Moartea stupidă a Isadorei Duncan. Întreaga viață a excepționalei artiste a fost urmărită de nenorociri

Isadora Duncan s-a născut la San Francisco pe 26 mai 1877, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai bancherului Joseph Charles Duncan și ai lui Mary Isadora Gray. Frații ei erau Augustin Duncan și Raymond Duncan, iar sora ei, Elizabeth Duncan, a devenit și ea dansatoare. La scurt timp după nașterea Isadorei, s-a descoperit că tatăl ei folosea fonduri de la două bănci pe care le ajutase pentru a-și finanța speculațiile private. Deși a reușit să scape de închisoare, mama Isadorei, furioasă din cauza infidelităților lui și a scandalului financiar a divorțat de acesta. Joseph Duncan, împreună cu cea de-a treia soție și fiica lor, au murit în 1898 când vaporul britanic de pasageri SS Mohegan a s-a scufundat în largul coastei Cornwallului.
După divorț, mama Isadorei s-a mutat cu cei patru copii în Oakland, California, unde a lucrat ca croitoreasă și profesoară de pian. Fetița a urmat școala de la șase la zece ani, dar a renunțat la studii și a început să lucreze încă din adolescență, dând cursuri de dans copiilor.
În 1896, Isadora a ajuns la Chicago, a participat la audiții pentru multe companii de teatru și și-a găsit în cele din urmă un loc în compania lui Augustin Daly care a dus-o la New York, unde a urmat câteva cursuri cu Marie Bonfanti, dar a fost rapid dezamăgită de de balet.
Simțindu-se nefericită și neapreciată în America, tânăra s-a mutat la Londra în 1898. A devenit cunoscută, a început să câștige mulți bani și și-a permis să închirieze un studio unde se va antrena pentru viitoarele ei spectacole. De la Londra, în 1900 a călătorit la Paris și a câștigat și aici admirația publicului.
În 1902, Loie Fuller a invitat-o pe Isadora să facă turnee împreună și cele două au călătorit în toată Europa, devenind foarte iubită pentru tehnicile ei inovatoare, atât de diferite în comparație cu rigiditatea baletului tradițional.blank
În 1910, Duncan l-a întâlnit pe ocultistul Aleister Crowley la o petrecere, episod relatat de acesta în confesiunile sale și au început o relație, deși el a fost, de fapt, mai atras de partenera ei de la acea vreme, Mary Dempsey (cunoscută ca Mary D’Este sau Desti).
În 1911, designerul de modă francez Paul Poiret a închiriat un conac – Pavillon du Butard în La Celle-Saint-Cloud – și a organizat aici petreceri fastuoase. La una dintre ele, La fête de Bacchus, desfășurată pe 20 iunie 1912, Isadora Duncan, purtând o rochie de seară grecească proiectată de blankPoiret, a dansat pe mese printre cei 300 de invitați. Martorii spun că în acea seară s-au băut 900 de sticle de șampanie.
Artistei nu-i plăceau aspectele comerciale ale turneelor deoarece considera că o distrăgeau de la misiunea ei reală, aceea de a educa tinerii pentru dans, așa că a decis să deschidă școli pentru a le învăța pe tinerele femei filozofia dansului, prima dintre ele fiind inaugurată în 1904 la Berlin-Grunewald, în Germania. Această instituție a fost locul de naștere al “Isadorabilelor” (Anna, Maria-Theresa, Irma, Liesel, Gretel și Erika), protejatele Isadorei Duncan care îi vor duce mai departe moștenirea. Artista le-a adoptat legal pe toate cele șase fete în 1919 și acestea au primit numele ei de familie. La aproximativ un deceniu după fondarea școlii de la Berlin, Isadora a înființat la Paris o școală care a fost închisă în scurt timp din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.blank
În 1914, artista s-a mutat în Statele Unite și și-a transferat școala acolo, iar în timpul petrecut la New York a pozat pentru o serie de studii ale fotografului Arnold Genthe. Isadora va fi nevoită să părăsească Statele Unite în 1915 la bordul RMS Lusitania, iar în 1921, simpatiile ei de stânga au dus-o în Uniunea Sovietică, înființând o școală de dans la Moscova. Cu toate acestea, incapacitatea guvernului sovietic de a-și îndeplini promisiunea de a o sprijini a determinat-o să se întoarcă în Occident și să lase școala în grija uneia dintre protejatele ei, Irma.
Atât în ​​viața profesională, cât și în cea privată, Duncan a încălcat standardele culturale tradiționale. Era bisexuală și atee și făcea mereu aluzii la simpatiile ei comuniste. În timpul ultimului turneu în Statele Unite, în 1922–1923, a fluturat o eșarfă roșie în timp ce își dezvelea sânii pe o scenă din Boston, spunând: “Acesta este roșu! La fel și eu!”
blankIsadora a avut trei copii, toți născuți în afara căsătoriei. Primul, Deirdre Beatrice, era fiica designerul de teatru Gordon Craig, iar al doilea, Patrick Augustus, era fiul lui Paris Singer, al 22-lea din cei 24 de copii ai magnatului american Isaac Singer. Ambii copii s-au înecat la Paris în 1913, pentru că mașina în care se aflau cu dădaca lor a căzut în Sena.
În autobiografia sa, artista povestește că a implorat un tânăr italian, sculptorul Romano Romanelli, să se culce cu ea pentru că era disperată să aibă un alt copil. A rămas însărcinată și a născut un fiu pe 13 august 1914, dar copilul a murit la scurt timp după naștere.blank
În 1921, după sfârșitul Revoluției Ruse, când Isadora Duncan s-a mutat la Moscova, l-a cunoscut pe poetul Serghei Esenin, care era cu optsprezece ani mai mic decât ea. Pe 2 mai 1922 s-au căsătorit și poetul a însoțit-o într-un turneu prin Europa și Statele Unite. Căsătoria a fost scurtă, de doar un an, pentru că în mai 1923 Esenin a părăsit-o pe Isadora și s-a întors la Moscova. Doi ani mai târziu, pe 28 decembrie 1925, a fost găsit mort în camera sa din hotelul Angleterre din Sankt Petersburg.
La sfârșitul anilor 1920, cariera Isadorei a intrat în declin și a devenit mai cunoscută pentru necazurile ei financiare, viața amoroasă scandaloasă și pentru faptul că apărea beată în public decât pentru spectacolele sale. Și-a petrecut ultimii ani mutându-se între Paris și stațiunile de la Marea Mediterană, lăsând tot timpul în urmă datorii la hoteluri.
În noaptea de 14 septembrie 1927, aflată la Nisa, în Franța, Isadora, care avea 50 de ani, s-a urcat într-un automobil decapotabil Amilcar CGSS deținut de Benoît Falchetto, un mecanic franco-italian. Purta la gât o eșarfă lungă, pictată manual, creată de artistul de origine rusă Roman blankChatov, un cadou pe care îl primise de la prietena ei, Mary Desti.
Aceasta, când a văzut că Isadora se pregătea să plece, a sfătuit-o să-și ia o pelerină pentru că vremea era rece, dar ea nu a vrut să-și pună decât eșarfa. În timp ce se urca în mașină, ea i-ar fi spus lui Desti și celorlalți prieteni cu care petrecuse până atunci: “Adieu, mes amis. Je vais à la gloire!” (“Adio,blank prieteni. Mă duc spre glorie!”), dar, potrivit romancierului american Glenway Wescott, Desti a spus mai târziu că ultimele cuvinte ale Isadorei au fost: “Je vais à l’amour”.
Imediat după ce automobilul s-a pus în mișcare pe Promenade des Anglais, eșarfa de mătase pe care Isadora o purta în jurul gâtului a alunecat de pe umerii săi și s-a prins în butucul roții din spate a mașinii, Autovehiculul s-a oprit brusc, iar șalul a tras cu putere capul pasagerei spre spate și pur și simplu i-a frânt gâtul. Isadora a ajuns la spital, dar era deja decedată. Trupul artistei a fost incinerat, iar cenușa ei a fost așezată lângă urnele copiilor ei din columbarul de la cimitirul Père Lachaise din Paris.

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *