Hans Christian Andersen, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți scriitori pentru copii din lume, a lăsat o amprentă de neegalat în literatura universală datorită unor povești precum “Mica Sirenă”, “Rățușca cea Urâtă”, “Fetița cu chibriturile” sau “Crăiasa Zăpezii”, care au captivat generații întregi de cititori.
Andersen s-a născut pe 2 aprilie 1805 la Odense, Danemarca, într-o familie modestă. Părinții săi, cizmarul Hans Andersen și spălătoreasa Anne Marie Andersdatter, erau oameni simpli, viitorul scriitor fiind al doilea din cei cinci copii ai cuplului. Prima periodă a vieții sale a fost marcată de sărăcie și lipsuri materiale, dar Hans Christian și-a găsit refugiu în lumea poveștilor și a cărților, pe care a descoperit-o pe când urma școala din Slagelse.
În 1816, la vârsta de 11 ani, a primit o bursă pentru a frecventa școala din orașul Helsingor, perioadă în care a fost profund influențat de operele clasice ale literaturii europene. După încheierea studiilor, a încercat să își facă loc în lumea literară din Copenhaga, dar începuturile au fost dificile.
Debutul lui Andersen a venit în 1829, odată cu publicarea unei colecții de poezii, volum care nu a avut un succes deosebit, dar a reprezentat primul pas în cariera sa literară. A continuat să scrie și să publice poezii, iar recunoașterea a venit șase ani mai târziu, în 1835, când a publicat o poveste care avea să îl facă celebru: “The Tinderbox” (Cutia cu chibrituri).
Începând cu anul 1831, viaţa i-a oferit prilejul de a face o lungă călătorie prin Germania, Franţa, Suedia, Austria şi Italia, iar în 1841 a făcut un voiaj pe Dunăre, de la Marea Neagră la Viena, prilej cu care a trecut şi prin România. Impresiile sale au fost redate într-un interesant şi pitoresc jurnal de călătorie, „Bazarul unui poet”, publicat în 1842, și în volumul autobiografic „Povestea vieţii mele” (1855).
“…Întoarcerea în patrie, scria Andersen, m-am gândit s-o fac peste Marea Neagră şi pe Dunăre… Cea mai profundă dorinţă a mea era să cunosc câte ceva din această ţară (Ţara Românească), sa văd Dunărea pe întregul ei parcurs și țărmurile ei atât de puțin cunoscute în acel timp…”
În „Bazarul unui scriitor“, Andersen descrie ţăranii valahi, “cu cojoace din blană de oaie şi cu pălării negre de fetru, ale căror boruri uriaşe atârnau ca o umbrelă peste spate şi umeri“.
Povestitorul danez a colindat de-a lungul ţărmului Mării Negre şi a adunat scoici şi pietre, care se află astăzi expuse, alături de alte amintiri din călătoriile sale, în muzeul „H. C. Andersen” din Odense. Scriind despre păstorii valahi “cu cojoacele lor grele de blană sprijinindu-se în secure, povestește “am auzit cântecele lor, melodia îmi mai sună în urechi, trebuie să scriu un text pentru ea”, apoi vorbește despre „pământul gras care pare să fie pregătit pentru cultivat. Întinderi mari erau pustii, mii de oameni plecau din Europa spre America; cu cât mai bun ar fi putut fi căminul pe care l-ar fi găsit aici, având un câmp fertil, aproape de cel mai mare fluviu al Europei, calea spre Orient (…) Un aer de vară plutea peste câmpia verde. Păsări de baltă zburau pe ape. lată ce bogăţie de flori, iată înălţimile acoperite de iarbă, dolmeni ca în Zeelanda, pe care mâna omului i-a transformat. Totul este atât de idilic, atât de văratic danez“.
Hans Christian Andersen a devenit cunoscut în întreaga lume pentru poveștile sale memorabile, care au rămas în inimile cititorilor de toate vârstele. Printre ele se numără “The Little Mermaid” (Mica Sirenă), o poveste clasică despre visul unei sirene de a deveni ființă umană pentru a câștiga iubirea unui prinț, “The Ugly Duckling” (Rățușca cea Urâtă), care relatează
călătoria unui pui de rață considerat urât de toți cei din jur până când descoperă că este, de fapt, o lebădă splendidă sau “The Snow Queen” (Crăiasa Zăpezii), în care doi copii, Gerda și Kay, se confruntă cu malefica regină fără inimă.
De-a lungul vieții, Hans Christian Andersen a fost supus multor critici și controverse. Unii contemporani au considerat că poveștile sale sunt prea înfricoșătoare pentru copii, iar alții au susținut că sunt prea moralizatoare, dar aceste opinii nu i-au diminuat popularitatea.
Scriitorul nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut o relație stabilă, motiv pentru care au apărut speculații care susțin că ar fi avut orientare homosexuală, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi, Edvard Collin, cu care a avut o corespondență apropiată și emoțională, fiind considerat de mulți cercetători partenerul intim al lui Andersen.
Collin (15 august 1812 – 6 martie 1886) i-a fost coleg la școala din Slagelse și a devenit susținătorul lui devotat, încurajându-l să persevereze în cariera de scriitor și fiind o sursă de sprijin emoțional în momentele dificile ale vieții. Personalitatea acestuia a fost modelul pentru personajul “Edvard” din povestirea “The Story of a Mother” (Povestea unei mame). Trebuie să menționăm însă că la secolul al XIX-lea subiectele legate de orientarea sexuală erau tabu și nu erau discutate deschis, motiv pentru care nu există dovezi concrete care să confirme sau să infirme acest aspect al vieții sale.
Scriitorul, care a fost bun prieten cu Charles Dickens (cei doi s-au întâlnit în 1847, când Andersen, care devenise deja celebru, a făcut o vizită în Marea Britanie și l-a vizitat pe Dickens acasă) și cu Victor Hugo (pe care îl întâlnise în 1833, pe când avea doar 28 de ani și se afla într-o vizită la Paris), a încetat din viață la Copenhaga, pe 4 august 1875, la vârsta de 70 de ani, după o lungă suferință.
Cauza decesului a fost o insuficiență hepatică, care a evoluat în cancer. Scriitorul danez a fost înmormântat în cimitirul Assistens din Copenhaga, care a devenit loc de pelerinaj pentru admiratorii săi din întreaga lume.
În Copenhaga, autoritățile au ridicat mai multe statui și monumente în onoarea lui, iar Muzeul Hans Christian Andersen adăpostește obiecte personale și manuscrise ale scriitorului.
“A fost unul dintre marii scriitori ai lumii. Având o inimă de copil, a depășit toate limitele timpului.” – Victor Hugo
“Pentru mine, Hans Andersen este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Stilul său este mai apropiat de cel al basmului decât al oricărui alt autor.” – Charles Dickens
“A fost o ființă divină. Andersen avea mult mai multă poezie în el decât oricare scriitor pe care l-am cunoscut.” – Lev Tolstoi
“Când suntem mici, citim și recitim poveștile lui Andersen și ne minunăm de ele. Când creștem, le citim din nou și le înțelegem.” – Paulo Coelho
“Hans Christian Andersen a creat povești care continuă să fie citite și iubite în întreaga lume, transmițând învățăminte și farmec de-a lungul generațiilor.” – Salman Rushdie
