O tragedie portugheză: Inês de Castro, ucisă la ordinul regelui Afonso, a fost declarată regină post-mortem de iubitul ei, Petru I

Inês de Castro s-a născut în anul 1325, în Galicia și a fost fiica lui Pedro Fernández de Castro, Lord de Lemos și Sarria și a metresei sale portugheze, Aldonça Lourenço de Valadares, tânăra fiind înrudită cu familia regală castiliană.
Inês a venit în Portugalia în 1340 ca doamnă de onoare a prințesei Constance de Castilia care era căsătorită cu Petru, moștenitorul tronului Portugaliei. Prințul s-a îndrăgostit de tânăra și frumoasa însoțitoare și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile țării sale, care erau deja proaste, cu Castilia. Datorită relației lui Petru cu Inês, frații acesteia au devenit prietenii prințului și consilieri lui de încredere. Regelui Afonso al IV-lea al Portugaliei nu-i plăcea însă influența femeii asupra fiului său și aștepta ca dragostea lor pasională să se încheie, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Prințesa Constance de Castilia a murit în 1345, la scurt timp după nașterea unicului ei fiu, iar regele Afonso al IV-lea a încercat de câteva ori să aranjeze pentru fiul său o nouă căsătorie. Prințul Petru a refuzat să aibă altă soție în afară de Inês, iar ea nu era eligibilă să devină regină. Singurul fiu legitim al lui Petru cu Constance, viitorul rege Ferdinand I al Portugaliei, era un copil fragil, în timp ce cei patru copii nelegitimi ai lui Petru și ai lui Inês erau sănătoși; iar acest lucru a creat îngrijorare printre nobilii portughezi care se temeau pentru succesiunea la tron.

Regele Afonso al IV-lea a îndepărtat-o pe Inês de la curte, însă Petru a refuzat să încheie relația cu ea declarându-i că este adevărata lui dragoste. După mai multe încercări de a-i despărți pe tineri, Afonso al IV-lea a ordonat uciderea fetei. Trimișii săi, Pêro Coelho, Álvaro Gonçalves și Diogo Lopes Pacheco, au mers la mănăstirea Santa Clara-a-Velha din Coimbra, unde Inês era reținută, și au ucis-o cu sânge rece, decapitând-o în fața copilului ei cel mic. Ines avea doar 30 de ani, iar când Petru a auzit că iubita sa fusese omorâtă, i-a căutat ani de zile pe ucigași, a reușit să-i prindă pe doi dintre ei în 1361 și i-a executat public, le-a scos cu mâinile lui inimile din piept și a explicat că acei criminali nu au avut niciodată inimă.

Petru a devenit rege al Portugaliei în 1357, la doi ani după moartea iubitei sale, a declarat că s-a căsătorit în secret cu Inês înainte ca ea să fie ucisă și defuncta a fost proclamată, prin urmare, regină legală, deși cuvântul lui era singura dovadă a căsătoriei. Legenda spune că ar fi exhumat trupul lui Inês și că a forțat întreaga curte să jure credință noii lor regine punând oamenii să sărute mâna cadavrului. Mai târziu trupul acesteia a fost înmormântat la Mănăstirea Alcobaça. Sicriul ei se află vizavi de cel al lui Petru astfel încât, la Judecata de Apoi, Petru și Inês să se poată uita unul la celălalt. Ambele sicrie din marmură sunt sculptate cu scene din viața lor și o promisiune a lui Petru că vor fi împreună até ao fim do mundo (până la sfârșitul lumii).

 

Galerie foto:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *