Stephan Ludwig Roth s-a născut pe 24 noiembrie 1796 la Mediaș, în familia pastorului luteran Gottlieb Roth, a urmat studiile liceale la Sibiu, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Tübingen. În plus a urmat cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie și pedagogie, iar pe 4 iulie 1820 a obținut titlul de doctor al universității din Tübingen.
Timp de doi ani, din 1818 până în 1820, a fost colaborator al pedagogului Johann Heinrich Pestalozzi, la școala specială de la Yverdon, unde a devenit adeptul tezei „egalității limbilor și naționalităților”.
Întors în Transilvania, Stephan Ludwig Roth a intrat în învățământ, fiind numit profesor și director al liceului săsesc din Mediaș, dar în 1834 a fost înlăturat din cauza convingerilor sale considerate prea radicale. În următorii ani a devenit predicator și pastor la Mediaș, apoi la Nemșa și Moșna, unde a luat contact direct cu problemele țărănimii și a propus și soluții – comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, dar și construcția de drumuri sau căi ferate.
Roth a urmărit reformarea învățământului și înființarea mai multor școli sătești și a unei școli pedagogice, conștient că educația este o formă de a lupta cu sărăcia, pentru că, spunea pastorul: „conștiința omului se luminează prin educație și cultură”.
În 1842 Dieta de la Cluj era preocupată să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania în locul celei latine, pentru că nicio țară din Europa nu mai avea ca limbă oficială o limbă moartă. Revoltat, Roth a scris în celebra broșură „Războiul limbilor în Transilvania”, în replica la preocupările Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei. Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”.
Pastorul Stephan Ludwig Roth a participat și la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848 apoi a publicat în ziarul săsesc „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” – „Foaie suplimentară la Vestitorul Transilvan” un articol în care explica: “un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit”, comentând faptul că transilvănenii ceruseră, printre altele la Blaj, să fie numiți români. Când Dieta de la Cluj a votat, pe 29 mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările românilor în Transilvania, Roth a considerat că astfel este “periclitată însăși existența națională a sașilor”.
Pe 21 octombrie 1848, pastorul a fost numit în Comitetul de Pacificație și apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, militând pentru egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători și, împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale în cele 13 sate din zona Târnavelor.
Când o facțiune a armatei revoluționare maghiare și secuiești, condusă de generalul polonez Józef Bem a ocupat aproape toată Transilvania și Banatul, prototopopul Moldovan a fost nevoit să se refugieze în Țara Românească, sfătuindu-l pe Stephan Roth să facă același lucru, ceea ce pastorul a fost nevoit să facă pentru a evita represaliile împotriva sa.
În ianuarie 1849 Roth se întoarce însă la Moșna după ce soția sa, Karoline Henter, a murit în decembrie 1848, pentru că avea patru copii minori care rămăseseră fără nicio îngrijire. Cărturarul avea o promisiune de amnistie de la generalul Józef Bem, însă Lajos Kossuth împreună cu Ladislau Csányi, neținând cont de decizia lui Bem, îl arestează pe 21 aprilie 1849. Pastorul Roth este transferat de la Mediaș la Cluj, judecat de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj care s-a întrunit pe 10 și 11 mai și condamnat la moarte prin împușcare pentru „înaltă trădare”, sentința fiind executată la trei ore după pronunțare.
În scrisoarea adresată copiilor săi, pe care a redactat-o ziua execuției, pe 11 mai 1849, scria: „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni. Trebuie să adaug că nu am fost dușman al națiunii maghiare, nici în viață, nici în moarte. Să credeți cuvinele mele de muribund”.
Istoricii maghiari consideră execuția pastorului sas un exces care nu a făcut decât să îngreuneze relațiile româno-maghiare, iar Lajos Kossuth a catalogat condamnarea la moarte a pastorului drept o neînțelegere. Generalul Bem însuși a a spus că, dacă ar fi aflat despre acest caz la timp, ar fi împiedicat execuția lui. Într-o notă adresată ministrului de Interne pe 26 august 1849, împăratul Franz Joseph l-a numit pe „nefericitul pastor” o „victimă a loialității față de conducătorul său”, iar profesorul Dan Berindei scria despre el: “Intelectualul sas Stephan Ludwig Roth a fost un îndrumător al poporului său, un luptător hotărât pentru progres. Spirit clarvăzător, publicist de seamă, militant cu vederi înaintate în problema națională, Roth a fost neîndoielnic una din figurile cele mai luminoase ale intelectualității săsești…”
