“A murit Martha Bibescu… La Paris, locuinţa sa, „cu ecouri, suspendată, ca o colivie de sticlă, între plopii din l’lle Sainte Louis“, de pe 45, Quai de Bourbon, a rămas pustie…
„Ecourilor” glasurilor de altă dată, închise între pereţii ei, li s-a mai adăugat de curând unul: al vocii aceleia care timp de şase decenii şi jumătate a semnat cu numele Princesse Bibesco o operă literarăbogată şi interesantă. Marcel Proust iubise încăperile frumoasei „colivii”, ai cărei pereţi de culoare aurie îi aminteau mozaicurile celebrei basilici din Veneţia: „Ce fericire va fi pentru mine să revăd evocarea bisericii San Marc pe care o găsesc în 45, quai Bourbon”, scria el, în 1919, bunului său prieten Antoine Bibescu, care locuia atunci la acea adresă. Dar câte alte ecouri nu distingea înăuntrul acestor ziduri urechea ce le înregistrase aievea, de-a lungul a zeci de ani!
Aci s-au perindat, vizitând pe distinsa amfitrioană, timp de mai bine de jumătate de secol, personalităţi din cele mai deosebite ale vieţii culturale, ca şi ale celei mondene, nu numai în Franţa, ci aproape din întreaga Europă.
La 2 martie 1938, răsunase aci glasul lui Paul Claudel citindu-și vestita „Ioana pe rug”, pe care avea s-o imortalizeze în lumea sunetelor Arthur Honegger.
În 1908, foarte tânăra, pe atunci, Martha Bibescu era distinsă cu premiul Academiei Franceze pentru întâia sa carte, “Les Huit paradis”, care-şi va avea mai târziu şi versiunea românească (Cele opt raiuri). Scrierea consemna impresiile unei călătorii în Persia, unde Martha Bibescu îşi întovărăşise soţul, trimis într-o misiune diplomatică.
,,Când aveam optsprezece ani— va scrie ea la 5 iulie 1946 lui Paul Claudel — şi m-am întors din Persia cu “Cele opt raiuri”, întreaga Academie m-a încununat cu flori…“.
Nu mult timp după succesul debutului, Martha Bibescu va cunoaşte, la un bal pe care-l va face nemuritor, pe Marcel Proust, prieten intim al verilor ei, Emmanuel şi Antoine Bibesco. „Au bal avec Marcel Proust” (Paris, 1928), originală evocare a momentului întâlnirii scriitoarei cu romancierul francez, este nu numai o delicată carte de amintiri, ci şi un preţios izvor de informaţii pentru toţi biografii lui Proust.
Reeditată în 1971, cu prilejul centenarului naşterii marelui scriitor, “La bal cu Marcel Proust” a fost, din nou, bine primită de presa franceză de specialitate.
Martha Bibescu va mai reveni asupra relaţiei sale cu Proust şi nu vom aminti acum decât una din ultimele sale scrieri, „Le confesseur et les poétes” (Paris, 1971), în care tipăreşte, comentându-le cu multă fineţe, scrisori ale lui Jean Cocteau, Marcel Proust, Robert de Montesquiou, Paul Valéry, Maurice Baring”. (România literară, 1973)
Scriitoarea s-a născut la Bucureşti, într-ozi de 28 ianuarie, ca fiică a lui Ion Lahovari. Mama sa făcea parte din familia Mavrocordat. Asupra anului naşterii Marthei Bibescu există mai multe ipoteze. După Dictionnaire de la littérature francaise contemporaine (Larousse, 1966), ar fi 1890; o notă explicativă, într-o expoziţie comemorativă Marcel Proust, din 1971, la British Museum din Londra, alăturată scrisorii cu care romancierul oferea un volum din “Du coté de chez Swan” prietenei aflată în România, cuprinde anul 1888 drept dată a nașterii acesteia; în sfârşit, din romanul cu numeroase elemente autobiografice, „Catherine-Paris” (Paris, 1927), aflăm că eroina se născuse dintr-un tată fost elev al liceului Louis le Grand“… la 28 ianuarie1889. (Tatăl Marthei Bibescu, Ion Lahovari, ca şi fraţii acestuia, a fost elev al liceului amintit).
În momentul când românca Martha Bibescu obţinea înalta distincţie a Academiei franceze, nu avea, aşadar, mai mult de douăzeci de ani. Pătrunde de timpuriu în lumea literelor franceze, unde alte două conaţionale se acoperiseră de glorie: Elena Văcărescu şi Anna de Noailles, cele trei mari personalităţi feminine formând un splendid triunghi românesc la Paris.
Opera Marthei Bibescu, alcătuită mai ales din romane şi eseuri, are caracter memorialistic, reprezentând o cronică a vieţii culturale şi mondene, mai ales din Franţa. Scrisă aproape în întregime în limba franceză, literatura scriitoarei se însumează culturii franceze, pe care a îmbogăţit-o cu elementele inedite legate de tărâmul natal.
Printre scrierile sale se află „Les huit paradis”, “Catherine-Paris”, “Le perroquet vert”, “Isvor, le Pays des Saules”, “Le voyageur voilé”, “La Nymphe Europe”, “Au bal avec Marcel Proust”, “Le Confesseur et les Poétes” (Paris, 1971), “Echanges avec Paul Claudel”, “Nos lettres inédites” (Paris, 1972), precum și cele publicate sub pseudonimul Lucite Decaux: „Louison. Loulu, prince impérial”, “Katia”, “Maria Walewska”, ş.a.
*** Sursa: România literară, 1972, Elena Piru
