Helena Rubinstein, pe numele său real Chaja Rubinstein, s-a născut pe 25 decembrie 1872 în cartierul Kazimierz din Cracovia și a fost cea mai mare dintre cele opt fiice ale Augustei Gitte (Gitel) Shaindel și ale lui Horace-Naftoli Hertz Rubinstein. Tatăl ei era negustor și avea suficiente resurse financiare pentru a oferi familiei o viață confortabilă. În 1896, la scurt timp după ce a refuzat o căsătorie aranjată, Helena, care nu cunoștea prea multe cuvinte în limba engleză, a emigrat în Australia, unde avea un unchi îndepărtat. Deși nu avea mulți bani în buzunar, stilul elegant și frumusețea ei deosebită nu au trecut neobservate printre doamnele din oraș și curând a găsit cliente pentru borcănelele cu cremă de față pe care le adusese cu ea din Polonia. Tânăra a identificat o piață care o putea ajuta să-și clădească singură o afacere prosperă, mai ales că ingredientul principal al produselor ei cosmetice, lanolina, era ieftin și ușor de procurat. Lanolina este o ceară naturală secretată de glandele sebacee ale oilor și, pentru a ascunde mirosul înțepător al substanței, Helena Rubinstein a amestecat-o cu esență de lavandă, cu scoarță pisată de pin sau cu flori uscate de nuferi.
Totuși, pentru că nu reușea să se întrețină doar din vânzarea cremelor pe care le producea chiar ea, a fost o vreme chelneriță la Winter Garden din Melbourne, iar aici a găsit un admirator dispus să-i ofere o mică finanțare pentru a-și lansa Crema Valaze, care era un amestec de lanolină cu “ierburi din Munții Carpați”.
Producția respectivului preparat costa zece pence, iar Helena vindea amestecul cu șase șilingi, a avut un mare succes și în curând și-a deschis un salon cosmetic pe strada Collins, o zonă comercială foarte scumpă. Tânăra a știut să construiască o strategie de marketing foarte eficientă, pentru că nu le vindea clientelor ei o simplă cremă, ci le oferea “strălucire”, explicându-le doamnelor că aceste preparate sunt, de fapt, tratamente dermatologice, realizate și prescrise în funcție de fiecare ten în parte. După puțin timp a deschis un cabinet similar la Sidney, iar peste încă cinci ani, Helena Rubinstein a inaugurat la Londra “Salon de Beauté Valaze”, fondând astfel una dintre primele companii de cosmetice din lume.
Emigranta poloneză și-a extins rapid afacerile, în 1908, sora ei, Ceska, a preluat conducerea magazinului din Melbourne, iar Helena, care avea un capital propriu de 100.000 de dolari, s-a mutat pentru o vreme în Anglia și a început să-și construiască pas cu pas un business internațional.
În același an s-a căsătorit cu jurnalistul american de origine poloneză Edward William Titus, iar cuplul a avut doi fii, Roy Valentine Titus și Horace Titus. În cele din urmă, familia s-a mutat la Paris, unde Helena a deschis un salon în 1912.
Doamna Rubinstein organiza petreceri fastuoase și a devenit cunoscută pentru stilul ei acid și ironic, deși nici nu stăpânea bine limba franceză la acel moment.
La izbucnirea Primului Război Mondial, femeia de afaceri s-a mutat la New York, iar în 1915 a fondat primul salon de produse cosmetice din America, intuind că această piață uriașă este un izvor nemărginit de îmbogățire, în ciuda rivalităților cu care trebuia să se confrunte. O altă celebră inovatoare a industriei, Elizabeth Arden, își construia în același timp propria afacere cu produse de înfrumusețare. Ambele erau conștiente că trebuie să-și clădească, pe lângă afacerea propriu-zisă, un sistem de marketing eficient, astfel că au intrat într-o competiție acerbă.
Cele două companii, Rubinstein și Arden, foloseau ambalaje luxoase, aveau ca angajate vânzătoare și cosmeticiene îmbrăcate în uniforme îngrijite și încercau să atragă marile celebrități, în special actrițe, pentru a le promova produsele.
Rivalitatea Helenei cu Elizabeth a durat toată viața, iar poloneza a spus la un moment dat despre contracandidata ei: “Cu ambalajele Arden și produsele mele, am putea conduce lumea”.
Din 1917, doamna Rubinstein a început să producă și să distribuie en-gros cremele sale, nu doar în propriile saloane, ci în orice magazin cu produse pentru femei și a inaugurat “Ziua Frumuseții”, un eveniment care a avut un mare succes.
În 1928, și-a vândut afacerea către Lehman Brothers pentru suma de 7,3 milioane de dolari, adică peste 100 de milioane de dolari astăzi, iar după începutul Marii Crize care a pornit din America și a afectat întreaga lume, și-a răscumpărat acțiunile care nu mai aveau la acel moment mare valoare, crescând spectaculos influența companiei în doar câteva luni și înființând saloane și puncte de vânzare în mai multe orașe din Statele Unite. În anii ’30, a divorțat de soțul ei, iar în 1938 s-a căsătorit cu prințul georgian Artchil Gourielli-Tchkonia, care era cu 23 de ani mai tânăr decât ea. Dincolo de atracția pentru bărbat, se pare că Helena și-a dorit un titlu nobiliar, iar jurnaliștii au scris chiar că mariajul a fost doar un truc de marketing, pentru ca Rubinstein să se poată prezenta ca Prințesa Helena Gourielli. Extrem de bogată, abilă și foarte pragmatică, Helena a avut o pasiune care a ajutat-o în construirea profilului public: era o mare admiratoare a artei contemporane, a achiziționat lucrări valoroase și mobilier scump, a fondat un Pavilion de Artă Contemporană care îi poartă numele în Tel Aviv, iar în 1957 a înființat “bursa de artă vie” în Australia.
În 1939, Helena Rubinstein a făcut lista celor mai frumoase femei de la Hollywood:
- Joan Bennett. E tipul blondei desăvârşite.
- Claudette Colbert. Are naturaleţe, farmec, vioiciune.
- Norma Shearer. Frumuseţe, distincţie, farmec.
- Loretta Young. Tinereţe.
- Hedy La Marr. Fascinaţie, atracţie.
- Barbara Stanwyck. Vitalitate.
- Irene Dunne. Talent!
- Gail Patrick. Căldură, graţie, sinceritate.
- Carole Lombard. Radiază viaţa.
- Dorothy Lamour. Un farmec straniu şi exotic.
În 1953, a creat Fundația filantropică Helena Rubinstein (care între timp a fost dizolvată) pentru a oferi fonduri organizațiilor specializate în sănătate și cercetare medicală. Doamna Rubinstein spunea deseori: “Nu există femei urâte, ci doar leneșe”, iar în cartea pe care a scris-o despre cariera ei, “Ugly Beauty”, Ruth Brandon a remarcat că Helena a fost prima femeie care a ajuns milionară doar prin munca sa, iar succesul s-a datorat faptului că a înțeles cum funcționează marketing-ul și publicitatea. A fost, de asemenea, o pionieră în utilizarea pseudo-științei în marketing, îmbrăcându-și cosmeticienele în halate albe, pentru a le oferi credibilitate profesională.
Helena Rubinstein, micuța evreică plecată din Cracovia pentru a cuceri lumea, a încetat din viață pe 1 aprilie 1965, la vârsta de 92 de ani, din cauze naturale, și a fost înmormântată în cimitirul Mount Olivet din Queens. O parte din averea ei, inclusiv piesele de artă africană, mobilierul exotic și cel victorian, a fost scoasă la licitație în 1966 la Galeriile Parke-Bernet din New York.
În 1973, compania Helena Rubinstein, Inc. a fost vândută către Colgate-Palmolive, iar acum este deținută de L’Oréal.
Surse:
Michèle Fitoussi, Helena Rubinstein: the woman who invented beauty, 2012
Ruth Brandon, Ugly Beauty: Helena Rubinstein, L’Oreal, and the Blemished History of Looking Good
Puteți citi și:
L’Oréal, imperiul vopselelor de păr, construit de un bărbat
Jeni / March 2, 2024
Articole foarte interesante.
Multumim.
/