“Crima din Orient Express arborează pe generic o asemenea aglomeraţie de nume celebrissime încât doar la simpla lor lectură filmul îşi adjudeca reclama şi succesul.
Să începem cu autoarea: Agatha Christie. O englezoaică cât se poate de liniştită, provenind dintr-o familie cât se poate de victoriană, cu o copilărie cât se poate de burgheză. Ştia să cânte la pian, să brodeze, să taie rozele, cunoştea limbile clasice şi se pregătea pentru o căsătorie cât se poate de paşnică. Până într-o bună zi, când, în urma unui pariu cu propria-i soră, aruncă mai în glumă mai în serios sfidarea ei lui Conan Doyle şi vestitului său Sherlock Holmes, spunând:
Şi eu pot scrie un roman poliţist!
Zis şi făcut Peste câteva luni romanul era gata. Cu cel de al treilea roman, numele ei devenea notoriu în toată Anglia începutului de secol. Aşa a debutat în escalada succesului. Avea să urce această scară neîntrerupt până în 1976, când autoarea a ieşit din scena vieţii, lăsând posterităţii 77 de volume, traduse în peste o sută de alte limbi, atingând un tiraj superior operei compatriotului ei Shakespeare.
Da, o englezoaică foarte liniştită a rămas bătrâna doamnă care, cu aerul ei demn de o Forsyte, a introdus genul poliţist în înalta societate, inventând crima “curate”, suprimând pistolul, ignorând pumnul, punând preţ doar pe deducţia inteligentă.
Eroul ei, Hercule Poirot, face uz doar de această elegantă armă. Cu ea şi-a cucerit la rândul său notorietatea. Detectivul belgian inventat cu primul ei roman o va însoţi până la ultimul, menit a fi publicat după moartea autoarei, când şi el îşi găseşte sfârşitul. După alte zece ecranizări, mai mult sau, mai degrabă, mai puţin reuşite, “Crima din Orient Express” (carte publicată în 1934) are un regizor pe măsură în Sidney Lumet (Colina, Doisprezece oameni furioşi).
Experimentat în ecranizări de la O’Neil la Arthur Miller, Lumet îşi compune filmul ca o piesă de teatru. Scena: vagoanele trenului Orient-Express, unde are loc crima şi dezlegarea ei, găzduiesc o trupă de actori internaţionali, subliniind deliberat concepţia mizanscenei. Lumet îşi prezintă actorii în ordinea intrării în vagon. Pe peronul gării din Istanbul, îşi fac apariţia ca la teatru: Vanessa Redgrave — modesta profesoară ajunsă târziu la visul căsătoriei, la braţul unui Sean Connery simpatic colonel al armatei imperiale; sexagenara Wendy Hiller – contesa în exil, urmată de camerista-jandarm – Rachel Roberts; mult admirata tânără soţie a diplomatului maghiar, Jacqueline Bisset, alături de prevenitorul ei soţ – Michael York, omul de afaceri, zgârcit la vorbă şi la gest – Richard Widmark urmat de secretarul său, persoană intens stresată după toate aparenţele – Anthony Perkins, şi de un impozant valet – John Gielgud, Lauren Bacall – mondena care și-a abandonat cariera, nu și ticurile.
În sfârșit, Ingrid Bergman – în postură de fată bătrână și bogată; Martin Balsam – jovialul director al companiei wagon-lits, care, inocent, aduce cu sine pe cel de care nimeni nu avea nevoie, devenit în cele din urmă eroul principal: detectivul Hercule Poirot în persoana lui Albert Finney. Defilarea este primită la scara vagonului de conducătorul trenului – Jean-Pierre Cassel. O dată personajele intrate în vagon – era să scriu în scenă, filmul – era să scriu piesa, poate să înceapă.
Și începe cu pasul sigur al autoarei pe drumuri misterioase, până la crima presimţită, anunţată, nu şi evitată, dar până în cele din urmă, dezlegată. Sidney Lumet arbitrează alţi “Doisprezece oameni furioşi”, cam atroci justiţiari, aducând o rezolvare victoriană. Dar nici crima, nici metoda detectivului nu mai contează. Concurenţa actoricească este de o asemenea clasă. încât eclipsează subiectul. Vedetele sunt obligate la o demonstraţie de talent şi profesionalism. Toţi sunt fără cusur. Nu se pot stabili ierarhii. Rând pe rând, fiecare personaj te prinde în capcana propriei biografii. Totuşi, Albert Finney a fost avantajat de un rol de compoziţie care cu greu se poate întâlni de două ori într-o carieră.”
*** Adina Darian, revista Cinema, septembrie 1976
Filmul “Crima din Orient Express” a avut premiera în noiembrie 1974 și a fost regizat de Sidney Lumet. Scenariul a fost semnat de Paul Dahn, după romanul cu același nume al Agathei Christie. Cu o distribuție de excepție – Albert Finney, Lauren Bacall, Martin Balsam, Ingrid Bergman, Jacqueline Bisset, Jean-Pierre Cassel, Sean Connery, John Gielgud, Wendy Hiller, Anthony Perkins, Vanessa Redgrave, Rachel Roberts, Richard Widmark și Michael York – pelicula a avut un succes comercial uriaș.
Ingrid Bergman a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, iar filmul a primit alte cinci nominalizări la cea de-a 47-a ediție a Premiilor Oscar pentru cel mai bun actor (Finney), cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună muzică originală, cea mai bună imagine și cele mai bune decoruri.
Agatha Christie, pe numele ei real Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, s-a născut pe 15 septembrie 1890 la Ashfield, în Anglia, și a încetat din viață pe 12 ianuarie 1976.
