Tânăra Francoise d’Aubign, viitoarea Madame de Maintenon, s-a născut pe 27 noiembrie 1635, la închisoarea Niort, unde tatăl ei, Constant d’Aubigné, era închis pentru că renegase religia protestantă, își asasinase prima soție și conspirase împotriva Cardinalului Richelieu. Bărbatul s-a recăsătorit cu Jeanne de Cardilhac, fiica directorului închisorii, dar a cheltuit toată zestrea acesteia, iar femeia a fost și ea încarcerată.
Copila nou-născută a fost preluată de o mătușă, madame de la Villette, fiind crescută câteva luni la castelul Mursay. În 1636, tatăl lui Françoise a fost eliberat din închisoare și a fost exilat împreună cu familia pe insula Martinica, unde a murit în sărăcie nouă ani mai târziu. Perioada petrecută în Martinica o va influența profund pe Francoise, iar când se întoarce în Franța va fi numită “Belle Indiene”. După decesul lui Constant, văduva lui, Jeanne, și-a
luat cei trei copii și s-a întors acasă, dar cumnata ei, madame de la Villette, care avea mai multe mijloace financiare pentru a le putea asigura o îngrijire adecvată, i-a preluat pe micuți și a încercat să le ofere o educație bună. Françoise a trăit câțiva ani în liniște, însă nașa ei, madame de Neuillant, a decis să o facă servitoare și a cerut ca fetița să-i fie încredințată. Văzând că nu o poate readuce la catolicism, a trimis-o, împotriva voinței ei, la Mănăstirea Ursulinelor, mai întâi la Niort, apoi la Paris, unde, datorită unei călugărițe, adolescenta a renunțat la credința protestantă, condiție necesară pentru a o însoți pe madame Neuillart în saloanele Parisului.
La una dintre aceste reuniuni mondene, l-a cunoscut pe cavalerul de Méré, care s-a oferit să se ocupe de educația ei. Era frumoasă și înțeleaptă, dar fără niciun ban și la șaisprezece ani l-a întâlnit pe scriitorul Paul Scarron, care avea cu 25 de ani mai mult decât ea. Bărbatul, care era pe jumătate paralizat din cauza artritei, a fost impresionat de inteligenţa fetei și s-a oferit să o ia de soție sau să-i ofere dota necesară intrării la mănăstire. Se povesteşte că ar fi spus atunci: “Mai bine mă căsătoresc decât să ajung în mănăstire”. Mariajul a durat opt ani, dar în 1660, la decesului lui Scarron, Francoise avea deja 25 de ani și o vastă cultură, însă era din nou săracă.
Madame de Montespan, metresa oficială a regelui Ludovic al XIV-lea, a luat-o în acea perioadă sub protecţia ei. În 1669, când Madame de Montespan a născut primul copil al Regelui Soare, i l-a încredințat lui Francoise, care s-a instalat într-o reședință din apropierea Parisului, la Vaugirard, pentru a-l creşte. Au urmat alţi cinci copii pe care suveranul i-a recunoscut, dar care apoi au fost daţi în grija acestei văduve bine educate.
Regele venea des să îşi viziteze moștenitorii, a fost impresionat de afecţiunea guvernantei pentru cei mici și a plătit-o foarte bine, astfel că femeia şi-a permis, în 1674, să-și cumpere, pentru o sumă de 150.000 de livre, castelul și titlul de Maintenon.
În tot acest timp, Ludovic s-a atașat de această doamnă bine educată, frumoasă şi foarte afectuoasă, astfel că şi-a părăsit amanta oficială în favoarea ei.
Căzută în dizgraţie, Madame de Montespan a părăsit curtea regală, iar când regina Maria Tereza, soţia Regelui Soare, a murit pe 30 iulie 1683, monarhul a devenit liber să își ducă la îndeplinire planul. În noaptea de 9 spre 10 octombrie 1683, printr-o ceremonie secretă, madame de Maintenon a devenit soția morganatică a lui Ludovic al XIV-lea.
Regele Soare avea 45 de ani, iar madame de Maintenon – 48 de ani și, devenită soţie şi regină, a exercitat o mare influenţă la curtea lui Ludovic.
În amintirea problemelor financiare din tinerețe, femeia a construit în 1686 la Saint-Cyr, la 5 kilometri de Versailles, La maison royal de Saint-Louis, (devenit mai târziu Saint-Cyr-l’École), un colegiu dedicat educației tinerelor nobile sărace. Ea însăşi a elaborat regulile şcolii și s-a ocupat personal de fiecare detaliu. Demoazelele de la Saint-Cyr erau învăţate arta conversaţiei, primeau lecții de literatură, istorie, limbi străine, muzică, pictură, dar şi de politică. Regulile erau foarte stricte, iar fetele de la pension erau aspru pedepsite dacă nu le respectau.
În ultimii săi ani, Madame de Maintenon s-a dedicat exclusiv şcolii pentru domnișoare. Cu trei zile înainte de moartea regelui, în 1715, s-a retras la Saint-Cyr și a murit aici pe 15 aprilie 1719, fiind înmormântată în capela instituţiei pe care a iubit-o atât de mult. După revoluția din 1789, colegiul a fost transformat pentru o scurtă perioadă de timp în școală pentru fiii ofițerilor, apoi în spital militar până în 1808, iar astăzi găzduiește Școala militară specială Saint-Cyr.
