“Maurice Chevalier și Hannon Staffer de la «Daily Express» se întâlniră într-o cafenea mică din apropierea bulevardului de Belleville din Paris, spre a face împreună un tur prin toate locurile unde Chevalier se jucase când era copil și cântase ca mic artist. Chevalier conduse pe englez întâi în «localul de exerciții» de lângă cafenea, unde se mai aflau și acum aceleași aparate de gimnastică cu care se antrenase Maurice ca copil. Alți băieți, însuflețiți de aceeași dorință de a devein acrobați, cum o avusese odinioară și Maurice, făceau acum exerciții de gimnastică. Maurice văzuse pe atunci acrobați producându-se în apropiatul Palais du Travail și își făurise planul de a deveni și el artist pe trapez. Acesta era visul multor ștrengari parizieni, și cafeneaua cea mică din Boulevard de Belleville instalase pentru uzul lor o mică sală de gimnastică.
Maurice și fratele său se și vedeau afișați ca «Chevalier Freres, les célébres acrobates», dar după ce Maurice își spărsese întâi un picior, apoi nasul în timpul exercițiilor, renunță la acrobație. Acum, după douăzeci și cinci de ani, privea cum alți băieți încercau să-și frângă picioarele și nasurile. Nimeni nu recunoscu pe Maurice, cu toate că e favoritul răsfățat al Parisului.
— Toate au rămas ca în trecut, șopti Maurice. Oamenii luptă ca altă data pentru existența lor; continuă să târguiască în prăvălii mici mărfuri ieftine, beau, fac spirite și mor de foame.
«Ne-am dus mai departe», povestește Hannen Swaffer. «Ore întregi am hoinărit cu Maurice, urmând același drum pe care îl străbătuse în viața sa de la sărăcie la lux, de la înjosirie la glorie. Am vizitat toate apartamentele în care a locuit cu mama lui, fiecare locuință următoare fiind mai confortabilă și mai mare decât cea precedentă și mereu mai aproape de bulevardul viselor sale».
Chevalier se opri în fața școalei pe care o frecventase odinioară, un seminar cu preoți tineri ca dascăli. Apoi arătă o fereastră din casa din față și zise:
— Aci a stat Suzanne. M-am îndrăgostit de ea când avea nouă ani. Da, am început cam timpuriu, ai dreptate… Casa noastră de aici s-a urcat cu timpul în grad, și a devenit oficiu poștal.
O pornirăm înainte și ajunserăm la biserica Notre Dame de la Croix.
— Uită-te la degetul meu, zise Chevalier oprindu-se și arătându-mi arătătorul său drept. Văzui că-i lipsește o bucată din deget.
— Ca băiat, istorisi el, stam aci casă văd o nuntă superbă. Eram atât de emoționat, încât îmi băgai mâna prin poarta grea a grilajului. Când fu închisă, îmi smulse vârful degetului și fui dus la spital… Aveam atunci doisprezece ani. Trebuia să-mi câștig existența și în casă nu aveam nicio centimă.
Am avut douăsprezece profesiuni diferite… Colo, în casa cea mică, făceam ucenicie la un cismar. Era mărunt, răutăcios și cu vorba aspră. «Dacă vei rămâne în meseria aceasta, îmi zise el, îmi mai reamintesc parcă ar fi fost ieri, nu vei crește mai mult ca mine și vei căpăta niște labe tot atât de strâmbe!
Chevalier făcu semn unui taxi să se apropie.
— Am pictat odată și capete de păpuși. N-am perseverat însă în nicio profesiune. Nu voiam decât să cânt, și trebue să știi că habar n-aveam de cânt.
Taxiul se opri în fața unei cafenele mici.
— Aci am cântat pentru prima oară în public. În sală nu mai erau scaune aproape de loc, ci se juca pe vreo zece biliarde.
Maurice oftă.
— Aci ședea un bătrân pianist, zise el, care mă acompania… Cântam cu un nas vopsit roșu și într-un mizerabil rând de haine, pe care îl purtam zilnic. Nu mi se plătea niciun gologan și nu aveam niciun succes. Dar în altă cafenea mi-a mers mai bine. În această a doua cafenea, biliardele au cucerit de asemenea terenul.
Aci s-a decis soarta mea, declară Chevalier. Cântam seară cu seară cinci sau șase cântece și primeam în schimb doisprezece franci pe săptămână. Ziua mai câștigam șase franci pe săptămână făcând pe comisionarul. Dacă un artist câștigă de două ori cât un muncitor, argumentat, atunci prefer să fiu artist. Acesta e singurul motiv pentru care m-am dedat teatrului”.
*** Realitatea ilustrată, 1931
Maurice Chevalier s-a născut pe 12 septembrie 1888 și a încetat din viață pe 1 ianuarie 1972 la Paris.
