Charles Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 la Shrewsbury, Shropshire, Anglia și a fost al cincilea din cei șase copii ai lui Susannah și ai lui Robert Darwin.
Tatăl lui era un medic cunoscut în epocă, era pasionat de evoluția plantelor și a fost un promotor al cercetărilor botanice, dar, din păcate, a murit când Charles avea doar 8 ani. Mama, Susannah, era fiica proprietarului unei mari fabrici de obiecte ceramice (Josiah Wedgwood) și a avut o influență decisivă asupra educației și dezvoltării copilului, stimulându-i interesul pentru știință și natură.
Pentru că a crescut într-o familie privilegiată din punct de vedere financiar și social, Charles a studiat la Shrewsbury School și la Edinburgh University, înscriindu-se inițial la medicină, dar ulterior s-a concentrat pe studii de teologie. Cu toate acestea, interesul pentru științele naturii l-a determinat să se reorienteze pe studierea plantelor și animalelor.
Una dintre cele mai importante etape din viața lui Darwin a fost călătoria pe nava HMS Beagle. În 1831, la vârsta de 22 de ani, a plecat pentru o perioadă de cinci ani într-o expediție științifică, iar voiajul l-a adus în contact direct cu o mare varietate de specii și i-a oferit oportunitatea de a face observații directe, care au contribuit ulterior la dezvoltarea teoriei evoluției.
Savantul s-a căsătorit în 1839 cu Emma Wedgwood, care îi era verișoară primară. Cuplul a avut zece copii: William Erasmus (născut în 1839), Anne Elizabeth D (născută în 1841), Mary Eleanor (născută în 1842), Henrietta Emma “Etty” (născută în 1843), George Howard (născut în 1845), Elizabeth “Bessy” (născută în 1847), Francis “Frank” (născut în 1848), Leonard (născut în 1850), Horace (născut în 1851) și Charles Waring (născut în 1856).
Emma a fost nu numai o mama exemplară, ci și o parteneră devotată a soțului ei, susținundu-i în mod activ munca, în ciuda unor diferențe legate de concepțiile despre religie. Emma era credincioasă și a rămas creștină practicantă, în timp ce Charles a devenit agnostic după pierderea celei mai mari dintre fiice, Anne, care a murit la vârsta de zece ani, dar, cu toate acestea, cei doi au reușit să mențină o relație de dragoste și respect reciproc.
În ciuda provocărilor legate de controversele cu care teoria evoluției a fost primită în societate și a tragicelor pierderi suferite (trei dintre copii le-au murit la o vârstă fragedă), familia Darwin a reușit să rămână unită, iar părinții și-au înconjurat copiii cu afecțiune și înțelegere.
În “Originea speciilor” (“Originea speciilor prin selecția naturală sau păstrarea raselor preferate în lupta pentru supraviețuire”), Charles Darwin a enunțat o serie de teorii fundamentale care au revoluționat înțelegerea evoluției și a proceselor care stau la baza diversității vieții pe Pământ. Apărut pe 12 noiembrie 1859 la Londra, volumul a generat însă o reacție vehementă în rândul contemporanilor. Pe lângă teoria evoluției, Darwin a introdus în opera sa și conceptul de selecție naturală ca principal mecanism al evoluției, argumentând că în fiecare generație există o luptă pentru supraviețuire, deoarece resursele limitate determină supraviețuirea unor indivizi și eliminarea altora. Indivizii care au o capacitate mai mare de adaptare la mediu au mai multe șanse de a supraviețui și de a se reproduce, transmițând trăsăturile urmașilor lor, susținea cercetătorul în opera sa.
Reacția științifică: Printre oamenii de știință și naturaliști, lucrarea lui Charles Darwin a fost primită cu interes și a fost rapid acceptată. Unii, cum ar fi Thomas Henry Huxley, au devenit susținători fervenți ai teoriei evoluției prin selecție naturală și au participat la dezbateri aprine cu cei care respingeau teoria.
Reacția Bisericii: Lucrarea lui Darwin a stârnit o reacție puternică din partea comunităților religioase, pentru că mulți înalți ierarhi au considerat-o o amenințare la adresa creaționismului și a învățăturilor religioase tradiționale, iar controversa a creat dispute aprinse între știință și religie.
Reacția cititorilor: Unii dintre contemporanii lui Charles Darwin au fost îngrijorați de implicațiile teoriei evoluției pentru înțelegerea umanității și a originii vieții, dar cei mai mulți au fost fascinați de ideea că toate formele de viață ar putea evolua dintr-un strămoș comun.
Reacția politică: Teoria evoluției a avut, de asemenea, implicații politice, deoarece a fost folosită în dezbaterile despre rasism și discriminare. Ideea că toate rasele umane ar proveni dintr-un strămoș comun a stârnit multe controverse și a alimentat argumente legate de egalitatea rasială.
De-a lungul anilor, teoria evoluției a fost susținută și dezvoltată de cercetătorii din întreaga lume, iar gradul de acceptare în comunitatea științifică a crescut. Cu toate acestea, în anumite cercuri religioase și culturale, dezbaterea privind evoluția continuă să fie un subiect controversat. Printre savanții români care au susținut concepția evoluționistă se numără Grigore Ștefănescu, Ștefan Mihăilescu, Nicolae Leon, Grigore Antipa, Dimitrie Voinov, Emil Racoviță, Victor Babeș, Gheorghe Marinescu și Grigore Cobălcescu.
De cealaltă parte, Institutul Discovery (Discovery Institute) din Statele Unite ale Americii, de exemplu, promovează conceptul de “design inteligent”, susținând că anumite aspecte ale lumii naturale nu pot fi explicate prin procesele evoluției și trebuie să fie rezultatul unui “design inteligent”. Această perspectivă a fost respinsă de savanți ca fiind lipsită de bază științifică.
O altă grupare, Mișcarea pentru creaționismul pământului tânăr, neagă teoria evoluției și susține că Pământul are doar câteva mii de ani și că explicația principală pentru diversitatea vieții este creația divină, însă această perspectivă contrazice în mod fundamental concluziile științifice despre vârsta Pământului și evoluția vieții.
În plus, în anumite comunități religioase conservatoare există o respingere totală și vehementă a teoriei evoluției în favoarea interpretărilor biblice.
Este important să menționăm că pozițiile negaționiste ale evoluției nu sunt susținute de comunitățile științifice, iar teoria evoluției este considerată una dintre cele mai solide argumentații, fiind susținută de dovezi din domeniile biologiei, paleontologiei, geneticii și geologiei.
Charles Darwin a încetat din viață la vârsta de 73 de ani, pe 19 aprilie 1882, la Down House, reședința sa din Downe, Kent, Anglia, cel mai probabil din cauza unei insuficiențe cardiace.
Se spune că, în momentul morții, savantul ar fi spus “”Nu mi-e absolut deloc frică să mor”, dar nu există dovezi concludente că acestea au fost chiar cuvintele lui.
Familia intenționa să îi înmormânteze trupul neînsuflețit în cimitirul Bisericii St. Mary din Downe, dar, la cererea colegilor, William Spottiswoode, președintele Royal Society, a aranjat ca Darwin să fie depus la Westminster Abbey, în apropiere de mormântul astronomului John Herschel și cel al lui Isaac Newton. La funeraliile savantului, care au avut loc miercuri, pe 26 aprilie, au participat mii de oameni, inclusiv prietenii apropiați, mulți oameni de știință, filozofi și personalități importante ale epocii.
“Charles Darwin a fost unul dintre cei mai mari gânditori și cercetători ai tuturor timpurilor. Teoria evoluției prin selecție naturală a revoluționat modul în care înțelegem lumea vie din jurul nostru.” – Richard Dawkins, biolog
“Charles Darwin nu a fost doar un naturalist de excepție, ci și un filosof al științei care a schimbat pentru totdeauna modul în care privim lumea și locul nostru în ea.” – Ernst Mayr, biolog evoluționist
“Darwin a oferit umanității cea mai mare descoperire științifică, nu doar pentru că a dezvăluit originea speciilor, ci și pentru că ne-a arătat cum putem înțelege mai bine natura și viața însăși.” – David Attenborough, naturalist și prezentator de televiziune
“Operele lui Darwin au influențat atât biologia, cât și filosofia, și au deschis calea pentru o înțelegere mai profundă a relației dintre om și natură.” – Stephen Jay Gould, paleontolog și biolog evoluționist
“Darwin nu a fost doar un savant remarcabil, ci și un om cu o curiozitate intelectuală nesfârșită. Acesta este unul dintre motivele pentru care impactul său asupra științei și gândirii umane este atât de durabil.” – Janet Browne, biograf și istoric al științei.
