Curajoasa Nadejda Durova, prima femeie ofițer din armata țaristă. Urmașii ei au fondat “Dinastia Durov”, cea mai cunoscută companie de circ din Rusia

Nadejda Andreyevna Durova s-a născut pe 17 septembrie 1783 într-o tabără a armatei din Kiev, fiind fiica unui ofițer rus. Tatăl ei a plasat-o în grija soldaților săi, după un incident care era aproape să o lase pe copilă schiloadă pentru că mama fetiței, într-o criză de nervi, o aruncase pe fereastra unei căruțe în mișcare. Trăind printre militari în copilărie, Durova folosea în limbajul comun toate comenzile specifice armatei, iar jucăria ei preferată era o armă descărcată.

După ce tatăl ei s-a retras din serviciu, fetița a continuat să se joace cu săbii și și-a speriat familia după ce a făcut o demonstrație fără precedent. A îmblânzit în secret un armăsar pe care toți îl considerau sălbatic.

 

În 1801, la vârsta de 18 ani, tânăra s-a căsătorit cu un judecător numit Sarapul V.S. Chernov și doi ani mai târziu a născut un fiu. Alte relatări susțin că a fugit de acasă cu un ofițer de cazaci în 1805.

În 1807, la vârsta de douăzeci și patru de ani, s-a deghizat de băiat, și-a părăsit fiul și soțul, l-a luat pe calul Alkid, cel domesticit chiar de ea, și s-a înscris în regimentul de cavalerie sub numele Alexander Sokolov.

Nadejda Durova credea că armata îi oferă libertate de mișcare și de manifestare, îi plăceau animalele și activitățile în aer liber și considera că nu este făcută munca tradițională a femeilor. În memoriile sale, ea a descris o relație nefericită cu mama ei, dragostea necondiționată față de tatăl ei și nu a consemnat absolut nicio amintire despre viața ei de femeie căsătorită.

 

Tânăra a luptat în marile bătălii ale armatei ruse în campania ruso-prusacă din Războiul celei de-a Patra Coaliții desfășurat între 1806-1807. În timpul unei lupte, Nadejda a salvat viața a doi soldați ruși. Primul căzuse de pe cal în luptă și a suferit o comoție. Ea i-a acordat primul ajutor și l-a adus în siguranță într-un loc ferit în timp ce armata rusă bătea în retragere. Cel de-al doilea era un ofițer care-și pierduse calul, dar nu era rănit. Trei dragoni francezi îl încercuiseră, iar Nadejda și-a ridicat lancea și a împrăștiat inamicii. Apoi, în ciuda reglementărilor, i-a oferit calul ei ofițerului pentru a-l ajuta să fugă de francezi.

În timpul campaniei militare, tânăra a timis o scrisoare familiei sale explicându-le dispariția și motivele pentru care a ales să intre în armată. Zvonul despre existența unei amazoane în armata rusă a ajuns la țarul Alexandru I, care a început să se intereseze personal de ea. Șefii militari ai Nadejdei Durova i-au raportat împăratului că curajul ei este fără egal, astfel că a fost convocată la Sankt Petersburg unde l-a impresionat atât de mult pe țar, încât acesta i-a acordat Crucea Sfântului Gheorghe și a promovat-o la gradul de locotenent într-o unitate de husari (Regimentul Mariupol Hussar), devenind primul ofițer femeie din armata rusă. Pentru că numele ei devenise prea cunoscut, țarul i-a oferit un nou pseudonim, Alexandrov, după propriul lui nume.

 

 

Aspectul fizic al Nadejdei i-a afectat însă șansele de promovare. Într-o epocă în care ofițerii ruși erau ridicați în grad doar după ce le creștea mustața, ea arăta ca un băiat de șaisprezece ani. Mai târziu, s-a transferat de la husari la Regimentul Uhlan lituanian pentru a evita să se afle că este femeie, mai ales că fiica colonelului comandant, crezând că este băiat, s-a îndrăgostit de ea.

Durova a fost implicată și în conflictele armate din timpul invaziei Rusiei de către Napoleon în 1812, luptând în bătălia de la Smolensk. În timpul bătăliei de la Borodino, o bilă de tun a rănit-o la picior, dar curajoasa fată a continuat să-și îndeplinească sarcinile timp de câteva zile, până când a primit ordin să meargă să se trateze. Nadejda s-a retras din armată în 1816 cu gradul de stabs-rotmistr, adică echivalentul unui căpitan-locotenent.

 

Douăzeci de ani mai târziu, întâmplarea a făcut să-i fie prezentată lui Aleksandr Pușkin care, când a aflat că tânăra ținuse un jurnal în timpul serviciului militar, a încurajat-o să-l publice. Durova a adăugat amintiri din copilărie, dar și-a micșorat vârsta cu șapte ani și a eliminat toate referințele la căsătoria ei.

Cartea a apărut sub numele “The Cavalry Maiden” în 1836 și este considerată astăzi un document semnificativ al epocii, pentru că puțini ofițeri tineri participanți la războaiele napoleoniene și-au publicat experiențele de pe front.

Nadejda Durova a continuat să poarte haine bărbătești pentru tot restul vieții. A murit în Yelabuga pe 21 martie 1866, la vârsta de 82 de ani, și a fost înmormântată cu onoruri militare complete.

Descendenții curajoasei femei i-au moștenit dragostea pentru animale și talentul pentru dresaj. Nepoții Nadejdei, Vladimir și Anatoly Durov, au fost dresori ai circului rus și fondatorii Teatrului de animale Durov din Moscova.

Frații Durov au devenit figuri iconice ale circului rus înainte și în timpul regimului sovietic și au creat una dintre cele mai importante dinastii ale circului din Rusia.

 

O curiozitare este că mai mulți urmași ai lui Vladimir și Anatoly au purtat același nume: Vladimir sau Yury pentru bărbați, Natalia sau Tereza pentru femei. Aproape toți erau dresori de animale, iar bărbații lucrau în același costum ca strămoșii lor, Anatoly și Vladimir – care fuseseră inițial clovni și deveniseră apoi dresori.

Natalia Durova, o altă descendentă a Nadejdei, a devenit dresoare de lei de mare, morse și maimuțe și scriitoare de cărți pentru copii și a fost cunoscută și în România în perioada comunistă pentru volumul de povestiri din lumea circului “Poftiți în arenă”.

 

 

 

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *