Alia Al-Hussein s-a născut pe 25 decembrie 1948 la Cairo, în Egipt, fiind fiica lui Baha Toukan și a soției sale, Hanan Hashim. Mama ei era nepoata lui Ibrahim Hashim Pasha, iar tatăl copilei era diplomat și, în momentul în care ea a venit pe lume, deținea mandatul de ambasador al Iordaniei în patru țări: Anglia, Italia, Turcia și Egipt. Toukan, care era un apropiat al regelui Abdullah I al Iordaniei, a fost unul dintre părinții Constituției iordaniene din 1952 și fusese primul reprezentant al statului la Națiunile Unite.
Alia și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei călătorind cu părinții ei acolo unde aceștia erau trimiși în misiuni diplomatice, astfel că a trăit pe rând în Egipt, Turcia, Anglia, Statele Unite și Italia. În adolescență a urmat studiile liceale la Londra, apoi a fost înscrisă la Centrul de Arte Liberale din Roma al Universității Loyola din Chicago, apoi a studiat științele politice urmând o specializare în psihologie socială și relații publice la Hunter College din New York.
În 1971 Alia s-a mutat în Iordania, unde a lucrat pentru Royal Jordanian Airlines și, nu după mult timp, a fost rugată de regele Hussein, nepotul lui Abdullah I, să supravegheze pregătirile pentru primul Festival internațional de schi nautic care a avut loc în orașul Aqaba în septembrie 1972.
Suveranul Iordaniei s-a îndrăgostit de frumoasa tânără și a cerut-o de soție, iar pe 24 decembrie 1972 cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie privată organizată în casa tatălui ei, fără ca alți membri ai familiei regale să fie prezenți.
Cu trei zile înainte Hussein divorțase de cea de-a doua sa soție, Prințesa Muna Al-Hussein, după ce înainte de ea fusese căsătorit cu prințesa Dina bint Abdul-Hamid.
Regina Alia Al Hussein i-a dăruit suveranului doi copii, pe prințesa Haya, care s-a născut pe 3 mai 1974, și pe prințul Ali, care a venit pe lume un an mai târziu, dar cuplul regal au adoptat-o și pe Abir, o tânără palestiniană a cărei mamă fusese ucisă într-un accident de avion.
Alia, care fusese educată în stil occidental, a fondat imediat ce a ajuns în palatul regal de la Amman, o instituție separată de clasicele departamente din aparatul de conducere al regelui. Biroul Reginei a avut un rol activ în societatea iordaniană, a finanțat mai multe proiecte de dezvoltare socială, punând accentul pe problemele femeilor și ale copiilor, iar proiectul a fost continuat de succesoarele ei, regina Noor și regina Rania. În plus, suverana făcea adesea vizite surpriză la spitale și instituții naționale, încercând să ridice standardele serviciilor publice și, în efortul ei de a se asigura că copiii din medii sărace primesc o educație bună, a patronat mai multe școli care se ocupau de copiii străzii.
Dragostea ei pentru artă și literatură a inspirat înființarea de biblioteci în toată țara, inclusiv una la Banca Centrală a Iordaniei, și fondarea Centrului Cultural Haya pentru Copii, a Trupei Naționale de Folclor și a Galeriei de Artă Alia.
La începutul anului 1974, regina Iordaniei, care era feministă convinsă, a cerut ca femeilor să li se acorde dreptul de vot și să poată fi alese în parlament, iar pe 4 aprilie a fost promulgată legea care asigura aceste drepturi, deși suspendarea vieții parlamentare în Iordania între 1974 și 1989 a împiedicat punerea ei în aplicare.
Din păcate, misiunea bunei Alia a Iordaniei s-a întrerupt neașteptat de repede, pe 9 februarie 1977, când regina a murit la doar 28 de ani într-un accident de elicopter care s-a produs în Amman. Suverana tocmai vizitase un spital din Tafila, un oraș aflat la sud-vest de capitală, după ce primise scrisori de la mai mulți pacienți care o informau cu privire la diverse deficiențe, iar ea a decis să meargă la fața locului. La întoarcere aparatul de zbor s-a prăbușit și toți pasagerii au murit pe loc. Regele Hussein a ținut în acea zi un mic discurs la radio și televiziune, declarând șapte zile de doliu national în memoria soției sale.
Fiica Aliei, prințesa Haya, a continuat operele de caritate ale mamei și a devenit în 2007 prima femeie dintr-o țară arabă care a fost numită Ambasador al bunăvoinței de către Națiunile Unite.
Regele Hussein al Iordaniei s-a recăsătorit un an mai târziu cu cea de-a patra și ultima sa soție, regina Noor, care i-a fost alături până la moarte, în 1999, suveranul fiind succedat de Abdullah al II-lea, cel mai mare dintre fiii săi și ai reginei Muna.
