Cea mai veche rețetă cunoscută pentru crème brûlée a apărut într-o carte de bucate din 1691, “Cuisinier royal et bourgeois”. Autorul ei, François Massialot, născut în 1660, la Limoges, a fost bucătarul principal al lui Philippe I, ducele de Orléans, și frate al regelui Ludovic al XIV-lea și apoi al fiului acestuia, ducele Filip al II-lea, dar și al ducelui d’Aumont, al cardinalului d’Estrées și marchizului de Louvois. Primul volum al iscusitului angajat regal, “Le cuisinier roïal et bourgeois”, a apărut inițial nesemnat și a avut un succes uriaș, așa că a fost reeditat și completat în 1712, iar de această data a fost publicată și identitatea autorului.
Massialot se descria în prefața cărții ca fiind „un bucătar care îndrăznește să se califice la curtea regală”, explicând că toate rețetele pe care le prezintă au fost servite la mesele regilor și prinților Franței.
O inovație în cartea lui Massialot a fost transcrierea rețetelor în ordine alfabetică, volumul fiind considerat astăzi primul dicționar culinar.
Rețeta de cremă de zahăr ars conținea gălbenușuri de ou și lapte, dar și un vârf de cuțit de făină, iar bucătarul prințului Philippe d’Orléans specifica: „trebuie bine îndulcită, adică trebuie să presărăm zahăr și pe deasupra, pe lângă zahărul pus în compoziție. Apoi luăm o lopățică înroșită pe foc și ardem crema, astfel încât să ia o frumoasă culoare aurie”.
O versiune a celebrei rețete de crème brûlée, cunoscută sub numele de “Trinity Cream” sau “cremă arsă Cambridge” a fost introdusă în meniul de la Trinity College, la Cambridge, în 1879.
Rețeta a dispărut timp de zeci de ani din cărțile de bucate de la Paris și din meniurile restaurantelor, fiind relansată la mijlocul anilor ’70 de gastronomul Italian Sirio Maccioni, care o prepara la restaurantul său din New York, Le Cirque.
