Ludovica de Bavaria, născută Marie Louise Wilhelmine, a venit pe lume pe 30 august 1808 la München și a fost penultima născută dintre cei treisprezece copii ai regelui Maximilian I Iosif de Bavaria și ai celei de-a doua soții a acestuia, Carolina de Baden (primii cinci copii ai suveranului proveneau din mariajul regelui cu Wilhelmina de Hesse-Darmstadt).
Tatăl ei a decis să o căsătorească cu un văr, Ducele Maximilian, șef al unei ramuri minore a Casei de Wittelsbach, deși Ludovica ar fi preferat să se devină soția regelui Mihai I al Portugaliei, care trăia în exil în Bavaria. Nunta a avut loc pe 9 septembrie 1828 în orașul Tegernsee, și, pentru că a fost singura dintre surorile ei care nu s-a căsătorit cu un suveran sau cu un moștenitor la tron, prințesa a fost extrem de supărată și și-a petrecut noaptea nunții încuiată într-o cameră, refuzând să meargă în dormitorul conjugal.
Ducele din Bavaria era pasionat de muzică, îi plăcea să petreacă și avea un anturaj prea boem pentru ambițiile Ludovicăi și, după cum a spus ea mai târziu, “mi-a acordat atenție numai după nunta de aur”. Frivolul Maximilian nu se jena să îi invite la masa familiei pe copiii pe care îi avea cu amantele lui, fără să se gândească la umilința pe care o simțea soția.
De altfel, nu s-a implicat deloc în creșterea celor opt copii proveniți din mariaj, care au fost neastâmpărați în copilărie și nonconformiști la maturitate. Ducesa Ludovica, în schimb, își dorea pentru fiicele ei mariaje strălucite, probabil și pentru a se răzbuna pe propriul său destin, și a încercat să le ofere o educație bună. Fiică a unui rege, ducesa a suferit toată viața din cauza căsătoriei cu un prinț neimportant și a suportat greu acest eșec. Când a aflat că fiica ei cea mare, Elena, a fost aleasă să se căsătorească cu Franz Joseph, împăratul Austriei, ducesa a fost foarte fericită, dar în timpul balului care a precedat anunțarea logodnei, împăratul a oferit faimosul buchețel de trandafiri care arăta alegerea sa nu Elenei, ci mai tinerei ei surori, Elisabeta, alintată Sisi în familie. Ludovica a fost inițial bulversată, dar a reușit să-și revină rapid pentru a o consola pe fiica cea mare, care începuse să plângă de nervi, și să o liniștească pe Sisi, care se speriase când a aflat că va trebui să devină soția împăratului.
Maria a fost următoarea fiică a ducesei cerută de soție, devenind regina celor Două Sicilii după mariajul cu Francisc al II-lea, iar cea de-a treia a fost Matilda, care s-a căsătorit cu contele de Trani, fratele regelui celor Două Sicilii, care între timp își pierduse tronul, Matilda devenind astfel cumnata propriei surori.
Fiica cea mare a Ludovicăi, Elena, despre care se aflase că a fost respinsă de Franz Joseph, a avut puține șanse să găsească un cap încoronat pentru a-i fi soț. A fost cerută în căsătorie de bogatul prinț de Tours-et-Taxis, dar nepotul mamei, Maximilian al II-lea, care devenise între timp rege al Bavariei, s-a opus spunând: “Oricât de bogat ar fi, prințul nu e de sânge regal”. Sisi și Franz Joseph, care se considerau vinovați de situația în care se afla biata Elena, au încercat să-l convingă să se răzgândească și în cele din urmă suveranul Bavariei a cedat.
1867 s-a dovedit a fi un an dezastruos pentru ducesa Ludovica. Maria, care era regina celor Două Sicilii, a rămas însărcinată cu un ofițer și a născut în secret o fetiță, iar Matilda, cealaltă fiică, devenită contesă de Trani, se îndrăgostise de un diplomat, deci ambele își înșelau soții, iar mama lor a fost prima care a aflat. Tot în ianuarie noul rege Ludwig al II-lea al Bavariei i-a cerut mâna celei mai mici fiice a cuplului ducal, Ducesa Sophie-Charlotte, însă logodna a fost prelungită nefiresc de mult și nimeni nu înțelegea care este motivul ezitărilor suveranului. În martie, soția celui de-al doilea fiu al ducesei, Karl Theodore, a murit la doar 22 de ani, lăsând în urmă un soț disperat și o fetiță de doar doi ani orfană.
Arhiducele Maximilian, cumnatul lui Sisi, care era împărat al Mexicului, a fost împușcat în aprilie de adversarii săi, iar soția acestuia, Charlotte a Belgiei a înnebunit.
În luna mai,nepoata familiei ducale, arhiducesa Mathilde, și-a dat foc accidental rochiei cu care era îmbrăcată și a murit la doar 18 ani din cauza arsurilor, iar în iunie soțul Elenei, prințul de Tours-et-Taxis, a murit prematur, lăsând-o văduvă cu patru copii și un imperiu financiar greu de gestionat. În același an, în luna octombrie, Ducele Maximilian i-a cerut o întrevedere regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, dar acesta din urmă profită de ocazie pentru a rupe logodna de mezina Sophie-Charlotte, spre marea consternare a familiei ducale.
În următorii ani, situația familiei părea că s-a calmat, în 1878 ducesa și soțul ei au sărbătorit nunta de aur, dar nu după mult timp, pe 15 noiembrie 1888, Maximilian a murit, iar anul următor a fost marcat de scandalul Mayerling și de tragica sinucidere a nepotului ducesei, arhiducele Rudolf al Austriei.
Bătrâna Ludovica de Bavaria, afectată de toate pierderile pe care le suferise în ultimii ani, a murit pe 25 ianuarie 1892 la München, la vârsta de 84 de ani, și a fost înmormântată în cripta familiei din Biserica Sf. Quirin din Tegernsee.
