Ikbal Hanim a fost o sclavă de origine cercheză, născută pe 22 octombrie 1876 la Constantinopol, care încă din copilărie a intrat în haremul condus Emina Ilhamy, soția legitimă a lui Tewfik, kedivul Egiptului.
Egiptul a intrat în componența Imperiului Otoman în anul 1517 și după mai bine de 300 de ani a obținut un statut relativ autonom, fiind condus de dinastia Muhammad Ali. La un moment dar în regat a devenit ilegală sclavia persoanelor albe, așa că tânăra Ikbal a fost repartizată în serviciul personal al prințului Abbas, cel mai mare dintre cei cinci copii ai cuplului regal, alături de alte două foste sclave.
în 1892, după moartea kedivului Tewfik, fiul său, care avea 17 ani, a preluat guvernarea țării și pentru că în acel moment tânărul se afla la studii la Viena, ambițioasa sa mamă, Emina, a început să se ocupe de găsirea unei prințese potrivite pentru a-i deveni soție.
Bogată, foarte practică și implicată în viața politică a regatului, Emina a condus treburile politice până când Abbas și-a finalizat Egiptului, viceregina a patronat o serie de în opere de caritate oferind donații din marea ei avere și a înființat o școală de fete, fiind numită cu respect „Umm al-Muhsinin” (Mama Carității). Pentru fiul său a aranjat un mariaj cu o prințesă otomană, dar angajamentul nu a fost finalizat, pentru că Abbas s-a îndrăgostit de frumoasa Ikbal Hanim, fosta sclavă cercheză pe care o primise de la părinții săi. Pe 12 februarie 1895 a venit pe lume primul copil al cuplului, o fată care a fost numită Emina, în onoarea bunicii paterne, iar o săptămână mai târziu Abbas s-a căsătorit cu tânăra sa iubită care i-a devenit, astfel, soție oficială. Ikbal a adus pe lume încă cinci copii, singurii moștenitori ai lui Abbas: Prințesa Atiyaullah, Prințesa Fathiya, Prințul Muhammad Abdel Moneim, Prințesa Lutfiya și Prințul Muhammad Abdul Kadir.
După standardele clasei conducătoare otomane, tatăl unui copil născut de o concubină sclavă nu avea dreptul de a-l recunoaște ca moștenitor, dar Abbas a luat decizia să ignore vechile cutume și a făcut acest lucru, ridicând-o pe Ikbal la statutul de soție legală. Ambele evenimente au fost făcute publice în ziarul egiptean al-Waqa’i al-Misriyya, dar anunțurile oficiale nu au făcut trimitere la regimul anterior al frumoasei cercheze, deoarece s-a considerat că acest lucru poate leza principiile nobililor egipteni care cunoșteau foarte bine regulile haremului.
Ikbal Hanim s-a adaptat repede la noua ei misiune, a fost o admiratoare a modei europene în privința ținutelor și a practicilor casnice și a avut servitori și guvernante occidentale pentru cele trei fiice ale sale. Viceregina a învățat carte de la profesorii copiilor ei și a fost preocupată de modernizarea societății egiptene, deși, în afară de participarea la evenimentele de familie, recepții oficiale sau nunți, nu a avut niciun rol public oficial. Era foarte frumoasă și a fost o soție respectată, obținându-și repede respectul curții de la Cairo, în ciuda faptului că toată lumea știa că în tinerețe fusese o simplă sclavă.
Cea de-a doua soție a lui Abbas a fost Marianna Török, o aristocrată maghiară născută în Statele Unite, pe care bărbatul o întâlnise în timpul unei vacanțe în Europa. Cei doi s-au căsătorit în secret după 1900, femeia obișnuia să-l însoțească în călătorii și, pentru că era prost văzută la curtea egipteană, fiind considerată o femeie ușoară, a decis să se convertească la islam. Marianna și sultanul Abbas s-au căsătorit după regulile egiptene într-o ceremonie oficiată de Marele Muftiu din Cairo, la sfârșitul lunii februarie 1910. Contesa maghiară devenită prințesă egipteană era foarte frumoasă și se pare că a avut o mare influență asupra soțului ei, participa deseori la întâlnirile oficiale în secret îmbrăcată în bărbat și îl sfătuia pe regele Egiptului în probleme de stat, convingându-l să accepte parteneriate cu liderii europeni.
Căsătoria a fost însă dizolvată trei ani mai târziu, în 1913, iar în memoriile ei Marianna a mărturisit: “a fost ciudat să trăiesc cu soțul meu știind că mai are o soție”, dar se pare că motivul separării a fost noua relație a lui Abbas cu o anume Georgette Mesny, cunoscută și ca Andrée de Lusange, o femeie pe care o cunoscuse la clubul Maxim’s din Paris în vara precedentă. Se pare că noua favorită a venit împreună cu el în Egipt și a fost descrisă astfel: „o femeie de 20 de ani, scundă, slăbănoagă, machiată în exces, care în trecut și-a împărțit favorurile pentru 20 de franci și a spionat pentru guvernul francez”.
Marianna Török, cunoscută acum ca Djavidan Hanum, a plecat de la Palatul Regal din Cairo, a călătorit prin Opatija până la Budapesta și a ajuns la Viena în mai 1913. Nu s-a mai întors niciodată în Egipt, pe 7 august 1913, Tribunalul din Alexandria a declarat divorțul, iar în aprilie 1917 fosta soție a lui Abbas și-a deschis un magazin de îmbrăcăminte și un salon de înfrumusețare în capitala Austriei, pe Wiesingerstrasse 3. Djavidan Hanum a devenit apatridă la vârsta de 45 de ani, mutându-se probabil în Germania, unde a început o carieră ca pianistă. În 1930 a publicat carte biografică numită “Harem”, volum care a avut un mare succes în Germania, apoi s-a stabilit la Innsbrück. După finalul celui de-al Doilea Război Mondial Marianna a lucrat ca interpretă pentru misiunea militară franceză în Austria, iar în 1954 bătrâna doamnă și-a cumpărat un mic apartament la Graz, a început să picteze și a deschis chiar o expoziție unde și-a expus tablourile care înfățișau peisaje egiptene sau diverse ipostaze din haremul pe care îl cunoscuse tangențial în anii tinereții sale. Fosta soție a suveranului egiptean a murit la vârsta de 91 de ani, în 1968, și a fost înmormântată în cimitirul Sankt Leonard din Graz.
Ikbal Hanim, frumoasa sclavă cercheză care a rămas unica soție a lui Abbas, a murit pe 10 februarie 1941 la Istanbul, unde se refugiase împreună cu soțul său după ce acesta a fost înlăturat de la putere de britanici în 1914. la moartea ei, fostul kediv Abbas s-a retras în Elveția, unde a scris o carte despre circustanțele renunțării la domnie. Bărbatul a murit la Geneva pe 19 decembrie 1944, la vârsta de 70 de ani, la exact 30 de ani de la încheierea domniei sale la conducerea Egiptului otoman.
