Sanctificarea lui Ieremia Valahul la Vatican, primul român canonizat de Biserica Catolică

Ieremia Valahul s-a născut pe 27 iulie 1556 în Moldova și la 18 ani părăsește țara și pleacă în Italia „unde se află papa și sunt călugări sfinți”.

Tânărul trece Carpații prin pasul Oituz și ajunge la Alba-Iulia, iar de aici, însoțindu-l pe medicul italian Pietro Lo Iacomo, ajunge la Bari. Din Bari se îndreaptă spre Napoli, unde intră în Mănăstirea Capucinilor, primind numele de Ieremia pe 8 mai 1578.

Misiunea pe care o primește este să-i îngrijească pe călugării bolnavi de la mănăstirea Sfântul Efrem cel Nou din Napoli și acest lucru îl face timp de 40 de ani cu aleasă blândețe și dăruire. Devine atât de cunoscut pentru calitățile sale de slujitor al bolnavilor, încât atât clericii, cât și laicii, dacă se îmbolnăveau, cereau să fie vizitați de fratele Ieremia.

La începutul lunii martie a anului 1625 călugărul moare chiar în timp ce vizita un bolnav.

Procesul pentru recunoașterea sfințeniei sale a fost demarat de Cardinalul Decio Carafa, Arhiepiscopul de Napoli, la șapte luni de la moartea fratelui Ieremia. Formalitățile au fost ăntrerupte și apoi reluate, pe rând, sub Papii Urban al VIII-lea, Clement al X-lea și Inocenţiu al XI-lea. Motivele sistării repetate a procesului rămân și astăzi un mister.blank

În 1905, cărturarul Gheorghe Sion a găsit, într- un anticariat din Roma, o carte veche, Vita di Fra Geremia Valacco. Era prima biografie a călugărului, scrisă de Francesco Severini da Napoli. Volumul a ajuns la Nicolae Iorga si la Academia Română în 1914, iar istoricul român a deschis noi discuții cu Vaticanul.

Primele dezbateri procedurale din secolul al XX-lea pentru ca Ieremia să fie declarat sfânt au început în 1925, adica cu șapte ani înainte de a se împlini 300 de ani de la moartea sa. În Consiliul constituit în acest scop a existat, conform normelor, un procuror care l-a acuzat pe candidat că a fost un simplu muritor. Apărătorul din oficiu al lui Ieremia Valahul a descris, în replică, viața lui de sfânt, marile lui calități sufletești și minunile săvârșite de el. Consiliul a cercetat pe îndelete toate mărturiile ce se aduceau în sprijinul tezei sanctificării și, în 1930, a devenit preafericit, Felix. Un an mai târziu, în 1931, a început cea de-a doua fază a procesului, în urma căreia urma să i se acorde titlul de Beatus, dar procedurile au fost abandonate.

blankÎn 1946 profesorul Grigore Manoilescu, jurnalist, director al ziarului Buna Vestire, apropiat al Miscarii Legionare, găsește o noua lucrare despre Ieremia: “Un eroe romeno in terra italiana” și reîncepe oficiile pentru finalizarea procedurilor de sanctificare.

Descoperirea mormântului lui Ieremia Valahul i se datorează tot lui Grigore Manoilescu, cel care a făcut cercetarea cea mai laborioasă pentru recunoașterea calităților de sfânt ale călugărului din Moldova. Reușește, căutand în arhive, să descopere locul unde erau depuse osemintele călugărului capuchin, adică într-o mănăstire desființată în 1865, și care, între timp, își schimbarse de multe ori destinația, fiind, printre altele, și închisoare.

În ziua de 16 iunie 1947, în prezența provincialului capucinilor, având toate aprobările civile și bisericești,blank Manoilescu a desfăcut un mormânt care s-a dovedit a fi al Fericitului Ieremia Valahul. Dovada de necontestat a fost o placă dreptunghiulară de marmură cu inscripția: “Hic iacet Fr. Ieremias a Valacchia. Q Obyt die V Marty MDCXXV”.

Pe 14 octombrie 1947 s-a procedat la recunoașterea canonică a osemintelor, iar pe 18 decembrie 1959 Papa Ioan al XXIII-lea promulgă decretul prin care era recunoscut caracterul eroic al virtuților fratelui Ieremia. În 2002, la mai bine de 350 de ani de la blankmoartea sa, Ieremia Valahul avea să fie ridicat la cinstea altarelor de catre Papa Ioan Paul al II-lea. “În istoria voastră bimilenară, atât de bogată, cu atâtea valori de credință, Eremia Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor”, a spus Papa în limba română la ceremonia de beatificare.

Relicvele sale au fost așezate inițial în Biserica Capucinilor din Napoli, dar în 2008 au fost oferite Conventului “Fericitul Ieremia Valahul” din Onești. Sarcofagul și placa cu inscripția descoperită de Manoilescu sunt așezate la intrarea în biserica Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma, langa baptisteriu.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *