Soraya s-a născut pe 22 iunie 1932 și a fost singura fiică a nobilului Khalil Esfandiary Bakhtiary, viitor ambasador al Iranului în Germania de Vest, și a soției sale germane, Eva Karl. Fetița a venit pe lume în spitalul misiunii engleze din Isfahan și a avut un frate mai mic, Bijan. Copilăria și-a petrecut-o împreună cu familia în Berlin și Isfahan, dar, când a ajuns la vârsta școlii, părinții au înscris-o la cele mai bune colegii din Anglia și Elveția.
În 1948, o fotografie a frumoasei Soraya i-a fost arătată șahului Mohammed Reza Pahlavi, care era divorțat de curând. În acea perioadă, tânăra terminase liceul în Elveția și studia limba engleză la Londra, șahul a fost fascinat de frumusețea ei și a vrut să o cunoască și în curând cei doi s-au logodit. Reza Pahlavi i-a oferit un inel de logodnă cu diamante, iar nunta a avut loc la Palatul de Marmură din Teheran pe 12 februarie 1951.
Deși suveranul anunțase că oaspeții la nuntă trebuie să doneze darurile unei organizații de caritate care urma să folosească fondurile obținute din valorificarea lor pentru ajutorarea iranienilor săraci, printre cadourile pe care cuplul le-a primit s-au numărat unele foarte personale: o haină de nurcă și un set de birou cu diamante negre, ambele trimise de Iosif Vissarionovici Stalin, o sticlă decorativă Steuben Bowl of Legends trimisă de Harry Truman, președintele Statelor Unite, un set de sfeșnice de argint de la regele George al VI-lea al Marii Britanii și multe alte cadouri extrem de valoroase.
Pentru eveniment au fost comandate 1,5 tone de orhidee, lalele și garoafe care au fost trimise cu avionul din Olanda, iar mireasa a purtat o rochie argintie de lamé împodobită cu perle și decorată cu pene de barză marabu, ținuta fiind realizată pentru această ocazie de Christian Dior.
Soraya a scris mai târziu despre acea perioadă: “Eram un dezastru. Nu știam geografie, niciuna dintre legendele țării mele, nimic despre istorie, nimic despre religia musulmană”. Fiind crescută în cultura germană și în religia catolică, tânăra a fost privită cu multă neîncredere de clericii musulmani care spuneau că șahul nu trebuia să se căsătorească cu această fată pe jumătate europeană.
Devenită regina Iranului, Soraya s-a implicat în misiuni de caritate, dar mama și surorile lui Mohammad Reza nu au văzut-o nici ele cu ochi buni, mai ales pentru că tânăra a scris despre experiențele prin care a trecut în calitatea ei oficială când vizita spitale, orfelinate, case ale oamenilor săraci, copii bolnavi, văduve și bătrâni înfometați.
În contrast cu accentul pus pe mizeria și sărăcia din Teheran, Soraya a vorbit cu admirație despre vizitele ei la Paris: „zi de zi inima mea era plină de soare. Viața era ușoară, era minunat să pot merge la cinematografe, să beau un pahar de limonadă pe terasele cafenelelor”.
În octombrie 1954, Mohammad Reza i-a spus Sorayei că este îngrijorat de faptul că nu au încă niciun copil și au decis să plece în Statele Unite pentru a cere ajutorul medicilor specialiști în fertilitate. În decembrie 1954 cuplul imperial a ajuns la New York, unde Soraya a fost consultată de doctori renumiți care au liniștit-o, spunându-i că suferă de o infertilitate temporară provocată de stres, dar la Boston alți medici i-au explicat că este infertilă și că nu va putea avea niciodată copii. Ziarele au taxat lunga vizită a cuplului în America, menționând că, pe lângă vizitele în spitalele din New York și Boston, cei doi au vizitat San Francisco, au dansat mambo la Hollywood, au schiat în Sun Valley și au făcut plajă la Miami Beach.
Soraya a fost fascinată de Hollywood și a cunoscut câteva vedete ale cinematografiei americane în timpul vizitei în Los Angeles, printre care Grace Kelly, Lauren Bacall, Bob Hope, Esther Williams și Humphrey Bogart.
O fotografie a reginei care făcea schi nautic în Miami purtând un costum de baie cu bikini a provocat o adevărată controversă, suverana fiind blamată public pentru imoralitate și, în cele din urmă, fotografia a fost interzisă în Iran, în încercarea de a mușamaliza scandalul.
Pe 12 februarie 1955, cuplul imperial a părăsit Statele Unite plecând spre Anglia cu celebrul pachebot britanic Queen Mary. La Londra, Mohammad Reza și Soraya au luat cina la Palatul Buckingham fiind invitații reginei Elisabeta a II-a și ai Prințului Philip, Ducele de Edinburgh, alături de premierul Winston Churchill și secretarul de externe Sir Anthony Eden.
În partea finală a călătoriei lor, cuplul imperial a mers la Köln, unde cei doi i-au vizitat pe părinții Sorayei, iar pe 12 martie 1955 s-au întors la Teheran, unde au fost primiți de mii de oameni care au ieșit pe străzi bucuroși să-i întâmpine.
La începutul anului 1958, probabil din cauza infertilității Sorayei, relațiile în cuplu au început să se degradeze, iar șahul i-a cerut din nou frumoasei regine să caute tratamente astfel încât să îi poată oferi un moștenitor pentru continuitatea Casei Pahlavi. Regina a mers de această dată în Elveția și Franța, dar tot fără succes. În cele din urmă, șahul Reza i-a sugerat reginei că ar trebui să fie de acord ca el să facă încă o căsătorie, permisă în religia musulmană, astfel încât să aibă mult-doritul moștenitor, dar Soraya a respins categoric această opțiune.
Mama șahului, care o detesta pe regină, i-a cerut insistent fiului să divorțeze și, în toată această atmosferă ostilă, presată din toate părțile, Soraya a părăsit Iranul în februarie 1958 plecând la casa părinților ei din Germania. Pe 5 martie Mohammad Reza a sunat-o pentru a-i spune că ori se întoarce acasă în condițiile lui, ori trebuie să accepte divorțul.
Într-o declarație de presă publicată de guvernul iranian s-a anunțat că Soraya a fost de acord cu despărțirea legală. Regina în vârstă de 25 de ani le-a spus jurnaliștilor germani că soțul ei pur și simplu nu a avut de ales. Pe 21 martie 1958, șahul însuși, cu vocea tremurând de emoție și durere, cu ochii în lacrimi, și-a anunțat divorțul într-un discurs care a fost difuzat la radio și televiziune. Căsătoria cu Soraya s-a încheiat oficial pe 6 aprilie 1958.
Tânăra a primit după separarea de șahul Reza un apartament în Paris, care era evaluat la 3 milioane de dolari americani, o rentă lunară de 7.000 de dolari, care i-a fost plătită până la Revoluția islamică din 1979, un Rolls-Royce Phantom IV din 1958, un Mercedes-Benz 300 SL, un rubin Bulgari, o broșă Van Cleef & Arpels și un inel de platină Harry Winston cu un diamant de 22,37 carate.
După divorț, Soraya s-a mutat în Franța și a avut o scurtă carieră ca actriță de film, apoi a început o relație cu regizorul italian Franco Indovina. După câțiva ani iubitul ei a murit într-un accident de avion, iar fosta regină a fost afectată de o depresie puternică pe care a descris-o mai târziu în volumul ei de memorii publicat în 1991, Le Palais Des Solitudes (Palatul singurătății).
În 1979, Soraya i-a scris lui Mohammad Reza, fostul ei soț aflat în exil în Egipt, grav bolnav de cancer, spunându-i că încă îl iubește și că vrea să îl mai vadă o dată. Mohammad Reza i-a răspuns și în 1980 s-a convenit că Soraya să îl viziteze la Cairo, dar șahul a murit înainte ca ea să poată face călătoria.
Fosta suverană a murit pe 26 octombrie 2001 în apartamentul ei din Paris, la vârsta de 69 de ani, și a fost înmormântată la Munchen, în Germania, în cimitirul în care fuseseră înhumați și părinții ei. Bunurile reginei iraniene au fost vândute la licitație în 2002, pentru o sumă ce a depășit 8,3 milioane de dolari, numai pentru rochia ei de mireasă Dior fiind încasată suma de 1,2 milioane de dolari.
