Anton Cehov, zbaterea marelui suflet rus. Medic dedicat și scriitor de geniu, părintele “Pescărușului” a murit de tuberculoză la doar 44 de ani

Anton Cehov s-a născut de ziua Sfântului Anton cel Mare, pe 17/29 ianuarie 1860 în orașul Taganrog, un port la Marea Azov, în sudul Rusiei, fiind al treilea dintre cei șase copii ai familiei. Tatăl lui, Pavel Yegorovici Cehov, era fiul unui fost iobag și și deținea un magazin alimentar. Mama lui Cehov, Yevgeniya, era o bună povestitoare, dar a fost abuzată de soțul ei, un om aspru și pretențios. Cehov a urmat școala greacă și gimnaziul în orașul natal și a rămas repetent într-un an pentru că nu a trecut examenul de greacă antică.

În 1876, afacerea tatălui lui Cehov a fost declarată falimentară după ce construise o casă nouă și fusese înșelat de un antreprenor numit Mironov. Pentru a evita închisoarea, a fugit cu soția la Moscova, unde se aflau deja cei doi fii mai mari ai săi, Alexander și Nikolay, care erau înscriși la universitate. Familia a trăit în sărăcie lucie la Moscova, dar Anton a rămas în Taganrog încă trei ani, plătindu-și singur școala din drepturile de autor pe care le primea publicând schițe scurte în ziarele locale. Adolescentul a trimis fiecare rublă care îi rămânea familiei din Moscova. În 1879, și-a încheiat școala și s-a alăturat părinților, reușind să fie admis la Academia de Medicină I. M. Sechenov, prima școală medicală din Rusia.

Din acel moment, Cehov și-a asumat responsabilitatea pentru întreținerea întregii sale familii. În 1884, a devenit medic, dar la începutul carierei nu a obținut prea mulți bani pentru că îi trata gratuit pe săracii care veneau la consultații. În 1884 și 1885, tânărul a început să tușească cu sânge, iar în 1886 starea lui s-a agravat, dar nu le-a spus prietenilor și familiei că suferă de tuberculoză, mărturisind: “Mi-e teamă să mă supun îngrijirilor colegii mei”. A continuat să scrie pentru diverse periodice și a început să câștige suficienți bani pentru a oferi familiei sale condiții mai bune de trai.

În 1887, epuizat de muncă și de boală, Cehov a făcut o călătorie în Ucraina și astfel a descoperit stepa care l-a fascinat mult timp de atunci încolo. Moartea fratelui său, Nikolay, de tuberculoză, în 1889, i-a provocat o depresie severă și apoi a devenit obsedat de problema închisorilor.

În 1890, Anton a făcut o călătorie dificilă cu trenul, trăsura cu cai și vaporul prin Orientul Îndepărtat spre insula Sakhalin, aflată în nordul Japoniei, care era colonie penitenciară a Imperiului Rus și unde a petrecut trei luni intervievând mii de condamnați și coloniști, fiind în special impresionat de situația copiilor care trăiau în colonia penală împreună cu părinții lor. În drumurile sale, pe vaporul Amur care se îndrepta spre Sakhalin a întâlnit un condamnat care-și ucisese soția și care avea picioarele încătușate. Fiica lui, care avea șase ani, îl însoțea în permanență, iar noaptea copilul dormea cu condamnații și soldații laolaltă. Cehov a realizat că guvernul avea obligația de a se ocupa de tratamentul uman al condamnaților, iar cercetările pe care le-a făcut în această călătorie au fost publicate în 1893 și 1894 sub numele “Insula Sakhalin”, o lucrare de științe sociale, nicidecum literară.

După întoarcerea din Sakhalin, scriitorul a cumpărat o moșie în Melihovo, sat aflat la 80 de kilometri de Moscova, deschizând un cabinet medical. Bolnavii veneau la ușa sa dis-de-dimineață pe jos sau erau aduși în căruțe. Cheltuielile pentru medicamente erau considerabile și le suporta chiar el, însă cel mai mare cost era cel al călătoriilor pe care le făcea pentru a vizita bolnavii netransportabili, iar aceste vizite medicale i-au redus considerabil timpul acordat scrisului. Cu toate acestea, munca lui de doctor l-a adus în contact cu toate straturile societății ruse, văzând cu ochii lui condițiile de viață îngrozitoare ale țăranilor, dar vizitând și casele bogaților. Scriitorul nota în carnețelul lui: “Aristocratele? Aceleași corpuri urâte și necurate fizic, aceeași bătrânețe fără dinți și aceeași moarte dezgustătoare ca cea a femeilor de la piață.”

În 1894, Cehov a început să scrie piesa Pescărușul în foișorul pe care îl construise în livada sa de la Melikhovo. În cei doi ani de când se mutase la moșie, își reamenajase casa, se ocupa de grădină, își îngrijea livada și iazul și plantase mulți copaci, pe care îi îngrijea ca pe copiii lui.

După moartea tatălui său, în 1898, Cehov a vândut moșia din Melihovo și a cumpărat un teren la Yalta, în Crimeea, unde și-a construit o vilă în care s-a mutat anul următor cu mama și sora lui. Pe 25 mai 1901, scriitorul s-a căsătorit cu Olga Knipper, o actriță de la Teatrul din Moscova pe care o cunoscuse prin regizorul Nemirovici-Danchenko, dar au trăit mai mult separați, ea ocupându-se de cariera în teatru, la Moscova, iar el trăind în casa din Yalta, unde a continuat să scrie, în această perioadă apărând “Trei surori” și “Livada de vișini”.

Până în mai 1904, starea sa de sănătate s-a agravat. Tuberculoza de care suferea i-a făcut pe cei apropiați să creadă că sfârșitul scriitorului este aproape. Pe 3 iunie, Anton a plecat cu Olga spre orașul balnear Badenweiler din Munții Pădurea Neagră și a reușit să se petreacă doar câteva săptămâni într-o instituție de îngrijire din Baden. Pe 15 iulie 1904, marele scriitor rus a încetat din viață la doar 44 de ani. Patru ani mai târziu, în 1908, soția sa a descris ultimele clipe ale vieții sale:

“Anton s-a așezat neobișnuit de drept și a spus tare și clar, deși nu știa aproape deloc germana: Ich sterbe (“mor”). Doctorul l-a calmat, a luat o seringă, i-a făcut o injecție cu camfor și a comandat șampanie. Anton a luat un pahar plin, l-a examinat, mi-a zâmbit și mi-a spus: “A trecut mult timp de când am băut șampanie”. A băut paharul și s-a așezat liniștit pe partea stângă, iar eu am avut doar timp să alerg spre el, să mă aplec peste pat și să-l strig, dar el încetase deja să respire și dormea liniștit ca un copil…”

Trupul lui Anton Cehov a fost transportat la Moscova într-un tren care avea un vagon frigorific în care se transportau, de regulă, stridii. Mii de oameni l-au însoțit pe marele scriitor pe ultimul drum, dar unii dintre cei din cortegiu – ca-n piesele lui Cehov – s-au amestecat cu participanții la procesiunea funerară a unui anume general Keller care se desfășura în același timp. Scriitorul a fost înmormântat lângă tatăl său, la Cimitirul Novodevichy din Moscova. Soția sa, Olga Cehova, și-a continuat cariera de actriță în Rusia și a trăit în Moscova până la sfârșitul vieții, în 1959, murind la vârsta de 90 de ani.

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *