Napoleon al II-lea, împăratul neîncoronat al Franței. A murit la 21 de ani de tuberculoză și nu și-a cunoscut niciodată țara din care a plecat la doar 3 ani

Napoléon François Joseph Charles Bonaparte s-a născut pe 20 martie 1811 la Palatul Tuileries, în Paris, fiind fiul împăratului Napoleon Bonaparte și al celei de-a doua sale soții, Marie Louise de Austria.

Ca unic fiu legitim al lui Napoléon I, copilul era Prinț Imperial și moștenitor, însă împăratul i-a acordat fiului său și titlul de “rege al Romei”.

Botezul micuțului, inspirat de ceremonia de botez a lui Ludovic, Marele Delfin al Franței, a avut loc pe 9 iunie 1811 la Catedrala Notre Dame din Paris. Karl Philipp, prinț de Schwarzenberg, ambasadorul austriac în Franța, a scris despre botez:

blankCeremonia a fost frumoasă și impresionantă. Scena în care împăratul l-a luat pe prunc din brațele nobilei sale mame și l-a ridicat de două ori pentru a-l arăta publicului a fost puternic aplaudată. Pe fața monarhului se putea vedea marea satisfacție pe care o avea în acest moment solemn”.

Prințul a fost dat în grija Louisei Charlotte de Montesquiou care a fost numită guvernantă a copiilor Franței, însă trei ani mai târziu, Primul Imperiu Francez pe care micul prinț trebuia să-l moștenească s-a prăbușit.blank

Napoleon I și-a văzut soția și fiul pentru ultima dată pe 24 ianuarie 1814. Pe 4 aprilie 1814, a abdicat în favoarea copilului de trei ani, după Campania de șase zile și Bătălia de la Paris. Băiatul a devenit împărat al francezilor sub numele Napoleon al II-lea, dar două zile mai târziu, pe 6 aprilie 1814, Napoleon I a renunțat nu numai la propriile sale drepturi la tronul francez, ci și la cele ale urmașilor săi. blankTratatul de la Fontainebleau din 1814 i-a oferit copilului dreptul de a folosi titlul de Prinț de Parma, de Placentia și de Guastalla, iar mama sa a primit titlul de ducesă de Parma, de Placentia și de Guastalla.

Pe 29 martie 1814, împărăteasa a părăsit Palatul Tuileries împreună cu fiul ei și s-au oprit, prima dată, la Castelul Rambouillet. Temându-se însă că trupele inamice avansează, au continuat spre Castelul Blois. Pe 13 aprilie, Marie-Louise și băiețelul s-au întors la Rambouillet unde s-au întâlnit cu tatăl ei, împăratul Francisc I alblank Austriei, și cu împăratul Alexandru I al Rusiei. Zece zile mai târziu, pe 23 aprilie, escortați de un regiment austriac, mama și fiul au părăsit Rambouillet și Franța pentru totdeauna.

După prima abdicare a împăratului Napoleon din 1814, Franța s-a reîntors la monarhia Bourbonilor, acesta fiind exilat în insula mediteraneană Elba, dar a rămas în contact cu o serie de oameni politici din Franța și a fost mereu la curent cu desfășurarea blankevenimentelor din țară. Informat despre nemulțumirea crescândă a populației față de noul rege și regimul său, Napoleon a evadat din insula Elba și s-a întors în Franța la începutul lui martie 1815, după doar 11 luni. Reîntronat, împăratul începe să viseze la refacerea marelui imperiu li obține chiar câteva victorii, dar este înfrânt în bătălia de la Waterloo, pe 18 iunie 1815.

După acest moment dramatic, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său, pe care nu-l mai văzuse de la plecarea sa în exilul pe insula Elba. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală formată din cinci membri a preluat conducerea Franței, în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea, care era la Castelul Cambresis.blank

Comisia a deținut puterea timp de două săptămâni, dar nimeni nu s-a gândit să-l cheme pe tron pe Napoleon al II-lea.

După 1815, tânărul prinț, cunoscut acum drept “Franz”, după ce preluase numele bunicului matern, împăratul Francisc, a locuit în Austria cu mama sa.

De la vârsta de 8 ani, copilul a fost inclus într-un program strict de educație, cu tutori aduși de împăratul austriac, blankînvățând arta militară, limba germană și cea italiană, matematică, sport și religie.

În 1823 tânărul și-a început cariera militară, devenind cadet austriac, dar de-abia în 1831 i s-a dat comanda unui batalion.

După decesul tatălui vitreg, Adam Albert von Neipperg, cu care Marie Louise se recăsătorise în 1821, și după ce și-a dat seama că mama sa născuse doi copii nelegitimi înainte de acest mariaj, Franz s-a îndepărtat de ea și de familia austriacă. Chiar i-a spus prietenului său, Prokesch von Osten: “Mama mea este bună, dar slabă. Nu a fost soția pe care tatăl meu a meritat-o”.blank

Napoleon al II-lea a murit de tuberculoză la Palatul Schönbrunn din Viena pe 22 iulie 1832. Următorul Bonaparte care a venit pe tronul Franței în 1852 a luat numele de Napoleon al III-lea, în semn de respect pentru domnia teoretică a vărului său.

blankPe 15 decembrie 1940, Adolf Hitler a ordonat ca rămășițele lui Napoleon al II-lea să fie transferate de la Viena la Domul Invalizilor din Paris, unde se afla și tatăl său, Napoleon Bonaparte, încă din decembrie 1840, din vremea Monarhiei din iulie. Un timp, rămășițele tânărului prinț care fusese pentru scurtă vreme împăratul Franței s-au aflatblank lângă cele ale părintele său, dar ulterior au fost mutate într-o camera secundară.

Inima lui Napoleon al II-lea a rămas la Viena, în urna 42 din Catedrala Sfântului Ștefan.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *