Identitatea Omului cu masca de fier, personajul misterios care a trăit în secolul al XVII-lea și a devenit celebru datorită măsurilor stricte de securitate care i-au însoțit detenția, continuă să stârnească numeroase controverse. De-a lungul secolelor, s-au făcut cercetări minuțioase și s-au emis diverse ipoteze cu privire la adevăratul lui nume, dar multe întrebări au rămas fără răspuns.
“S-a spus că „Masca-de-fier” nu era altul decât „Regele Halelor”, ducele de Beaufort, iubit de populaţia mahalalelor pariziene şi duşman al Regelui-Soare. Dar s-a dovedit că ducele Beaufort a murit asediind oraşul Candia, în 1669, iar „Omul-fără-nume” s-a stins în temniţă, la Bastilia, 34 de ani mai târziu, adică în 1703, după cum rezultă dintr-un proces verbal semnat de Rosarges, vicecomandantul Bastiliei la acea dată. Și apoi, vreme de trei secole, s-au destrămat zeci de alte presupuneri în care „Masca-de-fier” a fost identificat, rând pe rând, cu contele de Vermandois, superintendentul Fouquet, precum şi cu alte numeroase personalităţi politice din vremea Regelui Soare.
Cine este atunci Omul-fără-nume, bărbatul înalt şi tăcut ce şi-a petrecut o viaţă în spatele zidurilor de piatră, omul pe care Ludovic al XIV-lea l-a încredinţat domnului de Saint-Mars recomandându-i: „Ai grijă, nimeni nu trebuie să ştie cine este şi de unde vine, nimeni să nu-i audă glasul în afară de dumneata!”, se întrebau ziarele interbelice.
Legenda a fost popularizată de romancierul francez Alexandre Dumas în romanul “Vicontele de Bragelonne”, care face parte din seria “Cei trei muschetari”. Potrivit lui Dumas, Omul cu masca de fier a fost încarcerat în mai multe închisori, inclusiv în Fortăreața Insulei Sainte-Marguerite și la Bastilia, dar a purtat în permanență o mască pentru a-și ascunde identitatea și a fost ținut sub paza strictă a gardienilor.
Cele mai multe surse indică faptul că s-ar fi născut în jurul anului 1640, dar nu există documente oficiale care să ateste acest lucru, și că ar fi fost încarcerat în anul 1669. Cu privire la moartea sa, data exactă și circumstanțele sunt ceva mai clare. Potrivit celor mai multe surse, bărbatul ar fi murit în închisoarea Bastilia pe 19 noiembrie 1703.
Cum spuneam, există numeroase teorii și speculații cu privire la identitatea reală a Omului cu masca de fier. Unii au sugerat că ar fi fost un frate geamăn al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, care a fost ținut captiv pentru a fi oprit să formuleze orice pretenție la tron. Alte teorii susțin că ar fi fost spion sau membru al aristocrației franceze și ar fi fost încercerat deoarece deținea informații compromițătoare despre familia regală.
În volumul „The Search for the Man in the Iron Mask: A Historical Detective Story” (Căutarea omului cu masca de fier: O poveste istorică pentru detectivi) publicat în 2016, profesorul de istorie Paul Sonnino (UC Santa Barbara) avansează ideea că numele personajului a fost Eustache Dauger, un valet al trezorierului cardinalului Mazarin, prim-ministru a Franței, care acumulase o avere uriașă în timpul mandatului.
Primul document prezentat de Sonnino în care se face referire la încarcerarea “Omului cu Mască de Fier” este o scrisoare trimisă în iulie 1669 de Marchizul de Louvois, unul dintre miniștrii regelui Ludovic al XIV-lea, comandantului închisorii din Pignerol (un orășel de lângă Torino aflat la acel moment sub stăpânire franceză), Bénigne Dauvergne de Saint-Mars. În această notiță, Louvois informează că un prizonier pe nume Eustache Dauget va ajunge la Pignerol peste o lună. În corespondența ulterioară, Saint-Mars menționeză faptul că Dauger nu făcea probleme, în comparație cu ceilalți deținuți care deseori se manifestau violent și încercau să evadeze.
Istoricul precizează: „Am reușit să determin faptul că Mazarin a furat o parte din avere de la fostul rege al Angliei, Carol I Stuart, iar Dauger probabil că nu și-a ținut gura când a trebuit. El a fost informat atunci când a fost arestat că, dacă își va dezvălui identitatea, va fi imediat ucis”.
În perioada interbelică, istoricul francez Frantz-Funk Brentone în cartea sa, „Legendele și Arhivele Bastiliei”, oferă și alte amănunte: “Joi, 18 septembrie 1698, la ora trei după amiază, dl. de Saint Mars (fostul comandant de la Pignerol și de la Fortul de pe Insula Sainte-Marguerite), ajuns guvernator al Bastiliei, aducea în propria lui litieră un prizonier a cărui față era acoperită cu o mască.
“Imediat prizonierul a fost întemniţat la Bastilia. Identitatea este tot atât de misterioasă ca şi chipul lui Numele său nu se spune”, consemna în jurnal un anume Du Junca, un locotenent care avea rolul de ajutor al noului guvernator. Supravegherea prizonierului era cât se poate de riguroasă. Nu avea voie să-şi scoată masca, însuşi domnul de Saint Mars îi aduce mâncarea, care este supusă în prealabil unei inspecţii minuţioase şi nu era zi în care ofiţerii închisorii să nu percheziţioneze atât celula, cât şi persoana deținutului.
“Cinci ani au trecut astfel. În dimineaţa zilei de 18 Noiembrie 1703, omul mascat se simte indispus. Peste zi indispoziţia se agravează, iar seara, starea lui fiind disperată, guvernatorul a trimis după abatele Girant, duhovnicul Bastiliei. Preotul nu avu timpul decât să adreseze câteva cuvinte muribundului, deoarece prizonierul muri la ora 10. Înmormântarea avu loc în timpul nopţii următoare, la Cimitirul Saint Paul. Coşciugul fu dus pe braţe de doi soldaţi, fiind urmat de maiorul de Rosarges, viceguvernatorul Bastiliei, şi chirurgul Reglhe.
Cât timp trăise prizonierul, nimeni nu putuse a vorbi, dar după moartea lui începură să circule tot felul de versiuni”, scria Frantz-Funk Brentone.
„Un om a stat închis vreme îndelungată la Bastilia şi a murit mascat, nota în 1711 și prinţesa Palatină, cumnata lui Ludovic al XIV-lea. Avea doi muschetari în jurul lui care nu-l slăbeau o clipă şi care mai aveau misiunea să-l ucidă dacă şi-ar fi scos masca. A mâncat şi a dormit mascat… Se pare că faimoasa mască era de fier sau cel puţin prevăzută cu o armătură, de aceea enigmaticul prizonier nu mai era desemnat decât sub numele de „Omul cu masca de fier”.
O altă legendă arată că într-o zi, pe vremea când era închis pe Insula Sainte-Marguerite, prizonierul scrijelise ceva cu cuțitul pe o farfurie de argint şi aruncase farfuria pe fereastra celulei, în direcţia unei bărci. Stăpânul bărcii ar fi luat farfuria şi ar fi dus-o guvernatorului închisorii.
— Ai citit ce e scris aci?, l-a întrebat domnul de Saint Mars. Te-a mai văzut cineva?
— Nu ştiu să citesc, răspunse omul, am găsit-o şi nimeni nu ştie de ea. Pescarul a fost reţinut până când guvernatorul s-a asigurat că spusese adevărul.
— Pleacă, i-ar fi transmis, eşti fericit că nu ştii carte.
Singura certitudine legată de Omul cu masca de fier este data morții lui. Pe 19 noiembrie 1703, preotul de la Cimitirul Saint Paul transcria în registrul Bastiliei următorul act mortuar:
„La 19 noiembrie a murit Marchioly, în vârstă de 45 de ani, şi a fost înmormântat la cimitirul Saint Paul în prezenţa d-lor Rosarges, viceguvernatorul Bastiliei, şi Reglhe, chirurgul Bastiliei, care au semnat prezentul act”. Urmează apoi iscăliturile.
Aceeași dată se regăsește într-un pasaj din jurnalul locotenentului du Junca: „19 noiembrie 1703: prizonierul necunoscut și mascat pe care l-a adus dl. de Saint Mars a murit azi”. Bărbatul a fost înmormântat pe 20 noiembrie sub numele de Marchiel sau Marchioly. Fața lui a fost arsă cu vitriol pentru ca, în caz de deshumare, să nu poată fi identificat.
De-a lungul timpului, misteriosul personaj a fost erou principal în mai multe producții cinematografice de succes. Cea mai cunoscută este “The Man in the Iron Mask” (1998), cu Leonardo DiCaprio, care a interpretat atât rolul regelui Ludovic al XIV-lea, cât și pe cel al Omului cu masca de fier. O altă producție celebră este “Le Masque de fer” (1962), regizată de Henri Decoin, cu Jean Marais în rolul Omului cu masca de fier. În 1929, filmul mut “The Iron Mask” (1929) l-a avut în rolul principal pe Douglas Fairbanks, care a interpretat, ca și DiCaprio. atât rolul Regelui-Soare, cât și pe cel al deținutului misterios. În 1939, regizorul James Whale a ecranizat și el legenda Omului-fără-chip, distribuindu-i pe Louis Hayward, Joan Bennett, Warren William, Allan Hale şi Joseph Shildkraut în producția „The Man in the Iron Mask”.
