Fiu al unor evrei săraci care emigraseră în Statele Unite, Walter Matthau (pe numele real Matuschanskavasky) s-a născut pe 1 octombrie 1920, în New York City. Mama lui, Rose (născută Berolsky sau Beransky), era originară din Lituania și era croitoreasă într-un atelier de îmbrăcăminte, iar tatăl, Milton, era născut la Kiev și lucra ca electrician și comerciant ambulant.
În copilărie, Matthau a participat la o tabără, Tranquility Camp, și a avut aici primul contact cu scena, jucând în spectacolele pe care le organizau instructorii sâmbăta seara. A urmat apoi Seward Park High School și, în acea perioadă, a lucrat la „Second Avenue Yiddish Theater”, unde vindea sifon în pauze pentru 50 de cenți, devenind fascinat de lumea artei.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a activat în Forțele Aeriene ale armatei americane șI a fost trimis în Anglia, zburând și în diverse misiuni în Europa continentală. Viitorul actor a încheiat războiul cu gradul de sergent major și, când s-a întors acasă, și-a propus să-și încerce norocul în cinematografie.
Tânărul rezervist a urmat cursuri de actorie la Atelierul Dramatic al universității private The New School, avându-l profesor pe regizorul german Erwin Piscator.
La vârsta de 28 de ani, a avut primul succes, ca dublură a personajului interpretat de Rex Harrison în drama „Anne of a Thousand Days”, apoi a început să primească o serie de roluri secundare, fiind distribuit în ipostaze de criminal, ticălos sau mocofan în pelicule precum „The Kentuckian” (1955) sau „King Creole” (1958).
Actorul a primit rar roluri simpatice, dar unul care poate fi menționat este cel al lui Morey Johnson din „Lonely Are the Brave” (1962), în care a apărut alături de Kirk Douglas.
În anul 1959, a debutat ca regizor cu „Gangster Story“ și, în plus, pe lângă teatru și film, a fost invitat în numeroase show-uri de televiziune.
Actorul a format unul dintre cele mai încântătoare cupluri ale filmului american împreună cu Jack Lemmon (născut pe 8 februarie 1925, la Boston).
Prieteni în viața de zi cu zi, dar „inamici” pe marele ecran, cei doi mari artiști au cucerit inima publicului, în special în filmele din anii ’90: „Morocănoșii” (1993), urmat de continuarea „Și mai morocănoși” (1995), care au avut un fenomenal succes la public.
În timpul filmărilor pentru primul dintre ele, Jack Lemmon avea 68 de ani, iar prietenul lui, 73 și jucaseră deja împreună în opt producții, prima dată în 1966, când au interpretat, sub bagheta regizorului Billy Wilder, rolurile protagoniștilor din „Prima de asigurare”. În film, o comedie amară, Matthau întruchipează un avocat hrăpăreț care îl convinge pe fratele său vitreg (Jack Lemmon), ușor rănit în urma unui meci de fotbal american, să intenteze un proces pentru a încasa o primă de asigurare. Rolul avea să-i aducă lui Matthau premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Au urmat, începând din 1968, „The Old Couple” („Un cuplu ciudat”), „Prima pagină”, o adaptare cinematografică a piesei semnate de Ben Hecht și Charles MacArthur și “Buddy Buddy” (1981).
În 1997, cei doi actori, ajunși la 72 de ani și, respectiv, 77 de ani, au jucat împreună în „Out to Sea”, iar în 1998, adică după 30 de ani de la prima peliculă, Jack Lemmon și Walter Matthau au devenit din nou „Un cuplu ciudat”, apărând într-o continuare cu același nume a filmului din 1968.
Walter Matthau a avut mai multe probleme de sănătate de-a lungul vieții, a suferit un infarct în 1966, în 1976 a fost operat de bypass cardiac și în decembrie 1995 i s-a extirpat o tumoare de colon, iar în 2000 a fost internat de urgență în spital, motivul fiind, se pare, un cancer generalizat.
Bunul lui prieten, Jack Lemmon, i-a fost alături în permanență, îi citea fragmente din cărţile preferate sau pur şi simplu stăteau de vorbă despre vremurile de altă dată. Matthau a încetat din viață pe 1 iulie 2000. Jack spunea atunci: “Aş fi făcut totul pentru Walter. A fost cel mai bun prieten al meu timp de 35 de ani. Printre lacrimi, am încercat să-l fac să râdă. Când mi-am dat seama că nu se mai putea face nimic, m-am hotărât să-i spun că este în regulă dacă renunță la luptă și că este timpul să se odihnească. Mi s-a rupt inima să-l văd murind”.
După doar un an, pe 27 iunie 2001, Jack Lemmon, deținător de două ori al premiului Oscar pentru cel mai bun actor (obținut prima dată în 1955, pentru „Mister Roberts” și a doua în 1973, pentru „Salvați tigrul!”), a încetat și el din viață răpus de cancer.
