Drama familiei Hasdeu: Moartea Iuliei și prăbușirea psihică a ilustrului său tată

Tadeu Hîjdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia, pe 26 februarie 1838 și și-a petrecut copilăria la moșia părinților din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei.

Tânărul, care mai târziu avea să-și ia numele Bogdan Petriceicu Hasdeu, a studiat la universitatea din Harkov, fiind apoi ofițer în armata rusă.  Când, în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1856 sudul Basarabiei, mai exact județele Cahul, Bolgrad și Ismail au revenit la Moldova, ofițerul a trecut granița, iar rușii i-au cerut extrădarea și, pentru că autorităților române au refuzat, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșiilor familiei.

 

La 1857 Hasdeu a fost numit membru al tribunalului din Cahul, dar după un an s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din București, fiind primul cercetător care a început să publice copii după acte din arhivele străine cu privire la români.

Din 1878 a devenit profesor de filologie comparată la Universitatea din București, dar a cochetat și cu politica, fiind un susținător fervent al regelui Carol I, membru al Partidului Liberal și deputat liberal.

Pe 14 noiembrie 1869 se naște unica sa fiică, Iulia, din căsătoria cu Iulia Faliciu. Copila a trecut înainte de a împlini vârsta de opt ani examenele cumulate ale celor patru clase primare, iar la 11 ani a terminat Colegiul Național „Sfântul Sava”, urmat în paralel cu cursurile Conservatorului de muzică din București.

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu a înscris-o pentru studiile universitare la Paris, Iulia devenind prima femeie din Regat care a studiat la Sorbona, la vârsta de 16 ani. Doi ani mai târziu apar primele semne ale tuberculozei, dar tânăra îi scrie tatălui ei că e decisă să=și susțină teza de doctorat. Din păcate, starea ei de sănătate se agravează în scurt timp și e nevoită să părăsească Parisul plecând în Italia și apoi în Elveția, în speranța va primi tratamente care să îi amelioreze suferințele. Dar starea tinerei paciente se degradează rapid, iar în vara anului 1888, tatăl îngrijorat o aduce la București, apoi la Agapia, unde Iulia trăiește în ultimele săptămâni de viață.

Copila moare pe 29 septembrie 1888, înainte de a împlini 19 ani, iar Hasdeu a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului. Dispariția ei prematură a provocat prăbușirea psihică a cărturarului. A încercat zi de zi să-i vorbească fiicei lui și, într-o zi, a simțit că Iulia i-a răspuns.

 

 

Bătrânul tata povestește: “Trecuseră șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie, iarna plecase, primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie si mai multe creioane. Cum? nu știu, nu știu, nu știu; dar fără ca s-o știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stânga bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire” Julie Hasdeu. (“Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă”.) Era scris și iscălit cu slova fiicei mele.”

 

Comunicarea post-mortem cu fiica lui l-a determinat să construiască un castel de la Câmpina, unde astăzi pot fi admirate portretele membrilor familiei Hasdeu, obiecte personale, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de Hasdeu.

Castelul conține șase săli care pot fi vizitate: salonul de primire al doamnei Iulia Hasdeu, soția scriitorului, unde se află bustul de marmură al acesteia, sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane pe pereții camerei, templul castelului, cel mai înalt turn, care are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar.

 

În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află o statuie a lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani, biroul de lucru al lui B. P. Hasdeu, în care se află portretele savantului, soției și fiicei lor, Iulia, camera cu cale, dedicată Iuliei Hasdeu, unde se află păpușa fetiței, o sculptură, bustul fetei sculptat de Ioan Georgescu din marmură de Carrara, jurnalul și caietul de matematică al Iuliei și camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, în care se află un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.

 

Iulia, soția scriitorului, a murit pe 2 iulie 1902, iar Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a stins din viață pe 25 august 1907, în castelul dedicat iubitei lui fiice, la Câmpina.

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *