Simion Mehedinți s-a născut pe 18 octombrie 1868 în comuna Soveja și și-a petrecut copilăria în ținuturile Vrancei, descrise în culori vii în nuvelele sale, “Oameni de la munte”.
După ce a încheiat studiile liceale la Focșani și București, a fost atras în mod deosebit de istorie și filozofie, iar după absolvirea Universității din București cu rezultate strălucite, Societatea Română de Geografie i-a acordat o bursă pentru a se specializa în străinătate. În 1893 îl găsim la Paris, apoi la Berlin și Leipzig, iar în 1899 își susține teza de doctorat “Inducția cartografică” sub îndrumarea profesorului Fr. Ratzel, primind calificativul „magna cum laude”,
Întors în țară, Simion Mehedinți a fost numit profesor la Universitatea din București, la catedra de geografie înființată în 1900, devenind astfel primul profesor de geografie în învățământul superior românesc, fondatorul și organizatorul și întemeietorul geografiei moderne din România.
Prelegerea inaugurală, rostită în 1901, având ca temă obiectul și definiția geografiei, a fost audiată și de fostul său profesor, Titu Maiorescu.
“Studenții novici nepreveniți nu puteau bănui ce surprize le rezerva prima oră de geografie, obiect despre care aduceau din liceu amintiri neplăcute, cu liste de nume și cifre, balast pentru memorie. La ora anunțată se adunară în sala nr. 4 rezervată cursurilor mai frecventate și așteptau lecția fără iluzii, curioși totuși să vadă cam ce putea să le spună noul lor profesor, despre care aflaseră doar că sosise de curând cu titlul de doctor în geografie de la Universitatea din Leipzig. Sala avea un aer sărbătoresc, datorită prezenței printre alte persoane străine de curs și a bătrânului profesor de filosofie și logică Titu Maiorescu, venit să asiste la prima lecție a fostului său elev. La ora fixă apăru pe ușă un bărbat tânăr, zvelt, care se îndreaptă spre catedră cu pași ușori și siguri. Avea înfățișarea distinsă a unui adevărat intelectual. Părul puțin ondulat lăsa să iasă in evidență liniile armonioase ale capului cu fruntea proeminentă.
Barba retezată scurt dădea figurii o notă de energie: începu să vorbească liber, cu o remarcabilă ușurință, fără sfiala obișnuită a începătorilor. Avea vocea clară, sonoră, pronunța cuvintele răspicat, scurt. Folosea o limbă literară aleasă, ocolind pe cât putea neologismele. Nu lipseau nici figurile de stil, puse ici-colo, la loc potrivit și în măsura în care i-o dicta un simț deosebit de fin pentru o formă desăvârșită.
Nici unul dintre studenții aflați atunci în sala de curs nu auzise ceva despre cele patru învelișuri, despre relația dintre ele, despre descrierea genetică a fenomenelor geografice. Sub bagheta magistrului, geografia își arăta frumusețile ei necunoscute până atunci…”, scria într-o evocare Nicolae Orghidan, un fost student al lui Mehedinți.
Timp de aproape patru decenii, cât a funcționat ca profesor (s-a retras din învățământ în 1938, dedicându-se muncii de cercetare), Simion Mehedinți a format o adevărată școală geografică, ale cărei baze puse la începutul secolului au rămas în linii generale aceleași, iar în decursul anilor „nici profesorul Mehedinți și nici elevii lui nu au avut motive să-i aducă vreo modificare esențială”, scria Vintilă Mihăilescu în volumul “Omul și opera. Simion Mehedinți”.
La îndemnul lui Spiru Haret, a început să scrie manuale de geografie pentru ciclul primar și secundar, manuale care au făcut epocă între cele două războaie mondiale, și, împreună cu Octavian Goga, a alcătuit chiar și cărți de citire pentru clasele primare.
Timp de două decenii a editat o publicație pentru sate, “Duminica poporului”, care, ca și “Neamul românesc”, ziarul lui Nicolae Iorga, a avut mare ecou în lumea rurală. Între anii 1907- 1921 a condus revista “Convorbiri Literare”.
În concepția eminentului profesor, geografia este știința pământului și a omenirii care-l locuiește. În 1915, Simion Mehedinți a fost ales membru al Academiei Române, rostind, în ședința solemnă discursul de recepție cu tema “Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale”.
Lucrarea fundamentală a lui S. Mehedinți este “Terra. Introducere în georafie ca știință” (2 volume, 1930), unică în istoria geografiei mondiale.
Simion Mehedinți s-a stins din viață pe 14 decembrie 1962, la vârsta de 94 de ani.
Pro patria dixit
Veritatem dilexit
Terram sclipsit
(Pentru patrie a trăit, Adevărul a iubit, Terra a izvodit).
