HomeRăzboaie și revoluțiiRevoluția bolșevicăIubirile unui suflet slav: Esenin, tragedia vieții și a morții

Iubirile unui suflet slav: Esenin, tragedia vieții și a morții

Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut pe 3 octombrie 1895, într-o familie de țărani din satul Constantinovo din Rusia, dar băiatul a fost abandonat de părinți în copilărie, fiind crescut de bunici. A început să scrie poezii la vârsta de nouă ani, iar în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a angajat corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat, unde a învățat un an și jumătate, ca student extern.

Trei ani mai târziu, în 1915, Esenin a publicat prima sa carte de poezii, intitulată Radunița, apoi, în 1916, a fost înrolat în armată. După Revoluția din Octombrie, i-a susținut pe noii lideri ai Rusiei Sovietice, dar curând a fost dezamăgit de regimul bolșevic.

Viața privată a poetului a stârnit un interes aparte pentru că Esenin a fost căsătorit de cinci ori, iar sfârșitului lui a fost tragic. Tânărul s-a căsătorit pentru prima dată în 1913 cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri, care avea să fie arestat în timpul epurărilor staliniste și va muri în 1937 într-un lagăr de muncă forțată.

În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară cu actrița Zinaida Reich, cu care a avut o fiică, Tatiana, și un fiu, Constantin. În toamna anului 1921, în timp ce se afla în atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, a cunoscut-o pe dansatoarea americană Isadora Duncan care locuia în acea perioadă la Moscova și care avea să devină cea de-a treia soție a poetului. Aceasta avea cu 17 ani mai mai mult decât el, nu vorbea limba rusă, iar Esenin nu știa engleza. Au reușit să se înțeleagă în limba franceză și s-au căsătorit un an mai târziu, pe 2 mai 1922.

 

Isadora, frumoasă, celebră și deosebit de talentată, trecuse printr-o dramă. Cei doi copii ai ei, Deirdre Beatrice, fiica de doar șapte ani dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig și fiul, Patrick Augustus, care avea trei ani (copil ce provenea dintr-o aventură a Isadorei cu Paris Singer, unul dintre cel 24 de copii ai industriașului Isaac Singer, celebrul producător de mașini de cusut), muriseră într-un accident de circulație în 1913, la Paris. Copiii se aflau cu bona într-un automobil care s-a răsturnat în Sena și au murit pe loc, iar mama micuților a fost distrusă de durere pentru o lungă perioadă de timp.

 

După ce a reușit să depășească momentele de depresie, Isadora Duncan a revenit pe scenă și a început să dea lecții de dans și, pentru a uita măcar puțin drama prin care trecuse, își folosea întreaga energie ocupându-se de elevele ei și chiar a adoptat șase dintre ele.

După căsătorie, Esenin și-a însoțit celebra soție într-un turneu în Europa și în Statele Unite. Serghei avea 27 de ani, dar era deja dependent de alcool și stupefiante și, în timpul crizelor sale violente de furie, distrugea totul în jurul său, camere de hotel sau restaurante, iar relația cu Isadora se degrada în fiecare zi. Nu după mult timp cei doi au divorțat și în mai 1923 poetul s-a întors la Moscova.

 

Viața dansatoarei se va încheia tragic în noaptea de 14 septembrie 1927, la Nisa: a murit strangulată din cauza unui șal lung pe care-l purta în jurul gâtului. Eșarfa i s-a prins în timpul mersului de roata automobilului decapotabil în care se afla și a murit pe loc.

În mai 1923, după ce a ajuns la Moscova, Esenin a început o relație cu actrița Augusta Miklașevskaia, cu care se și căsătorește, dar nici acest mariaj nu durează prea mult. Comportamentul lui Esenin devenise tot mai dezechilibrat. În același an se îndrăgostește de poeta Nadejda Volpin care avea să-i dăruiască un fiu, pe Alexandr, dar Esenin nu l-a cunoscut niciodată pe copil.

 

În toamna anului 1923, a fost arestat la Moscova de două ori și a fost supus unei serii de anchete de către poliția secretă sovietică. Poetul Vladimir Maiakovski a scris că, după întoarcerea sa din America, Esenin devenise mai vizibil în jurnalele poliției decât în ​​revistele literare. În aceeași perioadă Serghei și trei prieteni apropiați ai săi, poeții Serghei Klytchkov, Alexei Ganin și Pyotr Oreshin, au fost acuzați de antisemitism de Lev Sosnovsky, un jurnalist apropiat de Leon Troțki, iar în perioada ianuarie-aprilie 1924 poetul a fost arestat și audiat de patru ori de NKVD.

 

În paralel, va evolua aventura poetului cu Galina Benislavskaia, pe care o cunoscuse în 1920 și pe care o părăsise când s-a îndrăgostit de Isadora Duncan. Se întoarce acum la ea, dar relația nu funcționează nici de această dată. O părăsește din nou și în primăvara lui 1925 tânărul poet se căsătorește cu cea de-a cincea soție, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi.

Starea lui psihică era însă extrem de proastă și apropiații au fost nevoiți să îl interneze într-un sanatoriu timp de o lună. La două zile după ce s-a externat din spital pentru a petrece Crăciunul acasă, poetul, în loc să se ducă la soție, s-a cazat la hotelul “Angleterre” din Leningrad. În aceeași noapte și-a tăiat venele de la mână și a scris, cu propriul sânge, un poem de adio:

 

“La revedere, prietene, la revedere.

Dragul meu, în inimă-mi rămâi.

Despărţirea ce se prevede

Promite o nouă revedere.

La revedere, prietene, rămân tăcut

Nu fi trist şi în sprâncene crunt –

În această viaţă, a muri nu e noutate;

Nici să trăieşti, ar fi mai nou decât atât.”

 

Apoi s-a spânzurat de țevile de la încălzire care treceau prin camera hotelului, așa cum arată raportul procurorilor. Poetul care avea doar 30 de ani a fost înmormântat în Cimitirul Vagankovskoie din Moscova și a avut parte de funeralii de stat, dar după moartea sa multe dintre scrierile lui au fost interzise de către Kremlin.

Un an mai târziu femeia care, probabil, l-a iubit cel mai mult avea să sfârșească tragic. Galina Benislavskaia, care avea 29 de ani la acel moment, s-a sinucis la mormântul poetului și a fost înmormântată alături de el.

 

Există o teorie conform căreia moartea lui Esenin a fost, de fapt, o crimă comisă de către agenții poliției secrete sovietice, pusă în scenă astfel încât să pară o sinucidere. Romanul “Yesenin” publicat de Vitali Bezrukov este dedicat acestei versiuni a morții sale, iar serialul TV Sergey Yesenin, apărut în 2005, susține ipoteza asasinării.

 

 

 

Galerie foto:

No comments

leave a comment