Regele Ferdinand Întregitorul la Țebea

În septembrie 1924, Regele Ferdinand și Regina Maria au mers la Țebea, pentru a-l omagia pe Avram Iancu.

“Cu înaltă însufleţire am venit împreună cu Familia Mea, spre a ne închina împrejurul legendarului gorun al lui Horia, la mormântul lui Avram Iancu, marele luptător pentru drepturile naţionale.

Mi-a fost dat Mie, întâiul Rege al României întregite, să vin aici şi să consfinţesc încheierea unui lung şi dureros proces istoric, în care era vorba de revendicarea celor mai elementare drepturi de viaţă naţională şi de demnitate omenească a celui mai vechi şi mai numeros popor din ţara aceasta, care pe lângă o muncă cinstită, dăduse din sânul său stăpănitorilor de pe vremuri atâţia ostaşi viteji, atâţia generali vestiţi, ba încă şi un mare Rege.

Ai murit chinuit pe roată, tu, neînfricatule Horia cu ai tăi. Iar tu, viteazule între viteji, Avram Iancu, închis-ai ochii rătăcitor pe drumuri, singur numai cu fluierul tău, cu sufletul întunecat şi nemângâiat, pentru că îţi vedeai zădărnicită ţinta luptelor tale.

Şi totuşi, jertfa voastră era sfântă, căci dreptatea s-a făcut, îndeplinindu-se înţeleaptă vorbă a poporului: Apa trece, pietrele rămân.

Credinţa în suflete, răbdarea în muncă şi cinstea în viaţă au adus această biruinţă a voastră, iubit popor al Munţilor Apuseni. Păstraţi cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi. Atâtea veacuri de împilare n-au putut şterge de pe faţa voastră dârza şi îndărătnica mândrie a unei rase pline de putere, care-şi aşteaptă acum o bunăstare binemeritată.

Ştiu câte greutăţi aţi îndurat, şi de aceea dragostea şi grija mea părintească pentru îmbunătăţirea vieţii voastre materiale şi culturale vă este pe deplin asigurată.

Şi acuma, întocmai precum la Putna lui Ştefan cel Mare făcui un călduros apel către toţi fiii Țării, pentru ca mână în mână să desăvârşim organizarea şi întărirea Statului în România întregită, tot aşa, în faţa umbrelor acestor eroi naţionali ai Munţilor Apuseni şi ai întregului românism, mă îndreptez cu dragoste şi stăruitori către toţi, îndemnându-i să se gândească mereu la greaua răspundere ce apasă asupra generaţiei noastre şi la datoria imperioasă ce avem de a fi cinstitori şi credincioşi marilor jertfe ce s-au făcut în luptele din trecut şi din zilele noastre pentru dobândirea drepturilor naţionale.

În acest fel vom păşi cu toţii într-o sfântă unire, la marea muncă pentru îndeplinirea destinelor Ţării, după dorinţele întregii suflări româneşti. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

*** Discursul Regelui Ferdinand la Țebea, reprodus în ziarul Viitorul, septembrie 1924