26 septembrie
Am ajuns în zori la Picacho, punctul cel mai înalt pe care l-am atins — 2.280 m. Ţăranii ne-au tratat foarte bine şi am rămas fără prea multă teamă, deşi Ovando anunţase ca sigură capturarea mea dintr-un moment în altul. Sosind la Higuera, totul s-a schimbat, bărbaţii dispăruseră şi numai ici şi colo câte o femeie. Coco s-a dus la casa telegrafistului unde există telefon şi a adus un comunicat din ziua de 22 în care subprefectul din Valle Grande comunică magistratului că au veşti despre prezenţa guerilei în zonă şi că orice ştire trebuie comunicată la Valle Grande unde se vor plăti cheltuielile.
27 septembrie
…Postul de radio a anunţat că ne ciocniserăm cu compania Galindo lăsând trei morţi care aveau să fie transportaţi la V. G. pentru a fi identificaţi. Pe cât se pare, Camba şi León nu fuseseră prinşi. Pierderile noastre au fost foarte mari de astădată; cel mai mult m-a afectat pierderea lui Coco, dar Miguel şi Julio erau minunaţi luptători şi valoarea umană a tuturor celor trei este inestimabilă.
28 septembrie
Zi tristă, căci la un moment dat s-a părut că pentru noi e ultima zi. În zori s-a adus apă şi, aproape imediat, Inti şi Willi au ieşit să cerceteze altă posibilitate , de a coborî din trecătoare, dar s-au întors deîndată, căci toată creasta din faţă era marcată de un drum pe care trecea un ţăran călare. Pe la zece au trecut prin faţa noastră 46 de soldaţi cu raniţele în spinare, părându-ni-se o veşnicie până s-au îndepărtat. Pe la 12 şi-a făcut apariţia alt grup, de astădată de 77 de oameni, şi, culmea, în acel moment s-a auzit o împuşcătură, iar soldaţii au ocupat poziţiile; ofiţerul a ordonat coborârea trecătorii. Până la urmă, după ce au comunicat prin radio, părând satisfăcuţi, reîncepură marşul. Refugiul nostru n-are apărare împotriva unui atac de la înălţime, iar posibilităţile de scăpare erau puţine dacă ne descopereau.
4 octombrie
…Postul de radio a dat ştirea despre schimbarea avanpostului statului major al celei de-a 4-a divizii, de la Lagunilla la Padilla, pentru a urmări mai bine o anumită zonă în care se presupune că pot încerca să fugă partizanii, şi comentariul că, dacă mă capturează, forţele diviziei a 4-a or să mă judece la Camiri, iar dacă o s-o facă cei din a 8-a — la Santa Cruz.
7 octombrie (ultima filă a jurnalului)
Aniversarea celor 11 luni de la începerea guerilei noastre, în condiţii bucolice, iară complicaţii, până la 12:30, oră la care o bătrână, ducându-şi la păscut caprele, a intrat în trecătoarea unde ne oprisem şi a trebuit să o reţinem. Femeia nu a dat nici o ştire demnă de crezare despre soldaţi, răspunzând la toate că nu ştie nimic şi că de mult n-a mai fost pe acolo. A dat informaţii doar asupra drumurilor; din informaţiile bătrânei reiese că ne aflăm aproximativ la o leghe de Higueras, la o alta de Jaguey şi la vreo două de Pucara. Pe la 17,30, Inti, Aniceto şi Pablito s-au dus la casa bătrânei care are o fiică slăbănoagă şi una pe jumătate pitică, i s-au dat 50 de pesos, poruncindu-i-se să nu scoată o vorbă, dar sunt puţine speranţe că vor da ascultare, cu toate promisiunile lor.
Am ieşit toţi cei 16, pe o lună ce lumina slab, iar drumul a fost foarte obositor şi am lăsat multe urme în trecătoarea pe unde am trecut, care, deşi nu-i cu case în apropiere, are în schimb semănături de cartofi irigate prin canale din acelaşi râu. La două ne-am oprit să ne odihnim, căci era inutil să mai înaintăm.
Armata a dat o informaţie neobişnuită despre prezenţa în Serrano a 250 de oameni care vor împiedica trecerea celor încercuiţi, în număr de 37, indicând zona noastră de refugiu între rîul Acero şi Oro. Ştirea pare diversionistă.
Pe 9 octombrie 1967, spre orele 13.30, trupele guvernamentale au găsit grupul condus de Che Guevara, care era în deplasare, şi au deschis focul. În frunte se afla minerul bolivian Simon Cuba, considerat trăgător de elită și după el venea „Che”, care a tras la rândul său în soldați, dar a primit mai multe gloanțe în picior. Cuba, zis “Willy”, a încercat să-l transporte pe rănit în spinare, dar o altă rafală l-a rănit din nou pe Guevara, smulgându-i în acelaşi timp bereta. Simon Cuba l-a lăsat jos şi a reînceput să tragă, sprijinit cu o mână de un copac, Che s-a servit de cealaltă pentru a-şi manevra arma, dar un glonț l-a atins în piciorul drept, iar un altul i-a smuls arma din mână, apoi a pătruns în antebraţ. Trupele guvernamentale l-au luat prizonier și l-au dus la Higueras, la 12 kilometri de locul luptei. Deşi avea multe răni, se pare că viaţa nu-i era pusă în pericol. Bărbatul a fost întins într-o cameră goală a școlii din sat și timp de mai multe ore ar fi avut loc numeroase discuţii despre soarta lui, iar între ofiţeri tot timpul atmosfera a rămas încordată. Unele relatări au arătat că maiorul Nino Guzman voia să-l ducă pe Guevara cu elicopterul până la Vallegrande şi că s-a certat cu un alt ofițer, Selnich, care s-a împotrivit acestei decizii. Pe 9 octombrie, în cursul dimineţii, controversele au luat sfârşit.
Corespondentul ziarului bolivian „Presencia”, Jose Luis Alcazar, a publicat la acel moment o serie de amănunte în legătură cu capturarea şi uciderea lui Ernesto Che Guevara preluate chiar de la ofiţerii care au participat la operaţiune:
„În dimineaţa zilei de 8 octombrie, relatează căpitanul Prado, grupul de partizani era reperat şi s-a trecut la încercuirea lui. Am trecut la acţiune. Primul partizan pe care l-am văzut a fost „Willy”, urmat de acela care a fost mai târziu identificat ca fiind Guevara. Am deschis imediat focul rănindu-l pe „Che” la picior. „Willy” şi alţi partizani au încercat să-l ia cu ei pe Guevara pentru a-l salva. O rafală a ostaşilor a aruncat în aer cascheta lui Guevara şi l-a rănit din nou la picior şi la torace”.
Partizanii au reuşit să-l scoată pe Guevara din valea în care se afla, transportându-l pe o colină, în timp ce alți partizani continuau lupta pentru a acoperi retragerea. Pe colină se aflau însă la pândă militari care urmăreau mişcările partizanilor. Când, cu răsuflarea întretăiată, „Willy” a ajuns în vârful colinei purtându-l pe umeri pe Guevara şi s-a oprit un moment pentru a-i da unele îngrijiri, soldaţii i-au ordonat să se predea şi apoi au deschis foc de mitraliere ucigîndu-l pe „Willy“.
(Willy a fost identificat apoi ca fiind comandantul unui detaşament de partizani bolivieni). Soldaţii au ajuns la locul unde se afla Guevara şi au constatat că avea răni grave care nu-i permiteau să răsufle. La terminarea luptei, căpitanul Prado a ordonat transportarea rănitului până la un punct unde era posibilă aterizarea unui elicopter care ar fi urmat să-l transporte până la Valle Grande. Starea lui Che Guevara se înrăutăţea, însă militarii bolivieni nu i-au acordat niciun ajutor medical. Întins pe o pătură, a fost transportat pînă la Higuera, dar a ajuns la căderea nopţii, după un drum de doi kilometri, foarte accidentat. Revoluționarul a fost primit de un sublocotenent care a încercat să-i dea unele îngrijiri de primă urgenţă.
Căpitanul Prado a declarat ziariştilor că rănitul şi-a petrecut toată noaptea de duminică în suferinţe cumplite şi a murit luni dimineaţa.
Relatând convorbirile unui corespondent al său cu militarii bolivieni care au participat la acţiunea în care a fost capturat Ernesto Che Guevara, ziarul argentinian „Cronica” a ajuns la concluzia că Guevara a fost ucis a doua zi după capturare. Un tânăr soldat bolivian a declarat corespondentului ziarului „Cronica” că „o rafală de mitralieră îI rănise la picior, iar o alta îi aruncase în aer mitraliera. Dar eu l-am văzut viu, a afirmat soldatul. Camarazii mei l-au văzut și el viu. De-abia a doua zi căpitanul Prado l-a ucis cu un glonte in inimă”.
HAVANA 18 (Agerpres): După cum transmite agenţia Prensa Latina, primele ştiri privind soarta lui Ernesto Che Guevara menţionau că el ar fi fost luat prizonier după ce a fost rănit. Generalul Ovando şi alţi înalţi ofiţeri bolivieni au afirmat că a murit în ziua următoare ca urmare a rănilor grave căpătate în luptă, însă declaraţiile generalilor Ovando şi Centeno au fost contrazise de constatările medicului legist, care a afirmat că un glonte a traversat direct inima lui Guevara, aceasta fiind cauza morţii. Declaraţiile unor soldaţi, potrivit cărora Ernesto Guevara a fost rănit la picioare şi capturat de viu împreună cu alţi luptători şi apoi ucis printr-un foc de armă tras direct în inimă au fost astfel confirmate de concluziile medicului legist.
Corpul său a fost luat de armata boliviană și dus cu elicopterul în orășelul Vallegrande, fiind expus o vreme în spitalul local. Sute de persoane au venit să vadă trupul neînsuflețit, niște călugărițe i-au tăiat șuvițe din păr pentru a le păstra ca talismane, un medic militar i-a amputat mâinile pentru a păstra o probă a decesului, apoi oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret. În 1997, rămășițele lui Che Guevara și ale altor câțiva tovarăși de arme au fost exhumate și identificate cu ajutorul probelor ADN de către o echipă de medici legiști, apoi au fost transferate în Cuba, unde au fost înmormântate cu funeralii naționale în mausoleul din Santa Clara, oraș pe care îl cucerise în timpul Revoluției cubaneze.
Surse:
Revista Lumea, 1968
Paris Match, 1977
Puteți citi și:
