Prințesa Victoria de Hesse și de Rin s-a născut pe 5 aprilie 1863 la Castelul Windsor, în prezența bunicii materne, regina Victoria, și a fost fiica cea mare a Marelui Duce Ludovic al IV-lea și a primei lui soții, Prințesa Alice a Regatului Unit.
Copila a fost botezată în religia luterană pe 27 aprilie, primii ani i-a petrecut la Bessungen, în Germania, iar când a împlinit trei ani, familia a plecat la Darmstadt, unde Victoria a împărțit camera cu sora ei mai mică, Ella.
În timpul Războiului austro-prusac din 1866, fetițele au fost trimise în Anglia să locuiască la bunica lor până la sfârșitul conflictului. Patru ani mai târziu, în timpul Războiului franco-prusac din 1870, în grădina palatului în care locuia familia au fost înființate spitale militare, iar Victoria a ajutat la bucătărie.
În 1872, fratele ei, “Frittie”, care avea doar un an și jumătate, a fost diagnosticat cu hemofilie, iar vestea a fost un șoc pentru familiile regale din Europa. Trecuseră 20 de ani de când regina Victoria îl născuse pe Prințul Leopold, Duce de Albany, și el bolnav de hemofilie, iar diagnosticul lui Frittie a fost primul indiciu că boala este ereditară. În anul următor, băiețelul a căzut de la o fereastră și a murit, aceasta fiind prima din multele tragedii din viața Victoriei.
În 1878, fetița s-a îmbolnăvit de difterie, sora ei, Ella, a fost rapid mutată din camera lor și a fost singurul membru al familiei care nu a fost afectat de boală. Zile întregi prințesa Alice i-a îngrijit pe toți cei afectați, una dintre surorile Victoriei, Maria, care avea doar patru ani, a fost răpusă de boală și, când părea că pericolul a trecut, mama fetelor s-a îmbolnăvit și a murit pe 14 decembrie, la doar 35 de ani.
Victoria avea atunci 15 ani, era cel mai mare dintre copii, și și-a asumat parțial rolul de mamă pentru frații și surorile mai mici. Mai târziu a scris: “Moartea mamei a fost o pierdere ireparabilă, copilăria mea s-a încheiat cu moartea ei, pentru că eram cea mai mare și mai responsabilă”.
La reuniunile de familie, Victoria îl întâlnise de multe ori pe vărul ei, Prințul Louis de Battenberg, membru al unei ramuri morganatice a familiei regale, care servise ca ofițer în Marină. În iarna anului 1882, cei doi s-au întâlnit din nou la Darmstadt, iar vara următoare s-au logodit, nunta având loc pe 30 aprilie 1884, în ciuda opoziției tatălui, care considera că Prințul Louis avea prea puțini bani.
Totuși, Victoria nu a ținut cont de nemulțumirea lui. De altfel, Ludovic al IV-lea s-a căsătorit în secret în aceeași seară cu amanta sa, Alexandrine de Kolemine, fosta soție a ambasadorului rus la Darmstadt, iar mariajul lui cu o femeie divorțată care nu avea niciun rang nobiliar a șocat regalitatea din Europa. Datorită presiunilor diplomatice și ale familiei, tatăl Victoriei a fost nevoit să solicite o anulare a căsătoriei.
În următorii ani, Victoria a avut patru copii. Prima născută a fost Alice de Battenberg, care s-a căsătorit în 1903 cu Prințul Andrew al Greciei și Danemarcei și a fost mama Prințului Philip, Ducele de Edinburgh. A urmat Louise Mountbatten, care s-a căsătorit cu regele Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei, apoi George, care s-a căsătorit cu Contesa Nadejda Mikhailovna de Torby și mezinul, Louis Mountbatten, care s-a căsătorit cu Edwina Cynthia Annette Ashley.
Cuplul a trăit în Anglia, cu excepția unei scurte perioade în care a stat în Malta. În 1887, Victoria s-a îmbolnăvit de febră tifoidă, însă a fost îngrijită cu mult devotament de soțul ei și a reușit să se vindece. Prințesa a fost interesată de știință, a desenat multe hărți geologice ale Maltei și a participat cu pasiune la săpături arheologice atât în Malta, cât și în Germania. În 1906, a zburat cu un zeppelin și mai târziu cu un avion biplan, fiind prima femeie de rang înalt care s-a aventurat într-o astfel de experiență.
Până în 1914, Victoria și-a vizitat frecvent rudele din Germania și din Rusia, inclusiv pe cele două surori care se căsătoriseră în familia regală rusă. Ella devenise soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici, iar Alix se căsătorise cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, devenind Alexandra Feodorovna Romanova. Prințesa a încercat să o îndepărteze pe țarină de influența călugărului Grigori Rasputin, dar nu a avut succes. La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, Victoria și fiica ei, Louise, au plecat în Rusia, au stat o scurtă perioadă de timp la Sankt Petersburg, apoi s-au întors la Londra.
Soțul ei, Prințul Louis, a fost forțat să demisioneze din marină la începutul războiului din cauza originilor sale germane și cuplul s-a retras la Casa Kent din Isle of Wight, pe care Victoria o primise moștenire de la mătușa ei, Ducesa Louise de Argyll. Prințesa a fost foarte supărată din cauza acestei decizii a guvernului, mai ales că nu avea încredere în Winston Churchill, povestind că odată i-a împrumutat o care pe care acesta nu i-a mai înapoiat-o.
În timpul Revoluției bolșevice, ambele surori ale Victoriei, Alix, țarină a Rusiei, și Ella, Mare Ducesă a Rusiei, au fost ucise, și în aceeași perioadă fratele ei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, a fost detronat.
În 1921 soțul ei, Louis, a murit la Londra, iar Victoria a decis atunci să se mute la Palatul Kensington. În 1930, fiica ei cea mare, Alice, a suferit o cădere nervoasă și a fost diagnosticată cu schizofrenie, iar în următorii zece ani, prințesa s-a ocupat de educația nepotului său, Philip, care a devenit soțul regretatei Regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Părinții copilului se separaseră, iar Alice a fost mult timp internată într-un sanatoriu pentru persoane cu boli psihice.
În 1937, fratele Victoriei, Ernest Louis, a murit și curând a urmat un alt șir de decese. Nepoata ei, Prințesa Cecilie a Greciei și Danemarcei, care era căsătorită cu fiul lui Ernest Louis, și doi dintre cei trei copiii acestora au murit într-un accident de avion. Familia mergea spre Londra, iar Cecilie era însărcinată cu cel de-al patrulea copil. Cel mai mic copil al Ceciliei, Prințesa Johanna, nu era în avion și a fost adoptată de unchiul ei, Prințul Louis de Hesse și de Rin, însă micuța avea să moară de meningită după un an și jumătate.
O altă tragedie a urmat curând. Fiul Victoriei, George, a murit în 1938 de cancer. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Victoria a părăsit Palatul Kensington și s-a mutat la Castelul Windsor, petrecându-și tot timpul citind. A fost o perioadă complicată, pentru că bătrâna prințesă era îngrijorată de soarta copiilor ei supraviețuitori. Mezinul, Louis, și doi dintre nepoți serveau în Marina Regală, iar prințesa Alice, recuperată parțial după afecțiunile psihice, plecase în Grecia, unde făcea muncă de caritate, dar nu se mai știa nimic de soarta ei de patru ani.
După război prințesa Victoria a fost diagnosticată cu bronșită cronică, fuma de la vârsta de 16 ani și nu a vrut să renunțe la țigări nici chiar în perioada suferinței. În vara anului 1950 s-a mutat în casa fiului ei, Louis, în Hampshire , dar după doar două luni a revenit la Palatul Kensington, spunând: “e mai bine să mori acasă”. Prințesa a încetat din viață pe 24 septembrie 1950, la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântată patru zile mai târziu în cimitirul Bisericii Sf. Mildred de pe Insula Wight.
