şi toate ziua zburam pe cal. Pe atunci credeam cu totul altceva despre femei. Acum mi-e ruşine de ceea ce credeam”.
Chipul lui Gary Cooper capătă o expresie de disperare comică.
„Cu toate că ştiu că femeile nu fac altceva decât să joace un rol, şi cu toate astea nu pot să leînţeleg. Ce le împiedică oare să fie naturale? Una îşi dă aere de femeie independentă, alta se pretinde ultra modernă, în timp ce a treia nu acceptă nimic. Dar oricare ar fi metoda, scopul rămâne acelaşi: a cuceri bărbatul”.
Gary, mai bine ca oricare altul, este făcut să cunoască ce înseamnă o furtună femeiască.
Şi, după câteva legături tumultoase, e uşor de înţeles neîncrederea sa faţă de pasiunile pe care le provoacă, iată cauzele pentru care în cartea de telefon nu i se găseşte numele, şi atunci când este nevoie de el în studio, regizorii îl cheamă prin intermediul managerului său, Jack Moss.
“Toate acestea pentru că simt că sunt slab faţă de femei. Ador femeile, ele ştiu aceasta şi abuzează de slăbiciunea mea. Nevoia de a le înţelege mă lansează neîncetat în noi aventuri din care de multe ori nu mai ştiu cum să mă descurc.
Totuşi această influenţă a sexului slab nu m-a făcut să mă gândesc că ar fi bine să mă căsătoresc spre a mă pune în pază. Sunt de părere că meseria noastră şi căsătoria sunt două lucruri incompatibile. Nu pot concepe căsătoria fără dragoste. Cariera noastră este însă prea absorbantă spre a ne permite să ne dăm cu totul unei fiinţe. Nu trebuie uitat, de asemeniea, că zi de zi ne jucăm de-a dragostea şi că în fiecare film suntem înamoraţi de o femeie. Dacă, într-o bună zi, mă voi căsători totuşi, aş avea impresia că joc o scenă, jucată ades cu multe, foarte multe femei. Deşi sunt celibatar, am impresia că am fost de nenumărate ori căsătorit şi divorţul mi se pare o poveste învechită”.
„Ceea ce ar însemna că şi dragosten este o poveste învechiă?”
Gary privi câtva timp vârful pantofilor înainte de a răspunde.
„Mă amorezez repede, mărturisi el, dar tot atât de repede mă şi lecuiesc, ceea ce nu mă împiedică câtuşi de puţin să fiu atras de misterul cu care se înconjoară tovarăşele noastre. Acest mister face din femei o poveste nouă, necitită, ceea ce face de asemenea în clipa în care te gândeşti că le-ai catalogat definitiv, să survină una din aceste delicioase creaturi care răstoarnă toate noţiunile achiziţionate, dovedindu-ţi astfel că nu ai înţeles încă nimic, că trebuie să o iei de la început…”
D. J., Hollywood
*** Rampa, ianuarie 1934
În ultimii ani ai vieţii, Gary Cooper s-a reîntors la rolurile sale de început, cele de cow-boy loial şi îndrăzneţ. Fiu al vestului, iubea spaţiile largi şi a fost interpretul ideal al westernului într-o epocă în care genul era la mare preţ şi nu lipseau nici actorii care să-l servească. Gary Cooper a turnat peste 100 de filme, din care mai mult de jumătate au fost westernuri. Actorul a încetat din viață pe 13 mai 1961, la vârsta de 60 de ani.
