Fondatorul Sanatoriului pentru copii de la Agigea, mort în închisorile comuniste

“Călătorii care se îndreaptă spre Eforie sau Carmen Silva sunt impresionaţi de salutul sutelor de copii care sunt pe plaja din preajma gării Agigea. Sunt copiii pe care asistenţa socială a primăriei Capitalei îi întreţine în sanatoriul de acolo, o construcţie şi o organizaţie model care merită să fie văzută. Iniţiativa acestei opere revine doctorului Costinescu, cel care, pe când era primar al municipiului, a realizat frumoasa construcţie a sanatoriului înzestrat cu tot ceea ce-i trebuie pentru adăpostirea câtorva sute de copii.
Această minunată şi lăudabilă iniţiativă a dat roade excelente graţie actualilor conducători care, prin d-na Calypso Botez, au înţeles să desăvârşească o operă de atât folos copiilor săraci ai Capitalei. Este una din frumoasele realizuri în domeniul asistenţei sociale, care merită să fie relevată atât pentru rodul pe care-l dă această admirabilă operă, cât şi pentru exemplul pe care-l poate oferi altora mai puţini înţelegători ai rolului atât de nobil şi de înalt pe care-l îndeplinesc asemenea organizaţii.
Sanatoriul, astfel cum l-am văzut vara aceasta, este un model de curăţenie, de bună rânduială şi de organizare. Pus sub conducerea domnului Protopopescu, un om de inimă, un excelent gospodar, sanatoriul a adăpostit câteva sute de copii ai municipiului Bucureşti, copii sărmani care au beneficiat de cele mai părinteşti îngrijiri. O datorie implicată nu este, desigur, pentru nimeni, un merit.
Dar pentru că acesta este un lucru destul de rar şi cu atât mai rar cu cât mijloacele de control sunt mai anevoioase, nu exagerăm când spunem că celor de la sanatoriul Agigea li se cuvine pe de-a-ntregul un cuvânt de laudă. Un imobil igienic, o hrană bună şi substanţială, o grijă părintească în supravegherea copiilor, o bună rânduială în toată gospodăria, iată sanatoriul de la Agigea cu care se pot mândri deopotrivă cel care l-a înfiinţat şi cei care-l întreţin.

Am vizitat dormitorul în care dorm noaptea aceşti copilaşi sărmani și am rămas impresionat de curăţenia şi ordinea impunătoare. M-am întreţinut apoi cu câţiva copilaşi. Cu toţii şi-au manifestat mulţumirea de ceea ce li se dă şi de felul cum sunt trataţi. Unul, micuţ şi vioi, dar plăpând ca o frunză şi ştirb, mi-a răspunscu destulă sinceritate:
— Aş sta, “nene”, până târziu, pân’ se face toamnă. Dar nu ne ţine decât pe timpul unei serii… Şi timpul seriei mele s-a scurs mai curând decât am crezut….
— Şi ce faci tu toată ziua?
— Stau la soare, fac baie de mare, cânt, mă joc, mănânc şi mă culc…
— Şi-ţi place marea?
— Aş sta toată ziua în apă… Dar nu ne lasă. Eu sunt şi constructor de vapoare…
Şi cât ai clipi din ochi, dispăru…După câteva clipe, reveni, dăruindu-mi o barcă… de hârtie, o construcţie proprie.
N-aş putea şti cât cheltueşte primăria cu întreţinerea acestor copilaşi smulşi din focarele de infecţie ale Capitalei. Ceea ce ştiu sigur este că realizează o minunată operă socială, o binefacere pentru populaţia nevoiaşă. Şi câţi copilaşi care fără acest ajutor ar fi căzut victimele tuberculozei nu vor binecuvânta mai târziu pe cei care s-au îngrijit de sănătatea lor!

*** Ilustratiunea Română, 1931

Sanatoriul de la Agigea a fost ridicat în 1925, din iniţiativa şi sub îngrirea doctorului I. Costinescu, primarul municipiului Bucureşti la acea vreme, chiar în faţa conacului moşiei sale. Construcția clădirii monumentale din piatră şi cărămidă a fost finanțată din fondurile administrației Capitalei și din colectă publică, instituția putând îngriji 200 de copiii bolnavi și orfani în fiecare serie.

Ulterior capacitatea sanatoriului a fost extinsă, ajungând la 12 pavilioane, din care şase construite din lemn şi şase din piatră. În 1937, la Agigea se organizau două serii a câte 1.000 de copii, iar cura de îngrijire la malul mării se extinsese la o lună.

Ziarul Universul consemna: “În fiecare an sunt găzduiţi în preventoriu aproape două mii de copii în două serii, prima serie băieţi, iar a doua fete. Conducerea o are dr. Alexandru Iliescu, şeful dispensarului comunal Brîtianu (Constanţa), fost până anul acesta şeful sanatoriului din Simleul Silvaniei şi care este asistat de doctorii Ion Constantinescu, Gheorghe Deşliu, Cornelia Păunescu, Aurel Petre, R. Anastasiu şi Ion Popescu. Conducerea administrativă a preventoriului o are d. Tiberiu Protopopescu.

Preventoriul dispune şi de o monumentală clădire în care pot lua masa toţi copiii odată. De asemenea, are uzină electrică proprie, iar alimentarea cu apă de băut se face în bune condiţiuni prin captarea izvoarelor lacului Agigea. Apa este de foarte bună calitate şi întrece din acest punct de vedere chiar apa cu care este alimentată Constanţa.

Viaţa în preventoriu se desfăşoară după programul următor: la ora 6 dim, deşteptarea, la 6.30 se începe plaja, copiii executând şedinţe de helioterapie sub supravegherea medicilor, surorilor şi pedagogilor; la 8 se dă cafea cu lapte, după care copiii reîncep şedinţele până la ora 10 când, chiar pe plajă, li se dă o gustare constând din pâine cu marmeladă, unt sau brânză. După gustare, în cazul când apa trece de 20de grade, copiilor li se dă voie să facă baie la mare. În timpul băii supravegherea devine mai intensă, întreg personalul făcând baie la un loc cu copiii.

Prin aceasta sunt prevenite orice fel de accidente, mai cu seamă că locul unde se face baia este bine cunoscut. După baie copiii sunt lăsaţi liberi şi se joacă: football,volleyball, oina, etc. La ora 12 fix se serveşte masa de prânz, care constă în trei feluri de mâncare bine pregătite şi îndestulătoare. La ora 1 după-amiază, sub conducerea surorilor şi pedagogilor, copiii sunt duşi în dormitoare şi obligaţi să doarmă până la ora 4, când li se serveşte o gustare. După aceasta până la ora mesei de seară sunt lăsaţi liberi pentru jocuri. Masa de seară constă din două feluri de mâncare, iar la ora 9 seara, copiii se culcă.

Rezultatele obţinute pe timpul celor 30 de zile, când copiii supuşi unui program bine studiat se bucură de efectul salutar al razelor ultraviolete, sunt din cele mai bune. Afară de faptul că ei se reconfortează, efectul este mai mult simţit la cei cu afecţiuni ganglionare şi tuberculoză osoasă închisă. Pe lângă aceasta, peste 90 la sută din copiii găzduiţi în preventoriu au crescut în greutate cu câte 2—3 kgr. Ceea ce este îmbucurător anul acesta, e că până în prezent nu s-a înregistrat nici un caz de malaria”.

*** Universul, iulie 1937

Medicul Ioan Emil Costinescu, născut pe 28 noiembrie 1871, a fost fiul cel mare al economistului și moșierului Emil Costinescu și al Johannei Burghardt. După ce a făcut studii de medicină la București și Paris, tânărul a revenit în țară și a a fost ales deputat din partea Partidului Național Liberal.

La vârsta de 52 de ani, Costinescu a fost ales primar al Bucureștiului, funcție pe care a îndeplinit-o în perioadele aprilie 1923 – aprilie 1926 și iulie 1927 – decembrie 1928. Ca primar, a avut un rol esențial în electrificarea orașului și dezvoltarea rețelei de tramvaie electrice, a fost implicat în numeroase lucrari de lărgire si organizare a spațiilor publice, inclusiv lărgirea Parcului Cișmigiu, organizarea Pieței Obor, construirea Șoselei București-Pantelimon, astuparea Gropii lui Ouatu, construirea cartierelor Andronache și Balta Albă.

De numele lui se leagă înființarea Institutului de Igienă și Sănătate Publică din București. Între 1934 și 1947, a fost președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

În 1949, doctorul Costinescu a fost arestat de comuniști și condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru gestiune frauduloasă şi sabotaj. A murit în 1951 la Închisoarea Văcărești sau, după alte surse, la Închisoarea Sighet, pe 21 noiembrie, cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 80 de ani.