În primăvara anului 1979, actrița Draga Olteanu-Matei s-a gândit să ecranizeze “Dumbrava minunată“ a lui Mihail Sadoveanu, a plecat la Văratec şi i-a împărtăşit intenţiile Valeriei Sadoveanu, cea de-a doua soţie a scriitorului, apoi a început să lucreze la scenariu.
Alegerea fetiței care a jucat rolul principal i-a aparținut regizorului Gheorghe Naghi. Diana Muscă locuia la Piatra Neamţ și a fost selecţionată la probe dintre sute de copii pentru a o interpreta pe Lizuca.
Din vara anului 1979, când au început filmările în judeţul Neamţ, Diana… a devenit chiar Lizuca. Aşa o strigau toţi, era nedespărţită de Patrocle şi era convinsă că Sora Soarelui există cu adevărat.
“La primele filmări din pădurea Braniştea de lângă Nemţişor, într-o zi din luna august, echipa de filmare a fost înconjurată de copiii din sat. Auziseră de dimineaţă, la Târg, că se filmează, alergaseră în pădure şi aici nu le fusese greu să ghicească despre ce film e vorba. A fost de ajuns să audă: «Lizuca, Patrocle, la cadru!».
Au stat toată acea zi lângă echipa de filmare, deşi nimic din ce aşteptau ei să se întâmple nu se vedea. Doar pădurea, fetiţa, căţelul, o bătrână cu o legătură de surcele…
La Buftea, pe platoul cel mare, s-a construit chiar dumbrava cea minunată, cea din visul Lizucăi, înconjurată de stânci cu chip de om, cu o cascadă cu apă adevărată şi un pârâiaş cu pod de argint, cu plopi, sălcii, brazi, cu flori de tot felul şi de dimensiuni diferite, pe un covor moale de muşchi.
O scorbură uriaşă luminată feeric şi, alături de ea, pe una din stânci, un tron pe care stă Zâna închipuirii (Cezara Dafinescu), în rochie albă de voal, cu cosiţe blonde… În faţa ei, Sora-Soarelui (Aimée Iacobescu) înconjurată de cavalerii ei. În spate, într-un copac, Statu-Palmă cu Iepurele Şchiop, alături piticii cu Domniţa Bălaie, lângă podeţul de argint Crăiasa Furnicilor (Carmen Strujac) cu furnicile, Crăiasa albinelor (Eugenia Maci) cu albinele, Zâna Toamnei (Adela Mărculescu) şi, răspândiţi peste tot, fluturi, buburuze, libelule, ghiocei, flori de colţ, iepuri, broaşte, greieri, viorele… De fapt sunt copii pe care Lizuca, îmbrăcată în aceeaşi ponosită rochiţă gri şi basc de lână – așa e rolul! – i-a invidiat de cum i-a văzut intrând pe platou, pentru costumele lor”, scria revista Cinema în iarna anului 1979.
“Tot ce se vede în acest tărâm de vis şi basm, spune scenograful Guţă Ştirbu, e construit pornind de la elemente ale realului, altfel dimensionate, unele metamorfozate. Sunt lucruri din viaţa care o înconjoară pe Lizuca zi de zi, un real cunoscut proiectat în fabulous”.
Aşa a fost el gândit de Draga Olteanu-Matei (prezentă pe platou ca scenaristă şi ca interpretă a unui rol suculent, deşi secundar), care nu pierde prilejul să spună că n-a făcut decât să citească şi să recitească povestea lui Sadoveanu, rămânându-i fidelă în cele mai mici amănunte. “Şi-n filmările din exterior, povestea regizorul Gheorghe Naghi, am căutat ca totul să fie supradimensionat, tocmai pentru a sugera că şi realul e văzut prin unghiul subiectiv al unui copil. Vedem lumea prin ochii Lizucăi.
Această lume e cea care se împleteşte în vis cu elemente supranaturale din cărţile ei de poveşti, din basmele pe care I le spunea mama, din istorisirile bunicului despre viaţa albinelor, a furnicilor. Nimic mai firesc ca între elementele de basm din dumbravă să o întâlnim pe mama ei vitregă (Florina Cercel) cu prietenele ei (Draga Olteanu-Matei şi Ileana Stana Ionescu), bunicul (Ernest Maftei) şi bunica (Elena Drăgoi), alături de Zâna Toamnei şi de Crăiasa Furnicilor… Cea mai mare greutate şi cea mai mare grijă e să nu depăşim posibilităţile de fantazare ale unui copil de şase ani. Din acest punct de vedere, este chiar un film realist. Atât realul, cât şi visul aparţin unui copil de vârsta Dianei, adică a Lizucăi…
Am respectat întocmai povestirea marelui Sadoveanu de care ne-am apropiat cu multă dragoste, păstrându-i o întreagă atmosferă, fie că a fost vorba de inefabilul din vis sau din realitatea târgului moldovenesc, fie din casa bunicilor. Am beneficiat de un scenariu excelent scris de artista Draga Olteanu-Matei, care este şi una dintre interpretele filmului. (…) Cu multe luni înainte de a trage primul tur de manivelă, am luat un câine obişnuit al unui cunoscut şi i l-am dat Dianei. Ea l-a îngrijit, l-a hrănit, s-a jucat cu el şi astfel au devenit buni prieteni. Când am început să filmăm, comportarea lui era atât de firească, prezenţa sa lângă fetiţă atât de naturală, încât câinele s-a transformat cu adevărat în cunoscutul personaj din “Dumbrava minunată”.
Filmul a avut premiera pe 29 septembrie 1980 și a fost vizionat de 2.732.925 de spectatori în cinematografe, după cum arată o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la 31 decembrie 2014 (statistică alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei).
Scenariul: Draga Olteanu-Matei după “Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu
Regia: Gheorghe Naghi
Imaginea: George Voicu
Decoruri: Guță Știrbu
Costume: Tomina, Guță Știrbu
Muzica: Cornelia Tăutu
Montajul: Eugenia Naghi
Coloana sonoră: Suru Bujor.
Cu: Diana Muscă, Ernest Maftei, Elena Drăgoi, Florina Cercel, Matei Alexandru, Draga Olteanu-Matei, Ileana Stana Ionescu, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu-Bitonescu, Gheorghe Glină, Eugenia Ungureanu, Maria Ploaie şi Aimée Iacobescu
Producţie a Casei de filme Unu, realizată în studiourile Centrului de producţie cinematografică «Bucureşti»
