Șadiye s-a născut pe 30 noiembrie 1886 la Palatul Yıldız și a fost fiica sultanului Abdul Hamid al II-lea și a lui Emsalinur Kadın, fiind al nouălea copil și a cincea fiică a tatălui ei și singurul copil al mamei sale. Sultanul a avut nu mai puțin de 13 favorite, dintre care patru i-au fost soții, și un număr de 20 de copii recunoscuți oficial.
Educația copilei s-a desfășurat în biblioteca din Cancelaria Mică a Palatului Yıldız, unde a studiat împreună cu sora ei mai mică, Ayșe Sultan, profesorii lor fiind secretarul privat al sultanului, Hasib Efendi, care i-a dat lecții despre Coran și a învățat-o limbile arabă și persană, și secretarul privat Kâmil Efendi, care a învățat-o pe prințesă citirea și scrierea turcă, gramatica otomană, aritmetica, istoria și geografia.
Pe 31 martie 1909, tatăl ei, Abdul Hamid, a logodit-o cu Ali Namık Bey, fiul lui Küçük Said Pașa, dar în același an sultanul a fost detronat de la conducerea Imperiului Otoman de fratele său mai tânăr, Mehmed al V-lea, iar prințesa și-a urmat tatăl în exil la Salonic, împreună cu cu cei 38 de membri ai familiei sale care erau în viață la acel moment.
Anul următor tânăra s-a întors la Istanbul, dar logodna a fost ruptă din cauza atitudinii lui Said Pașa, care complotase împotriva tatălui ei. Următorul pretendent al prințesei a fost Enver Pașa, dar Șadiye nu a acceptat această propunere, pentru că și Enver fusese implicat în detronarea sultanului-tată, a vrut să se logodească cu un fiu al lui Zülüflü Ismail Pașa, însă guvernul otoman s-a opus acestei căsătorii.
În cele din urmă, frumoasa prințesă s-a logodit cu Fahir Bey, fiul lui Mustafa Fazıl Bey, și nepot al lui Galib Pașa, care era un bărbat frumos, bun la suflet și bine educat. Căsătoria a avut loc pe 2 decembrie 1910 la Palatul Nișantașı, iar cuplul a avut o fiică, pe Samiye Hanımsultan, născută în 1918. Șadiye a rămas văduvă la moartea lui Fahir, pe 27 septembrie 1922.
Înainte și în timpul Primului Război Mondial, prințesa s-a implicat în activitatea filantropică. În 1912, s-a ocupat de “Centrul Hilal-i Ahmer pentru Femei” care oferea asistență medicală persoanelor sărace din Istanbul, iar în mai 1915, în timpul Campaniei de la Gallipoli, în calitate de membră a organizației, Șadiye le-a oferit câte două pachete de țigări și o sumă consistentă de bani tuturor soldaților internați la spitalul din Șișli, ocupându-se ca unitatea medicală să beneficieze de toate materialele sanitare necesare medicilor și asistentelor.
În perioada exilului familiei imperiale care a început în martie 1924, după ce președintele Mustafa Kemal Ataturk a abolit califatul, a desființat școlile religioase și legea musulmană (Șaria), prințesa Șadiye și mama ei s-au stabilit la Paris, iar pe 28 octombrie 1931 s-a recăsătorit cu Reșad Halis Bey.
În 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii au invadat Parisul, soțul ei a sfătuit-o să părăsească Franța, dar prințesa otomană nu a fost de acord, spunând: “Franța este a doua mea casă, am fost primită bine aici. Tragedia Franței este și tragedia mea, așa că îi voi ajuta pe soldații răniți”.
Prințesa otomană a rămas văduvă a doua oară în noiembrie 1944, apoi s-a mutat la Hotel Saint-Honore, unde, într-o cameră alăturată, locuia fratele ei, Șehzade Abdurrahim Hayri, de care era foarte apropiată.
Șadiye s-a întors la Istanbul în 1952, după revocarea legii care interzicea accesul pe teritoriul Turciei pentru familia sultanului detronat, luând această decizie la scurt timp după sinuciderea, pe 1 ianuarie 1952, a fratelui ei drag, Abdurrahim Hayri, care își injectase o cantitate mare de morfină, probabil din cauza depresiei de care suferea și a dificultăților financiare prin care a trecut în exil.
În 1966, prințesa și-a publicat cartea de memorii sub titlul „Zilele amare și dulci ale vieții mele” și în același an a acordat un interviu despre tatăl său revistei Yeni Istikal.
Șadiye, ultimul copil supraviețuitor al sultanului Abdul Hamid, a murit în orașul Cihangir pe 20 noiembrie 1977, la vârsta de nouăzeci de ani, și a fost înmormântată în mausoleul străbunicului ei, sultanul Mahmud al II-lea, aflat în Divanyolu, la Istanbul.
