Hot dog-ul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost creat la sfârșitul secolului al XIX-lea și era o combinație între cârnații Frankfurter, tradiționali în Germania, și un con de pâine a cărui formă era asemănătoare cu cea a unui “dachshund” (un câine de talie mică cu picioare scurte), ceea ce a dus la celebra denumire “dachshund sausages” sau cârnații “hot dog”.
Inventatorul hot dog-ului a fost imigrantul german Charles Feltman, care a deschis un stand de vânzare a cârnaților Frankfurter într-un cornet de pâine în 1867, la Coney Island, în New York. O altă figură importantă în istoria hot dog-ului a fost Nathan Handwerker, un fost angajat al lui Feltman care, în 1916, și-a deschis propriul chioșc în care vindea, bineînțeles, hot dog. Marca Nathan’s Famous este și astăzi cunoscută în SUA.
Mult timp inventatorul hot-dog-ului a fost considerat Johann Georg Lehner, un om de afaceri și imigrant german care a avut o contribuție semnificativă în popularizarea cârnaților în stil german (Frankfurter) în Statele Unite ale Americii.
În 1867, bărbatul a deschis o fabrică în New York, unde a început să producă cârnați în stil german, asemănători celebrilor Frankfurter, care erau făcuți din carne de porc și au fost introduși pe piață sub numele de “Frankfurter Wurstchen” sau “Frankfurter Sausages”.
Revenind la părintele hot dog-ului, aflăm despre Charles Feltman că s-a născut în anul 1841 în Bavaria și că a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1856, la vârsta de 15 ani. După scurt timp, a început să lucreze în domeniul alimentar și în 1867 și-a deschis propriul stand, unde vindea cârnați Frankfurter. Chioșcul era amplasat în Brooklyn, New York, iar ideea de a introduce cârnații în pâine i-a venit pentru că s-a gândit că astfel produsele sunt mai ușor de mâncat pe plaja de la Coney Island.
Standul lui Feltman a devenit curând foarte popular, atrăgând numeroși clienți și, în cele din urmă, întreprinzătorul și-a extins afacerea deschizând un restaurant și un parc de distracții.
Charles Feltman a încetat din viață în 1910, dar moștenirea sa delicioasă a supraviețuit, afacerea pe care o inițiase fiind preluată și dezvoltată de alți membri ai familiei.
Hot dog-ul este considerat un aliment popular pentru că este (sau ar trebui să fie) preparat din carne de calitate, de obicei carne de porc, poate fi asezonat cu diferite sosuri și topping-uri, cum ar fi ketchup, muștar, ceapă prăjită, cașcaval ras, chifle cu semințe de mac sau chiar cu chili. În plus, hot-dog-ul poate fi mâncat fără tacâmuri și este accesibil ca preț, fiind disponibil în restaurante, chioșcuri, stadione sau parcuri.
Hot dog-ul a devenit parte din cultura americană și este asociat cu evenimentele sportive, zilele de sărbătoare sau picnicurile cu prietenii. În SUA, de exemplu, Asociația Vânzătorilor de Hot Dog estimează că în fiecare an se consumă aproximativ 20 de miliarde de astfel de produse. De asemenea, statisticile arată că un american mănâncă, în medie, aproximativ 70 de hot-dog pe an.
În Germania, hot dog-ul este cunoscut sub numele “Bratwurst” sau “Currywurst”, în Marea Britanie i se spune “sausage roll” sau “sausage bap” și este servit cu muștar și ceapă prăjită într-un cornet de pâine, iar în Suedia este numit “korv” și este însoțit de muștar, ketchup, ceapă prăjită și maioneză.
Hot dog-ul a devenit cunoscut chiar și în Japonia, unde este denumit “korokke pan” sau “hotto doggu”. Deși poate nu este la fel de popular ca în alte țări, hot dog-ul a câștigat un loc semnificativ și în preferințele culinare ale românilor, în special ale tinerilor.
