AcasăMonarhieVirginia Oldoïni, cea mai frumoasă femeie a secolului ei. Finalul extrem de trist al Contesei de Castiglione

Virginia Oldoïni, cea mai frumoasă femeie a secolului ei. Finalul extrem de trist al Contesei de Castiglione

Virginia Oldoïni, Contessa de Castiglione, s-a născut la Florența pe 22 martie 1837 și a fost singura fiică a marchizului Filippo Oldoïni Rapallini și a Isabellei Lamporecchi. Copila a primit o educație tipică pentru fetele din nobilimea piemonteză, a învățat engleza și franceza și a primit lecții de dans și muzică.
Conștientă de frumusețea ei, tânăra era poreclită La Perla d’Italia (Perla Italiei), iar familia o numea „Nicchia”. Virginia s-a căsătorit pe 9 ianuarie 1854, la vârsta de 17 ani, cu contele Francesco Verasis de Castiglione căruia i-a dăruit pe 9 martie 1855 un fiu pe nume Giorgio.

 

Soțul ei era adesea chemat cu afaceri de stat la curtea regelui, așa că ea începe o relație cu tânărul ofițer și prieten din copilărie Ambrogio Doria, apoi cu fratele acestuia, Marcello.
La câteva săptămâni după ce născuse băiatul, vărul ei, Camillo Cavour, i-a cerut, în  numele regelui Victor Emanuel al II-lea, să meargă la Paris pentru a-l seduce pe împăratul Napoleon al III-lea. Acesta avea în acel moment 47 de ani și s-a considerat că tânăra Virginia îl poate influența în deciziile sale politice și astfel regele poate sprijini crearea unei Italii unificate și independente. Contesa, care visa să joace un rol politic, acceptă această misiune. Însoțită de soțul și fiul ei, ajunge la Paris pe 25 decembrie și își stabilește reședința pe rue de Castiglione.
Pe 9 ianuarie 1856, frumoasa italiancă i-a fost prezentat lui Napoleon al III-lea în timpul unui bal oferit de prințesa Mathilde, fiica lui Jérôme Bonaparte, ultimul frate al lui Napoleon I.

 


Un episod al relației contesei cu Napoleon al III-lea se desfășoară în parcul Saint-Cloud aflat pe domeniul castelului Villeneuve-l’Étang pe 27 iunie 1856. Împăratul și contesa sunt surprinși în mijlocul acțiunii și imediat vestea se răspândește în cercurile apropiate ale curții. Ambii erau căsătoriți și dublul scandal al adulterului îl forțează pe contele de Castiglione să se despartă de soția sa. Ruinat din cauza cheltuielilor exorbitante pe care le făcuse locuind în luxosul hotelul parizian din strada Castiglione, soțul Virginiei a plecat singur în Italia, unde a trebuit să-și vândă toate bunurile pentru a rambursa datoriile făcute de către soția sa.

Devenită o femeie liberă, contesa menține o relație cu împăratul francez timp de doi ani. În acea perioadă a apărut zvonul că frumoasa Virginia ar fi devenit în 1862 mama unui fiu nelegitim al împăratului, viitorul medic stomatolog Arthur Hugenschmidt.
Acest adulter imperial și renumele pe care l-a obținut datorită relației ei cu Napoleon al III-lea i-au deschis Virginiei ușile saloanelor private din Europa care, în mod normal, i-ar fi fost inaccesibile și i-a întâlnit astfel pe cei mai cunoscuți oameni ai epocii: Regina Augusta a Prusiei, Otto von Bismarck și Adolphe Thiers.

 

Narcisistă și capricioasă, ignorând rigorile curții imperiale și lăudându-se public cu darurile pe care i le oferea împăratul din fondurile sale secrete, Virginia ajunge să-și piardă influența asupra acestuia și Napoleon al III-lea își ia o nouă amantă, pe contesa Marianne Walewska. În plus, în noaptea de 5 spre 6 aprilie 1857, după ce a părăsit casa contesei Castiglione, trei carbonari italieni, Grilli, Bartolotti, Tibaldi, despre care s-a spus că erau plătiți de revoluționarul Giuseppe Mazzini, au încercat să-l omoare pe împărat. Bănuită de complicitate, Virginia a fost expulzată oficial din țară de către agenții secreți francezi care primiseră un ordin semnat chiar de ministrul de interne. Contesa pleacă din Paris, dar revine în oraș după scurt timp cu complicitatea prințesei Mathilde Bonaparte și a prietenului ei, Joseph Poniatowski.

 

În ciuda faptului că relația cu Napoleon al III-lea se încheiase, contesa susținea că are încă influența asupra împăratului. După acest episod, datorită frumuseții, farmecului irezistibil și inteligenței ei, contesa de Castiglione va cuceri toate curțile Europei. Mai târziu, în timpul Războiului franco-prusac din 1870, chiar Napoleon al III-lea, bătrân, bolnav și învins, i-a cerut pentru ultima oară să-și folosească abilitățile diplomatice pentru a pleda cauza Franței în fața cancelarului Bismarck și pentru a evita astfel umilința ocupării Parisului.

Frumoasa Virginia descoperă, în anii ei de glorie, o adevărată pasiune pentru arta fotografică. În iulie 1856, contesa s-a dus la atelierul fraților Mayer și Pierre-Louis Pierson din Paris și de atunci datează primele sale fotografii care aveau să marcheze începutul unei colaborări ce va dura aproape 40 de ani.

 

În acea perioadă contesa se îmbrăca cu cele mai somptuoase rochii de bal sau de zi, se împodobea cu bijuterii, accesorii pentru păr sau peruci pudrate, folosea fel de fel de trucuri pentru a recrea personaje sau scene istorice. Fotograful Pierre-Louis Pierson a realizat peste 450 de portrete ale Virginiei pentru care chiar ea organiza punerea în scenă, cheltuindu-și aproape toată averea personală, iar acesta a descris-o într-o zi ca „cea mai frumoasă creatură care a existat de la începutul lumii”.

 

După sfârșitul celui de-al Doilea Imperiu, moartea soțului ei în 1867 și apoi a fiului, mort prematur de variola, Virginia s-a retras din viața publică pentru că noua lume era complet diferită de cea a tinereții sale. S-a izolat într-un apartament simplu din Place Vendôme.
În anii 1880, sclavă a imaginii sale din tinerețe și incapabilă să-și accepte îmbătrânirea, începe să sufere de neurastenie și devine mizantropă. Își acoperă cu cearșafuri mari oglinzile din apartament și refuză să mai iasă din casă la lumina zilei. Totuși, din 1893 până în 1895, neputând să renunțe la amintirea trecutului ei, a făcut optzeci și două de fotografii într-un studio foto parizian și și-a îmbrăcat din nou costumele somptuoase de altădată. Însă acum frumusețea ei legendară dispăruse, trupul ei era ofilit, nu mai avea dinți și era aproape cheală, iar fotografiile au fost considerate patetice și chiar morbide. Pe 22 martie 1913, prietenul său din tinerețe, fotograful Pierson, a mărturisit că va muri cu regretul că nu a reușit să surprindă adevărata frumusețe a contesei.

 

Când a rămas fără resurse financiare, în 1893, contesa și-a închiriat apartamentul din Place Vendôme și s-a mutat pe strada Cambon, unde a trăit în anonimat și sărăcie. Contesa a murit pe 28 noiembrie 1899, la vârsta de 62 de ani, cadavrul ei fiind găsit lângă cele ale câinilor ei morți de foame. Secretarul ambasadei italiene la Paris, Carlo Sforza, s-a grăbit să-i ardă hârtiile compromițătoare și cea mai mare parte din fotografiile pe care le făcuse în ultimii ani ai vieții. Contesa de Castiglione, exponentă de marcă a perioadei de glorie a celui de-Al Doilea Imperiu Francez, se odihnește astăzi în cimitirul Père-Lachaise. Mormântul său a fost mult timp abandonat, dar la împlinirea a 100 de ani de la moartea sa, în noiembrie 1999, a fost restaurat cu sprijinul Fundației Cavour.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu