Claudette Colbert, una dintre cele mai bine plătite vedete de la Hollywood, a refuzat să joace în roluri care mizau pe sexualizarea corpului feminin

Émilie Claudette Chauchoin s-a născut pe 13 septembrie 1903 în Saint-Mandé, Franța, fiind fiica lui Jeanne Marie și a lui Georges Claude Chauchoin

Deși a fost botezată “Émilie”, ea a fost numită “Lily” după actrița Lillie Langtry. Tatăl ei își pierduse vederea la ochiul drept și nu își găsea de lucru, așa că mama sa, Jeanne, trebuia să muncească pentru a întreține familia. Când fetița avea trei ani, în 1906, pentru a avea mai multe oportunități de-și câștiga existența, familia ei a emigrat în Manhattan și s-a instalat într-un apartament la etajul cinci dintr-un bloc de pe Street 53. Actrița va spune mai târziu că, datorită faptului că urca în fiecare zi cele cinci etaje pentru a ajunge acasă, a reușit să aibă picioarele superbe admirate de toată lumea de la Hollywood.

 

Tatăl ei a reușit să se angajeze ca funcționar la o bancă, iar familia a primit cetățenia americană în 1912. În copilărie, Claudette își dorea să devină pictoriță, dar mama ei spera să devină cântăreață de operă.

În timp ce studia la Liceul Washington Irving, profesoara ei de dicție, Alice Rossetter, a încurajat-o să meargă la o audiție la teatru. În 1919, domnișoara Colbert, care avea 15 ani, și-a făcut debutul pe scenă la Provincetown Playhouse cu piesa The Widow’s Veil.

Mai târziu și-a dorit să devină creatoare de modă, a făcut studii la Art Students League din New York și și-a plătit educația artistică lucrând într-un magazin de îmbrăcăminte. În 1923 tânăra a primit un mic rol pe Broadway și a a folosit pentru prima dată numele Claudette, în loc de Lily, adăugând numele de fată al bunicii materne, Colbert.

În 1924, producătorul Al Woods a distribuit-o în pelicula “The Fake” a lui Frederick Lonsdale, dar va fi înlocuită de Frieda Inescort cu puțin timp înainte de a începe filmările. După ce a semnat un contract pe cinci ani cu Woods, Claudette a jucat diverse roluri minore pe Broadway în perioada 1925-1929, fiind adesea distribuită ca servitoare până când a fost remarcată de producătorul de teatru Leland Hayward, care a i-a oferit rolul principal în filmul mut “Pentru dragostea lui Mike”, care acum este pierdut.

În 1928, tânăra a semnat un contract cu Paramount Pictures, a jucat în „The Hole in the Wall”, dar la început nu i-a plăcut cinematografia. Primele sale filme au fost produse la New York, unde a apărut în “The Lady Lies” și apoi în 1930, a jucat alături de Maurice Chevalier în “The Big Pond”.

Cariera actriței a primit un nou impuls atunci când Cecil B. DeMille a distribuit-o ca femme fatale în rolul Poppaea din epopeea istorică “Semnul Crucii”, alături de Fredric March și Charles Laughton, unul dintre cele mai importante roluri ale carierei sale timpurii.

Până în 1935, Claudette a apărut în 28 de filme, în medie patru pe an, multe dintre ele având mare succes comercial.

A urmat „Cleopatra”, în 1934, unde a jucat rolul principal alături de Warren William și Henry Wilcoxon, dar mai târziu, pentru că nu a dorit să fie asimilată cu tendința de sexualizare a corpului feminin, a refuzat să mai apară în astfel de roluri.

Succesul ei spectaculos i-a permis să-și renegocieze contractul, reușind să obțină un salariu mult mai consistent și devenind, în 1938, cea mai bine plătită actriță de la Hollywood, cu un salariu de 426.924 de dolari. La apogeul popularității sale, la sfârșitul anilor 1930, actrița câștiga 150.000 de dolari pe film și doi ani la rând, în 1937 și 1938, ea a fost listată ca a 14-a și, respectiv, a șasea cea mai bogată femeie din SUA.

În 1945, Colbert și-a încheiat asocierea cu Paramount și a continuat să lucreze ca actriță independentă în mai multe filme. Apreciată pentru bunul ei gust și stilul vestimentar, Claudette Colbert s-a asigurat de-a lungul carierei sale că este impecabil îngrijită și costumată.

În 1956, actrița a prezentat cea de-a 28-a ceremonie de decernare a premiilor Oscar și doi ani mai târziu, în 1958, s-a întors pe Broadway în piesa The Marriage-Go-Round, pentru care a fost nominalizată la premiul Tony pentru cea mai bună actriță. Ultima sa apariție pe ecran a fost în 1961, în pelicula “Parrish”.

 

În 1928, Colbert s-a căsătorit cu actorul și regizorul Norman Foster, cu care a jucat în spectacolul “The Barker” și în filmul „Young Man of Manhattan”, dar căsătoria lor a fost secretă timp de mulți ani, pentru că cei doi locuiau în case separate. Cuplul a divorțat în 1935 în Mexic.

În același an, în ajunul Crăciunului, actrița s-a căsătorit în Arizona cu doctorul Joel Pressman, care va fi profesor și șef al departamentului de neurochirurgie al Școlii Medicale UCLA. Cei doi s-au mutat la o fermă din California de Nord, au avut o viață liniștită, iar căsătoria lor a durat 33 de ani, până la moartea lui Pressman, în 1968.

Deși s-a retras din cinematografie la mijlocul anilor 1950, Claudette Colbert era încă suficient de bogată încât să-și mențină un stil de viață de lux. Avea o casă în Palm Springs pentru week-end, una în Barbados și o cabană în Cap Ferrat, în sud-estul Franței. Adman Peter Rogers avea să spună despre ea: “Claudette a fost extravagantă. N-am văzut-o niciodată să pună la îndoială prețul a ceva.”

În următorii ani, actrița și-a împărțit timpul între apartamentul ei din Manhattan și casa ei de vacanță din Speightstown, Barbados. Aici se afla când a suferit o serie de mici accidente vasculare cerebrale și tot aici a murit pe 30 iulie 1996, la vârsta de 92 de ani. Rămășițele ei au fost duse la New York pentru incinerare, așa cum își dorise, urna fiind apoi depusă în cimitirul Bisericii Godings Bay din Barbados, alături de mama sa și cel de-al doilea soț.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *