Vasul Atlantic, ce aparținea companiei White Star Line și opera între Liverpool și New York City, s-a scufundat în timpul celei de-a 19-a călătorii, în ziua de 1 aprilie 1873, în largul coastei Nova Scotia, Canada. Cel puțin 535 de persoane au murit, iar naufragiul a fost cel mai mare dezastru maritim civil din Oceanul Atlantic până la scufundarea vasului La Bourgogne pe 2 iulie 1898 și cel mai mare dezastru pentru White Star Line înainte de pierderea Titanicului, în aprilie 1912.
Nava fusese construită în anul 1870 de Harland și Wolff în Belfast și era una dintre cele patru garnituri din clasa oceanic, celelalte vase fiind Adriatica, Oceanica și Baltica. Propulsia principală era asigurată de un motor cu abur cu patru cilindri, avea o singură elice și putea atinge o viteză de 14 noduri, adică 26 km/h.
Cabinele de la clasa I erau deosebit de luxoase, grupurile sanitare individuale erau prevăzute cu apă curentă, băile aveau apă caldă, iar pasagerii se puteau plimba în voie pe punte, spre deosebire de călătorii de la clasa a II-a, care nu aveau acces în zonele destinate oaspeților din prima categorie. Primul drum al SS Atlantic a fost făcut pe 8 iunie 1871, când vasul a plecat spre New York, iar călătoria de întoarcere spre Europa, care a început pe 1 iulie, a fost promovată în Statele Unite ca fiind “de neegalat în ceea ce privește siguranța, viteza și confortul”.
Pe 20 martie 1873, Atlantic a plecat în cea de-a 19-a sa călătorie din Liverpool, cu 952 de persoane la bord, dintre care 835 erau pasageri și 14 stewarzi. Pe drum, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile care au încetinit viteza vasului, căpitanul, James Williams, a început să se teamă că va rămâne fără cărbune pentru cazane înainte de a ajunge la destinație. De fapt, s-a dovedit mai târziu, vasul avea suficient combustibil, dar inginerul care se ocupa de rezerve a făcut o estimare greșită, iar căpitanul, convins că are nevoie de realimentare, a decis să devieze traseul spre Halifax, Nova Scotia.
În seara zilei de 31 martie James Williams și un alt ofițer superior au stat pe punte până la miezul nopții, pentru că exact înainte de a intra în portul Halifax izbucnise o furtună puternică. Vasul a deviat, fără ca nimeni din echipaj să-și dea seama, cu aproximativ 20 de kilometri în afara cursului normal și marinarii nu au realizat, pentru că nu mai acostaseră niciodată în acel port.
În plus, ofițerul de gardă nu a văzut Farul Sambro, la un moment dat cârmaciul a observat că ceva nu este în regulă și i-a informat pe ceilalți ofițeri, dar a fost ignorat.
La ora locală 3:15 a.m. în noaptea de 1 aprilie 1873, SS Atlantic a lovit o stâncă subacvatică (“Golden Rule Rock”), iar impactul a fost devastator, nava a început să se umple cu apă, toate cele 10 bărci de salvare au fost coborâte de echipaj, dar au fost răsturnate de valurile puternice, iar puținii supraviețuitori au fost nevoiți să înoate spre țărm. Locuitorii micului sat pescăresc Lower Prospect din apropiere au venit în mare grabă pentru a ajuta la operațiunile de salvare, dar, din păcate, cel puțin 535 de persoane au murit în cumplitul dezastru, supraviețuitori fiind 429 de oameni.
Conform tabloului de bord, pe SS Atlantic, dintre cei 952 de pasageri, 156 erau femei și 189 erau copii, dintre care doi se născuseră chiar în timpul călătoriei. Toate femeile și copiii au pierit, cu excepția unui băiat de doisprezece ani, John Hindley. De asemenea, zece dintre membrii echipajului au murit. Guvernul canadian a început o anchetă pentru a cerceta circumstanțele naufragiului, iar concluzia a fost: “Comportamentul căpitanului Williams în coordonarea navei în timpul celor douăsprezece sau paisprezece ore care au precedat dezastrul a fost extrem de grav și nu a dovedit responsabilitatea necesară unei persoane aflate într-o astfel de poziție”. Recuperarea și înmormântarea victimelor a durat săptămâni întregi, scafandrii au fost foarte bine plătiți pentru a-și duce la îndeplinire misiunea de a scoate pe țărm numeroasele cadavre prinse în coca navei și au existat suspiciuni că salvatorii nu au putut recupera trupurile tuturor persoanelor dispărute. Cea mai mare parte a navei se află și astăzi sub apă, artefactele recuperate în urma mai multor operațiuni de salvare fiind expuse în Muzeul Maritim din Halifax.
Sursa:
ssatlantic.com
