Țareviciul Alexei, fiul considerat nedemn de a-i fi urmaș de către tatăl lui, Petru cel Mare

Alexei Petrovici Romanov s-a născut pe 18 februarie 1690 la Moscova și a fost fiul țarului Petru I și al primei sale soții, Evdochia Lopuhina.

Tânărul Alexei a fost crescut de mama sa, care l-a învățat să-l disprețuiască pe Petru cel Mare, tatăl său. Relațiile lui Alexei cu acesta au avut de suferit toată viața din cauza urii dintre părinții săi, fiind foarte dificil pentru el să simtă afecțiune pentru cel care i-a persecutat mama. De la vârsta de 6 până la 9 ani Alexei a fost educat de către tutorele lui, Viazemski, dar, după ce mama sa a fost exilată de  Petru cel Mare la Mănăstirea din Suzdal, Alexei a avut profesori străini care l-au învățat istoria, geografia, matematica și limba franceză.

În 1703 copilul a fost trimis în armată, devenind soldat într-un regiment de artilerie, iar în 1704 a participat la ocuparea orașului Narva. În această perioadă, profesorii țareviciului aveau păreri foarte bune despre capacitățile sale intelectuale, mai ales că Alexei avea puternice înclinații către arheologie și teologie. Cu toate acestea, Petru dorea ca fiul și moștenitorul său să-și dedice viața noii Rusii și i-a cerut să muncească neîncetat pentru a menține bogăția și puterea țării.

Relațiile conflictuale dintre tată și fiu, pe lângă antipatiile mai vechi, au devenit inevitabile. În plus, Alexei a intrat sub influența preoților și boierilor reacționari care l-au încurajat să-și urască tatăl și să-i dorească moartea.

În 1708 Petru l-a trimis pe Alexei la Smolensk pentru a aduna alimente și recruți și după aceea la Moscova pentru a fortifica orașul ca să facă față atacurilor regelui Carol al XII-lea al Suediei. La sfârșitul anului 1709, băiatul a mers pentru un an la Dresda pentru a-și finaliza studiile de limba franceză, limba germană, matematică și tactică militară. După completarea educației, Alexei s-a căsătorit cu prințesa Charlotte de Brunswick-Wolfenbüttel, a cărei familie avea legături cu marile familii europene. Inițial țareviciul ar fi refuzatblank mariajul, dar a fost încurajat de tatăl său cel puțin să o întâlnească pe prințesă înainte de a se hotărî. Cei doi tineri s-au întâlnit și s-au plăcut, iar părinții lor au aranjat căsătoria.

Contractul de căsătorie a fost semnat în septembrie, iar nunta a fost celebrată la Torgau, în Germania, pe 14 octombrie 1711. Unul dintre termenii contractului de căsătorie acceptat de Alexei a fost ca viitorii copii să fie crescuți în credința ortodoxă, dar Charlottei i s-a permis să-și păstreze credința protestantă, înțelegere cu care susținătorii lui Alexei nu au fost de acord.

Căsnicia a mers bine în primele 6 luni, dar s-a transformat rapid într-un eșec. Alexei era aproape în permanență beat și spunea despre soția lui că este „ciupită de vărsat” și „prea slabă”, motiv pentru care a insistat să locuiască în apartamente separate și a ignorat-o în public.

Trei săptămâni mai târziu, mirele a fost trimis în grabă de tatăl său la Toruń pentru a supraveghea înzestrarea trupelor rusești din Polonia. În următoarele douăsprezece luni Alexei a fost plecat în mod constant, soția lui i s-a alăturat la Toruń în decembrie, dar în aprilie 1712 un ukaz imperial i-a ordonat să-și însoțească tatăl într-un turneu în Finlanda.

Cuplul a avut doi copii: Natalia Alexeievna, care a murit la 14 ani, și Petru Alexeevici, care i-a succedat bunicului său, țarul Petru cel Mare, în anul 1727, dar avea să moară după doar trei ani, la vîrsta de 15 ani. Prin moartea acestuia, în 1730, linia bărbătească directă a casei Romanov s-a stins.

După nașterea Nataliei în 1714, țareviciul Alexei și-a adus în palat  metresa finlandeză, pe Afrosinia.

blankImediat după întoarcerea din Finlanda, Alexei a fost trimis de tatăl său la Staraya Russa și Lacul Ladoga pentru a supraveghea construcția noilor corăbii, aceasta fiind ultima misiune încredințată fiului, deoarece Petru nu era deloc mulțumit de lipsa de entuziasm a băiatului.

Cu toate acestea, Petru a făcut un ultim efort pentru a-l „recupera” pe fiul său. Charlotte, soția țareviciului, a murit pe 11 octombrie 1715, după ce a dat naștere ultimului ei fiu. În ziua funeraliilor, Petru i-a trimis o scrisoare severă lui Alexei în care îi cerea se ocupe de afacerile de stat, amenințându-l că-l excliude din succesiunea la tron dacă nu își revizuiește atitudinea. Alexei i-a dat un răspuns lamentabil tatălui său, oferindu-se să renunțe la succesiune în favoarea fiului său minor, Petru, iar țarul a fost de acord, punând însă condiția că Alexei să devină călugăr pentru a nu reprezenta o amenințare la adresa dinastiei.

Pe 26 august 1716, i-a mai dat o șansă cerându-i să i se alăture lui și armatei fără întârziere, dar, în loc să respecteblank acest ordin, Alexei a fugit la Viena și a cerut protecția fostului său cumnat, împăratul Carol al VI-lea, care l-a trimis la fortăreața Ehrenberg și apoi la castelul Sant’Elmo din Napoli, țareviciul fiind însoțit în călătoria sa de metresa Afrosinia.

Petru cel Mare s-a fost profund insultat: fuga țareviciului la un potentat străin a generat un scandal în Rusia, așa că l-a trimis pe contele Piotr Tolstoi, cel mai viclean și mai lipsit de scrupule dintre slujitorii săi, să-l aducă acasă pe Alexei.

Țareviciul a fost de acord să se întoarcă doar dacă tatăl său va jura solemn că nu-l va pedepsi, că-l va prețui ca pe un fiu și îi va permite să trăiască în liniște pe moșiile sale și să se căsătorească cu Afrosinia.

Pe 31 ianuarie 1718, țareviciul a ajuns la Moscova, dar Petru era deja hotărât să facă o anchetă pentru a descoperi motivele reale ale fugii tânărului. Pe 18 februarie acesta a renunțat public la succesiunea la tron în favoarea fiului său, Petru Alexeevici. A urmat însă un proces în cursul căruia fosta țarină Eudoxia a fost adusă cu forța de la mănăstire și judecată public pentru un presupus adulter, toți prietenii lui Alexei au fost torturați cu cruzime, fiind trași în țeapă sau pe roată în timp ce carnea le era smulsă cu un clește înroșit în foc. Slujitorilor lui Alexei li s-au tăiat capetele sau limbile.

blankÎn aprilie 1718 Alexei a fost adus din nou în fața instanței, iar cea mai gravă acuzație care i-a fost adusă a fost că ar fi plănuit moartea tatălui său. În ochii lui Petru, fiul era acum cel mai periculos trădător, trebuia condamnat la moarte și executat. Țarul a înscenat un proces și toate acuzațiile au fost prezentate în mod solemn unei mari adunări formate din prelați, senatori, miniștri și alți demnitari, acțiune care a avut loc pe 13 iunie 1718.

În amiaza zilei de 24 iunie, cei 126 de demnitarii ai curții de justiție l-au declarat vinovat pe Alexei și l-au condamnat la moarte. Torturarea lui a continuat însă pentru că țarul Petru voia să afle ce complici a avut.

Pe 19 iunie, țareviciul primise douăzeci și cinci de lovituri cu cnutul și apoi, pe 24 iunie, încă cincisprezece. Pe 26 iunie, la doar 28 de ani, tânărul Alexei a murit în fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, la două zile după ce fusese emisă sentința de condamnare la moarte pentru conspirație împotriva tatălui său.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *