Eminentul medic Dorin Hociotă: Chirurgul din mine ar vrea să ajungă şomer

Dorin Hociotă s-a născut pe 23 ianuarie 1923 la Sibiu și a ajuns student la Medicină din întâmplare, după cum mărturisea într-un interviu: “Eu, în secret, tânjesc şi acum după Politehnică. (…) Ştiţi, am făcut şi aviaţie civilă, am câştigat trei campionate naţionale în diferite ramuri sportive, am făcut pasiune pentru matematici din “vina” profesorului meu din liceu, m-a interesat mecanica şi mă pasionează şi acum lumea motoarelor, am desenat, am pictat. Puteam fi aviator, inginer, poate pictor, sportiv consacrat. Şi sunt medic. Aparent, dintr-o întâmplare. Era război când mă aflam în pragul alegerii profesiei. Mă găseam la Sibiu şi aici funcţiona, temporar, Facultatea de medicină. Cum terminasem liceul, m-am înscris la medicină. Am făcut-o un an, neîmpăcat cu ideea că eu, un om cu înclinaţii spre lucrurile practice, raţionale, logice, m-am lăsat prins de o profesie care mi se părea dominată de asimilări pe bază de memorie. În prima vacanţă de student, am dat admiterea la politehnică şi am reuşit. Dar am rămas la medicină. Din vanitate. Mi se părea jignitor să fiu coleg cu studenţi mai mici decât mine, care făcusem un an de medicină. M-am îndârjit să fiu medicinist serios, să fac o studenție pe profilul preocupărilor mele şi am ajuns s-o fac cu pasiune”.

După absolvirea facultăţii în 1950, a urmat, în 1953, obţinerea titlului de medic specialist în O.R.L., al celui de medic primar în 1960 și, zece ani mai târziu, a titlului de doctor în medicină. Dorin Hociotă a urmat stagii de perfecţionare în cofochirurgie la Spitalul Mont-Synay, Facultatea Columbia, New York, şi studii de informare în chirurgia surdităţii la Clinica Vercingetorix şi Institutul Rockefeller din Paris. Revenit în țară, a avut ambiția de a fonda la București un institut similar celor pe care le cunoscuse în străinătate. Centrul Medical de Fonoaudiologie si Chirurgie Functionalã O.R.L. (care astăzi poartă numele medicului Dorin Hociotă) a fost înființat în 1972 și a început să funcționeze un an mai târziu. După șapte ani, profesorul a acordat un interviu revistei Flacăra:

“— Centrul medical de fonoaudiologie şi chirurgie funcţională O.R.L. a fost conceput de dumneavoastră.

— Din ’61 până-n ’73 m-am bătut pentru acest centru. Vreo 10 – 12 ani. S-au opus mulţi, au fost sceptici mulţi, au şovăit mulţi. (…) Pentru tot ce este aici s-a dus câte o bătălie. Ne-am mutat într-o clădire nouă, dar goală. Totul s-a făcut din mers. De la perne şi paturi la instrumentar de înaltă tehnicitate, de la o organigramă la un colectiv de profesionişti de mare calitate şi de noi domenii. N-aveam, de pildă, specialişti în microchirurgie, pentru că una-i să operezi direct, alta-i să operezi cu microscopul. N-aveam audiometrişti, n-aveam foniatri.

— Nu ştiu dacă, pe la început, aveaţi şi destui pacienţi; acum însă e cert că nu aveţi paturi pe măsura solicitărilor şi din ţară, şi de peste hotare. Dumneavoastră şi colectivul pe care l-aţi format, colectivul alcătuit din oameni de vârf în specialitate — cum se ştie, este medicul chirurg de o deosebită competenţă şi de o profundă probitate profesională Tiberiu Dimitriu, cum se ştie, sunt medicii novatori Romeo Călăraşu şi Traian Ataman, sau Aurel Olteanu, sau Alexandru Ivascu şi Eugen Telşaniu, cum sunt inginerii Eugen Alexandrescu şi loan Horbat, lista n-are cum să fie completă — au dotat centrul şi cu prestigiu.

— Ca să ne fie înţeleasă munca, trebuie pornit de la o realitate care poate sluji ca termen de comparaţie: întreg personalul centrului corespunde încadrării, după legi, a oricărui spital clinic cu 200 de paturi din tură. Deci, noi, aici, n-avem forţe în plus. Şi-acum rezultatele! Din punct de vedere curativ, în urma intervenţiilor chirurgicale au fost redaţi vieţii sociale peste 20.000 de surzi, în majoritatea lor adulţi, cu formaţie profesională superioară. Deci peste 20.000 de oameni, în loc să fie pensionari, lucrează.

Populaţia unui orăşel care lucrează datorită activităţii noastre. Iar în urma tratamentelor complexe ale afecţiunilor otice cu potenţial mare de producere a surdităţii, am reuşit să redăm peste 100.000 de bolnavi. Merită subliniat că mulţi dintre pacienţii noştri sunt profesionişti ai vocii cântate şi vorbite. Centrul a acordat şi acordă asistenţă O.R.L. de urgenţă şi spitalizare pentru 4 sectoare şi 7 judeţe vecine Capitalei, iar pentru probleme de strict profil, bolnavilor din toată ţara. În 1974, specialiştii centrului au dat 17.292 consultaţii, pentru ca, în 1978, numărul consultaţiilor să se dubleze: 34.687 (dintre care 4.675 urgențe). Numai în 1978 s-au efectuat, în centru, 80.489 examene de laborator și 20.000 de examene audiometrice.

— Spre deosebire de un spital clinic oarecare cu 200 de paturi, în centrul O.R.L., alături de munca de asistență, se desfășoară și o intensă muncă de cercetare. Dați-ne amănunte dintre acelea care interesează nu doar pe specialişti, ci pe toţi acei care au sau ar putea avea nevoie de ajutorul noutăţilor centrului.

— N-are rost să nu ne purtăm firesc, ca nişte simpli oameni ce suntem, şi să nu spunem că ne dă un sentiment de mândrie faptul că în lumea medicală internaţională se ştie, de pildă, de “procedeul Călăraşu de laringectomie parţială”, de “procedeul Hociotă de timpanoplastie” sau de “contribuţia Hociotă-Ataman la descrierea unui nou posibil sindrom”, deci se ştie că poartă nume româneşti noi metode şi sisteme de profilaxie, noi metode de investigaţie şi diagnostic, noi procedee chirurgicale, noi metode şi sisteme de recuperare şi chiar şi noi aparate electroacustice şi ustensile medicale.

Semnificativ, în această privinţă, este faptul că rezultatele obţinute in chirurgia funcţională O.R.L. ne-au adus bolnavi din Anglia, Bulgaria, Germania, Iran, Italia, Spania, ţările arabe, U.R.S.S.

— Cred că-i locul să vă întreb ce-i acela “audiopragtester”-ul, Dorin Hociotă…

— Una din invenţiile centrului. Un aparat care depistează, cu promptitudine şi rapiditate, orice modificare în auzul unui individ. Un material de protecţie a muncii. Muncitorii, când îşi pontează fişa la poarta întreprinderii, beneficiază şi de controlul audiopragtester-ului. Aparatul poate face, zilnic, munca pe care ar face-o două cadre medicale într-o lună pentru un colectiv de 2.000 de oameni. Aparatul este astfel conceput încât ţine seama de sensibilitatea particulară a fiecărui individ. Datorită lui, pe de o parte individul poate fi scos imediat din noxă, iar pe de altă parte se pot începe acţiunile de scoatere a zgomotelor din mediul nociv.

Avem realizate 25 de astfel de aparate şi am întreprins acţiuni de depistare a traumei sonore în cinci mari întreprinderi: Uzinele “Vulcan”, ţesătoriile “Dacia” şi “Aversa”, Combinatul siderurgic Hunedoara şi “Electromagnetica”. Iar cu un alt aparat, cu audiotester-ul, am întreprins şi întreprindem acţiuni de depistare a surdităţii la copii de 0 – 3 ani, în trei maternităţi. Deocamdată, adică începând de anul trecut, am produs 1.000 de audiotestere mici şi 100 de audiotestere mari. E începutul.

— Centrul şi-a dobândit titlul de prima unitate productivă de aparatură electronică acustică. Pe foarte mulţi oameni ii interesează, dureros de concret, microproducția de proteze auditive a centrului. Ce veşti bune le putem da?

— Sunt boli ce nu se pot rezolva pe cale de tratament. Atunci se apelează la proteze auditive. O adevărată proteză se face după auzul omului, al individului. Dacă nu i se potriveşte, trebuie modificată. De aceea am socotit că nouă ne revine datoria să concepem şi să producem astfel de aparate. Până acum se importau în cantităţi insuficiente şi fără piese de schimb. În curând se vor găsi pe piaţă protezele produse de noi. Începând din anul viitor vom produce 6.000 de proteze anual. Vom asigura şi întreţinerea acestor proteze, “service”-ul, inclusiv piesele de schimb. Producţia aparţinând unui centru medical, avem ambiţia să le facem mereu mai bune, competitive internaţional, optim adaptate cerinţelor individului. La anul, vom deschide o secţie cu 150 de paturi pentru copii cu deficiențe auditiv-verbale. Clădirea o şi avem. Vom reeduca copii care n-au deloc auz, îi vom învăţa să vorbească, precum şi pe cei care au resturi de auz. La aceştia reeducarea, ajutată şi de aparatură modernă, va fi rapidă.

— De ce vă asumaţi, mereu, obligaţii în plus, Dorin Hociotă? Vreau să ne spuneţi logica dumneavoastră pe puncte. Vreau un silogism!

— Bine, poftim un silogism! De actul chirurgical pentru dobândirea unui auz social nu pot beneficia decât maximum 30 la sută dintre bolnavi. E greu să le spui celorlalţi, care alcătuiesc 70 la sută, că n-ai ce le face. Am căutat să găsim soluţii. Putem reduce fantastic numărul surzilor dacă, pornind de la cercetarea preventiv genetică, continuăm cu prompta depistare şi înlăturare a factorilor care produc surditatea, cu munca de recuperare, cu tratarea pe cale medicală, cu protezele tehnice bine adaptate. Iar chirurgia să rămână la urmă. Credeţi-mă, chirurgul din mine ar vrea să ajungă şomer.

*** Nelu Ionescu, Flacăra, 13 decembrie 1979

Eminentul doctor Dorin Hociotă a încetat din viață pe 19 martie 1990.