AcasăOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteVivien Leigh, delicata frumusețe a Hollywood-ului de altădată. Actrița a suferit de tuberculoză și tulburare bipolară

Vivien Leigh, delicata frumusețe a Hollywood-ului de altădată. Actrița a suferit de tuberculoză și tulburare bipolară

Vivian Mary Hartley s-a născut pe 5 noiembrie 1913 în Darjeeling, Bengalul de Vest, în India Britanică, fiind fiica lui Ernest Hartley, un ofițer britanic înrolat în Cavaleria indiană, și a Gertrudei Robinson Yackje. Părinții ei se căsătoriseră în Kensington, la Londra, în anul 1912, iar în 1917 Ernest Hartley a fost detașat în Bengaluru, iar în acest timp Gertrude și Vivien au locuit în Ootacamund.

Vivien Hartley a avut prima apariție pe scenă la vârsta de trei ani, când a recitat poezia Micuța Bo Peep, în spectacolele trupei de teatru a mamei sale. Fiind singurul copil al cuplului, Vivian Hartley a beneficiat de o educație aleasă, studiind la „Convent of the Sacred Heart” din Londra. La mănăstire, cea mai bună prietenă a sa a fost viitoarea actriță Maureen O’Sullivan, căreia i-a mărturisit dorința de a deveni, la rândul ei, actriță.

A continuat să studieze în Europa, reîntorcându-se la părinții săi, în Anglia, în 1931. Aflând că unul dintre filmele în care juca prietena sa, Maureen O’Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a mărturisit părinților săi că dorința ei este să devină actriță. S-a bucurat de sprijinul amândurora, chiar tatăl său a ajutat-o să se înscrie în Academia Regală de Artă Dramatică din Londra.

La sfârșitul anului 1931, Vivien îl întâlnește pe Herbert Leigh Holman, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea. În ciuda rezervelor acestuia asupra meseriei de actriță, cei doi se căsătoresc pe 20 decembrie 1932, iar în perioada următoare ea își încheie studiile la Academie. Pe 12 octombrie 1933 naşte o fetiță, căreia îi dă numele Suzanne, dar Vivien se simte sufocată în acest mariaj. Cuplul se desparte, iar după divorț, prietenii au recomandat-o pe Vivien unui regizor pentru un rol în filmul Things Are Looking Up, care a însemnat debutul său în cariera artistică. S-a logodit cu un agent, John Gildon, care i-a sugerat să își schimbe numele din Vivian Holman în Vivian Leigh.

După apariția în filmul The Mask of Virtue, în 1935, Leigh primește recenzii excelente din partea criticilor, urmate de interviuri și articole elogioase în ziare. Laurence Olivier a văzut-o pe superba tânără jucând în The Mask of Virtue, iar între cei doi s-a creat rapid o relație de prietenie. În timp ce jucau rolul unor iubiți în filmul Fire Over England, în 1937, între Olivier și Leigh s-a declanșat o atracție puternică, iar după terminarea filmului a început o adevărată poveste de dragoste. Vivien și Laurence s-au mutat împreună, deși Holman, soțul ei, și soția lui Olivier, actrița Jill Esmond, au refuzat să accepte divorțul.

În această perioadă actriţa a citit romanul Pe aripile vântului, scris de Margaret Mitchell, și i-a cerut impresarului său să o recomande regizorului David O. Selznick, care plănuia realizarea unui film după celebra carte. La Hollywood erau în desfășurare castinguri de amploare pentru găsirea actriței perfecte care urma să o interpreteze pe Scarlett O’Hara. Vivien a fost distribuită în producție, alături de Clark Gable şi Olivia de Havilland. Filmul Pe aripile vântului a devenit unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, a primit zece premii Oscar, record deținut timp de douăzeci de ani, Vivien obţinând premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal.

În luna februarie a anului 1940, Jill Esmond a fost de acord să divorțeze de Olivier, iar Holman a renunțat şi el la mariajul cu Vivien Leigh, dar cei doi au rămas prieteni până la moartea actriţei. Pe 30 august, Olivier și Leigh s-au căsătorit în Santa Barbara, California, în cadrul unei ceremonii la care au participat doar doi martori: Katharine Hepburn și Garson Kanin.

După multe proiecte separate, dar de mare succes, Vivien și Olivier au pus în scenă producția Romeo și Julieta pe Broadway. Din păcate, presa din New York a avut o atitudine ostilă față de această peliculă, deşi cuplul a investit în film aproape toată averea lor, iar eșecul a însemnat un dezastru financiar personal.

Cei doi s-au întors în Anglia, iar Leigh a început un turneu de promovare în Africa de Nord în 1943, jucând pentru soldații britanici din regiune, înainte de a se îmbolnăvi grav. Primele simptome au fost o tuse permanentă și febră. În 1944 a fost diagnosticată cu tuberculoză la plămânul stâng, dar după câteva săptămâni petrecute în spital, părea să fie vindecată.

În primăvară, pe când filma Cezar și Cleopatra, a descoperit că este însărcinată, dar a pierdut sarcina. A căzut într-o depresie puternică care a atins pragul maxim în momentul în care l-a atacat verbal și fizic pe Olivier, până când s-a prăbușit la pământ. Aceasta a fost prima dintre multele căderi psihice produse de tulburarea bipolară de care suferea. Olivier a recunoscut simptomele acestei boli după un incident îngrijorător, câteva zile de hiperactivitate, urmate de o perioadă de depresie și o cădere inexplicabilă, după care Leigh nu a avut nicio amintire despre eveniment, dar era stânjenită și avea remușcări.

În anul 1948 Olivier a intrat în conducerea teatrului Old Vic şi cei doi au pornit într-un turneu în Australia și Noua Zeelandă pentru a strânge fonduri pentru teatru. Turneul a avut un succes neașteptat, dar i-a adus lui Vivien noi probleme de sănătate. Membrii companiei și-au amintit de câteva certuri în cuplu care au avut loc de-a lungul călătoriei. Cel mai dramatic conflict a avut loc în Christchurch, când actriţa a refuzat să își joace rolul. Olivier a lovit-o peste față, iar ea, la rândul ei, l-a lovit și l-a înjurat înainte de a intra pe scenă. La finalul turneului cei doi erau extenuați și bolnavi, iar Olivier i-a spus unui jurnalist: „Poate că nu știi, dar vorbești cu un cuplu de corpuri mergătoare”.

După o perioadă de refacere, Vivien Leigh a primit rolul lui Blanche DuBois, în piesa lui Tennessee Williams, Un tramvai numit dorință. După 326 de spectacole, Leigh și-a încheiat contractul, dar curând a primit acelaşi rol în filmul cu același nume. Astfel a devenit bună prietenă cu actorul Marlon Brando, alături de care a jucat în film. Producția i-a adus lui Leigh cel de-al doilea premiu Oscar la categoria Cea mai bună actriță, unul BAFTA și unul din partea Criticilor de film din New York. Tennessee Williams a comentat că Vivien a adus rolului „tot ce voia și mult mai mult decât își putea imagina”, dar în următorii ani, ea ar fi declarat că rolul lui Blanche DuBois ar fi „adus-o în pragul nebuniei”.

În ianuarie 1953, actriţa a călătorit în Sri Lanka pentru a filma producția Plantatia Elephant Walk, alături de Peter Finch. La scurt timp după ce au început filmările, ea a suferit o cădere, iar Paramount Pictures a înlocuit-o cu Elizabeth Taylor. Olivier a adus-o înapoi la casa lor din Anglia, unde, între perioade de incoerență, Leigh i-a spus că era îndrăgostită de Finch și că avea o aventură cu acesta.

Vivien și-a revenit și a jucat alături de Olivier chiar în acelaşi an, iar în 1955 cei doi au interpretat trei drame ale lui Shakespeare: Macbeth, Titus Andronicus și A douăsprezecea noapte. Starea actriţei părea stabilă, chiar a rămas însărcinată și s-a retras din producție pentru a se proteja. Câteva săptămâni mai târziu, însă, a suferit un nou avort și a intrat într-o perioadă de depresie, care a durat câteva luni. L-a însoțit pe Olivier în turneul de promovare al acestuia din Europa, dar de-a lungul călătoriei a avut câteva izbucniri nervoase. După întoarcerea lor la Londra, fostul său soț, Holman Leigh, care continua să aibă o influență puternică asupra ei, a stat alături de cuplu, tocmai pentru a o calma pe Vivien.

În 1958, considerând mariajul său încheiat, actriţa a început o relație cu actorul John Merivale, care era la curent de boala ei și l-a asigurat pe Olivier că va avea grijă de ea. În 1960, Vivien și Olivier au divorțat, iar el s-a căsătorit cu actrița Joan Plowright. Noul soţ al actriței, Merivale, a avut o influență benefică asupra ei și, deși a mai avut câteva depresii, a continuat să lucreze în teatru, iar în anul 1963 a câștigat premiul Tony pentru cea mai bună actriță în rol principal într-un musical.

În luna mai a anului 1967 Vivien a suferit un atac acut al tuberculozei de care suferea de peste douăzeci de ani, însă, după câteva săptămâni de odihnă, părea să se însănătoșească din nou.

În seara de 7 iulie, soțul ei, Merivale, a plecat, ca de obicei, pentru a-și juca rolul la teatru și s-a întors noaptea, găsind-o pe Vivien Leigh dormind. Aproximativ treizeci de minute mai târziu, el s-a întors în dormitor și a găsit-o pe actriță întinsă pe podea. Încercase să meargă la baie, dar plămânii ei erau plini cu lichid și s-a prăbușit fără putere. Vivien a murit în noaptea de 7 spre 8 iulie și trupul ei a fost incinerat.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu