Născută pe 11 octombrie 1929 la Oituz, lângă Bacău, Olga Tudorache a fost fiica pilotului Eusebiu-Bizică Tudorache, mort prematur într-un accident aviatic produs în iulie 1940, și a Mariei, o învățătoare devenită ulterior profesoară de limbă şi de literatură română.
Actrița își amintea mai târziu: “Tata, care a fost aviator, ţinea morţiş să-l urmez în meserie. Din păcate, s-a prăpădit devreme, înainte ca eu să fi împlinit vârsta permisă pentru pilotaj. Am visat apoi să devin balerină, am şi luat lecţii câţiva ani, dar lipsa suflului şi tiroida, cu care am necazuri şi azi, m-au împiedicat să continui. Mai greu mi-a fost să renunț la canto, căci am intrat la teatru cu intenția de a urma, în paralel, Conservatorul. Prima mea profesoară de actorie, Marioara Voiculescu, m-a determinat să optez definitiv pentru arta dramatică, explicîndu-mi că două săbii nu pot încăpea în aceeași teacă.”
După terminarea liceului, Olga Tudorache a urmat, în paralel cu studiile de actorie, un an la Facultatea de Drept şi unul la Filosofie, ca să-și mulţumească mama, care considera teatrul “ca pe o chestiune derizorie, neserioasă chiar”, dar când regulamentele au impus frecvența obligatorie, a ales Institutul de Teatru, pe care l-a absolvit în 1951. Printre profesorii care i-au marcat formarea artistică s-au numărat Marioara Voiculescu, Bălţăţeanu, Sică Alexandrescu şi Moni Ghelerter. Ca studentă, mărturisea într-un interviu, nu a ieşit deloc pe scenă, o singură dată a făcut figuraţie şi atunci fără să se vadă, pentru că producea nişte zgomote din culise. Spectacolul pentru examenul final a fost „O noapte furtunoasă”, în care a interpretat-o pe Veta.
În același an a fost repartizată la Teatrul Tineretului din București, unde a debutat în rolul Valea din „Dealul vrăbiilor”. Au urmat zeci de piese de teatru, numeroase prezenţe la radio şi televiziune și câteva apariţii în cinematografie.
Pasionată de echitație de la vârsta de 12 ani, Olga Tudorache a participat în anul 1958 în competițiile sportive de profil, evoluând, cu calul Bega, la concursurile de trap de la Hipodromul Băneasa. Actrița a obținut de patru ori locul I, titlul de campioană a asociaţiei sportive „Arta” și, un an mai târziu, un premiu onorant la campionatele naționale de călărie.
Începând din 1966, a devenit actriţă la Teatrul Mic din Bucureşti, iar după zece ani a fost numită conferenţiar universitar și ulterior profesoară la Institutul de artă teatrală şi cinematografică.
Olga Tudorache a fost căsătorită cu Cristea Avram, considerat junele prim al filmului românesc, dar cei doi au divorțat în 1966. În același an el, care era îndrăgostit Marina Vlady, a decis să plece din țară. Actrița nu s-a recăsătorit și a păstrat o discreție absolută asupra vieții personale.
“Există energii, elanuri, credinţe care se cam irosesc printre degete şi, cum să vă spun, noi, actorii, nu prea avem timp de pierdut. Vieţile noastre vin şi se duc, trecând fără a lăsa urme, prin stagiuni şi teatre. Ei bine, eu nu vreau să mor înainte de vreme. M-am hotărât să lupt, să nu mă las îngropată într-o diluție de mediocritate, de nimeni şi nimic, spunea într-un interviu din anii ’70.
Olga Tudorache a încetat din viață pe 18 octombrie 2017, la vârsta de 88 de ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.
