Duminica însângerată. Rolul preotului Gapon și greșeala țarului Nicolae al II-lea

Duminica însângerată este numele sub care a rămas în istorie masacrul petrecut pe 22 ianuarie 1905 la Sankt Petersburg, în timpul căruia demonstranții pașnici, neînarmați, care doreau să-i înmâneze o petiție țarului Nicolae al II-lea au fost împușcați de gărzile imperiale în Sankt Peterburg.

Marșul fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe ștatele de plată ale Ohranei, poliția secretă țaristă.

Preotul Gheorghi Gapon era fondatorul Uniunii muncitorilor din fabricile și uzinele rusești, organizație înființată și sponsorizată de poliție, cu scopul de a abate nemulțumirile populației de la activitățile revoluționare. Obiectivele acesteia erau apărarea drepturilor muncitorilor și ridicarea nivelului moral și religios al poporului, dar în rândurile organizației erau primiți numai credincioși ortodocși ruși. În scurtă vreme de la fondare organizația avea 12 filiale cu 8.000 de membri, iar Gapon a încercat să-i extindă activitatea și la Moscova și Kiev. La sfârșitul lunii decembrie 1904, muncitorii de la uzinele Putilov au intrat în grevă și în sprijinul lor s-au declanșat greve de sprijin și în alte fabrici, numărul protestatarilor ridicându-se la aproape 80.000 de oameni.

Până pe 8 ianuarie 1905, Sankt Petersburg ajunsese să fie lipsit de electricitate și de ziare, toate zonele publice fuseseră declarate închise. Părintele Gapon a organizat o procesiune pașnică a muncitorilor către Palatul de Iarnă, cu scopul de a-i înmâna o petiție țarului Nicolae al II-lea în acea duminică. Deși fusese prevenit să nu înceapă deplasarea, el nu a ținut cont de avertismente. Au fost aduse trupe care au înconjurat Palatul și au ocupat și alte puncte de importanță strategică din oraș. Dar țarul a părăsit capitala pe 8 ianuarie îndreptându-se către Țarskoe Selo, fără să ia în calcul o eventuală negociere cu nemulțumiții.

Muncitorii greviști și familiile lor s-au adunat în șase puncte ale orașului. Protestatarii, cu icoane în mâini, cântând imnuri religioase, s-au îndreptat către Palatul de Iarnă, fără să fie împiedicați de poliție. În fruntea coloanelor se aflau femei și copii, tocmai pentru a preveni atacul armatei. Pichetele militare amplasate lângă Palatul de Iarnă au tras mai multe focuri de avertisment, după care au tras direct în mulțime. Liderul protestatarilor, părintele Gapon, a fost împușcat în apropiere de Poarta Narva. Aproximativ 40 de persoane din preajma lui au fost ucise, dar el a scăpat cu câteva răni.

Numărul exact al victimelor nu este cunoscut nici astăzi. Oficialii guvernului rus au declarat că au fost uciși 96 de demonstranți și alți 333 au fost răniți, dar sursele antiguvernamentale au declarat că au fost peste 4.000 de morți.

Țarul Nicolae al II-lea a descris evenimentele ca „dureroase”. În scurt timp, zvonurile despre incident s-au răspândit în tot orașul și au izbucnit revolte și jafuri. Organizația lui Gapon a fost desființată, iar părintele a părăsit rapid țara. Se spune că l-a blestemat pe țar și, din străinătate, a început să aibă legături strânse cu eserii. După publicarea Proclamației din octombrie, Gapon s-a reîntors în Rusia și a reluat legăturile cu Ohrana. În octombrie 1905 a fost asasinat de Organizația Combatantă a Partidului Socialist Revoluționar (al eserilor), fiind învinuit de colaborare cu poliția secretă, și a fost spânzurat într-o casă țărănească din Finlanda de către Pinhas Rutenberg.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *