Împărăteasa Augusta, soția lui Wilhelm cel Mare, a detestat războaiele și a îngrijit soldații răniți în conflicte militare

Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach s-a născut pe 30 septembrie 1811 la Weimer și a fost cea de-a doua fiică a lui Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a Mariei Pavlovna, fiica țarului Paul I al Rusiei. Tatăl ei avea capacități intelectuale limitate, dar mama Augustei, Maria, a fost una dintre cele mai semnificative femei ale timpului ei, iar fetița a primit o educație completă, a luat lecții de desen de la pictorul curții, Luise Seidler și lecții de muzică de la capelmaistrul curții, Johann Nepomuk Hummel.

În 1826, pe când avea doar cincisprezece ani, l-a întâlnit pe viitorul ei soț, Wilhelm, al doilea fiu al regelui Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea, care, la acel moment, era îndrăgostit de prințesa poloneză Elisa Radziwill. Fratele mai mare al acestuia, Friedrich Wilhelm, și soția lui, Elisabeth, nu aveau copii, astfel că tânărul era moștenitor prezumtiv al tronului Prusiei.

Elisa nu a fost considerată suficient de nobilă ca să se mărite cu un moștenitor al tronului Prusiei, astfel că, în 1824, regele a apelat la țarul Alexandru I al Rusiei, care nu avea copii, să o adopte pe Elisa, însă Alexandru a refuzat. Al doilea plan era ca Elisa să fie adoptată de unchiul ei, Prințul August al Prusiei, dar nici această idee nu a reușit.

Astfel că, în iunie 1826, tatăl lui Wilhelm i-a cerut fiului său să renunțe la potențiala căsătorie cu Elisa și pe 29 august prințul a cerut-o de soție pe Augusta. Logodna a avut loc două luni mai târziu, dar Wilhelm considera că singura sa dragoste adevărată era prințesa poloneză, că Augusta este drăguță și deșteaptă, dar a mărturisit că nu îi trezește niciun sentiment. În schimb, tânăra era îndrăgostită de viitorul ei soț care avea cu 14 ani mai mult și spera într-un mariaj fericit.

Cei doi s-au căsătorit pe 11 iunie 1829 la capela Palatului Charlottenburg și primele săptămâni de mariaj au fost armonioase. Curând însă tânăra a început să se plictisească de sobrietatea militară și de îndatoririle pe care la avea la curtea prusacă.

Primul copil al cuplului, Prințul Frederic, viitorul Frederic al III-lea, s-a născut pe 18 octombrie 1831, la trei ani după nuntă, iar al doilea copil, Prințesa Louise, șapte ani mai târziu.

blankÎn 1858, după ce fratele său nu a mai putut conduce guvernul pentru că suferise câteva accidente cerebrale, Wilhelm a devenit regent și s-a mutat cu Augusta la curtea de la Berlin, iar trei ani mai târziu a devenit rege al Prusiei. După câteva luni regele a dizolvat Parlamentul și l-a numit pe Otto von Bismarck noul prim-ministru al Prusiei. Acesta a fost artizanul începerii războiului austro-prusac, iar blânda împărăteasă a devenit adversara lui fățișă pentru că detesta conflictele militare și își dorea ca supremația prusacă să reușească prin cucerire morală, nu prin vărsare de sânge.

Augusta a fondat în 1864 Asociația Națională a Femeilor, care se ocupa de soldații răniți, și a adoptat ideile englezoaicei Florence Nightingale, prima infirmieră modernă, datorită căreia spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate. Există astăzi mai multe fundații create la inițiativa Augustei, inclusiv Societatea Germană pentru Chirurgie.blank

Războiul austro-prusac s-a terminat în 1866, însă patru ani mai târziu a izbucnit Războiul franco-prusac, iar Augusta a continuat să-l considere responsabil și pentru acest război pe cancelarul Bismarck. În 1872, ea a finanțat ridicarea unei instituții de învățământ la Potsdam, „o casă pentru educația fiicelor sărace ale ofițerilor germani, oficialilor militari, preoților și medicilor din domeniul onoarei ca urmare a războiului din 1870 -71″.

Împărăteasa a îngropat diferendele cu Bismarck doar în ultimii ei ani, pentru că părea că acesta este singurul care îl suportă pe iubitul ei nepot, Wilhelm.

Augusta a suferit de reumatism timp de mulți ani și în iunie 1881 a căzut și a devenit dependentă de cârje și de un scaun cu rotile, dar acest lucru nu a împiedicat-o să își îndeplinească îndatoririle.

blankÎn 1887, când regele a împlinit 90 de ani, cei doi și-au reînnoit jurămintele, dar împăratul Wilhelm cel Mare a murit un an mai târziu. După 99 de zile, fiul ei, care devenise împăratul Frederic al III-lea, a murit și el din cauza unui cancer de laringe și iubitul ei nepot, Wilhelm, l-a succedat.

Împărăteasa Augusta avea să moară un an mai târziu, pe 7 ianuarie 1890, la vârsta de 78 de ani, la Altes Palais Unter den Linden, în timpul pandemiei de gripă din 1889–1890, și a fost înmormântată în Mausoleul im Schlosspark Charlottenburg, alături de soțul ei.

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *