Primul centru de tratament al cancerului, fondat în 1928 datorită donației unui inginer

Primul centru de diagnosticare și tratament al cancerului a fost înființat în România în mai 1928, în incinta Clinicii a IlI-a chirurgicală de la Spitalul Colţea și a funcţionat sub conducerea profesorului şi marelui chirurg Amza Jianu şi a doctorului Ion Jovin, şeful serviciului radiologic. Organizat după modelul instituțiilor similare din Franţa şi Belgia, centrul a fost finanțat inițial de inginerul Mihail Constantinescu, cel care a dăruit clinicii chirurgicale suma de 2.000.000 lei ca să dea statului, cum menționa în scrisoarea de donaţie, posibilitatea de a acoperi o lacună în organizarea sanitară şi universitară.

Cu suma donată de inginerul Constantinescu s-au achiziționat aparate de Röntgentherapie profundă şi o cantitate de 200 miligrame de radiu. Radiul total al centrului era împărţit în 82 tuburi a câte 10 miligrame, 16 tuburi a 5 miligrame şi 18 celule a 1,66 miligrame.

În plus, clinica a fost dotată cu filtre şi ace care permiteau tratamentul cancerului uterin și al celui de piele. Centrul avea 4 secţii: chirurgicală, Radiumtherapie, Röntgentherapie şi un laborator de histologie patologică în care se făceau analizele tumorilor, “spre a se pune un diagnostic precis”.

Doi ani mai târziu presa consemna: “De când funcţionează, Centrul a tratat cancere uterine în număr de 124. Raportul pe care-l publică prof. Jianu şi doctorul Jovin se plânge că cele mai multe cazuri de cancer care vin spre tratament sosesc prea târziu, când cancerul este atât de avansat că nu se mai poate face nimic. Ambii conducători ai centrului fac un apel către medici să trimită repede cazurile de la începutul boalei, când succesul e sigur”.

Gestul nobil al lui Mihail Constantinescu, a cărui mamă fusese răpusă de cumplita boală, a fost salutat de întreaga societate românească:

“Domnul inginer M. Constantinescu, directorul Creditului minier, a înaintat în martie 1927 următoarea adresă ministrului Sănătăţii: Domnule Ministru,

Mijloacele de combatere a boalelor sociale, tuberculoza, sifilisul, cancerul, etc. trebuie să fie în raport cu gravitatea primejdiei de care suntem ameninţaţi prin întinderea lor în însăşi dezvoltarea noastră. Întrebuinţarea ultimelor cunoştinţe se impune pentru preîntâmpinarea efectelor dezastroase a unor atari flageluri. În acest ordin de idei, folosirea radiului şi a razelor Roentgen în general apar ca indispensabile în lupta contra cancerului.

Cum nici una din instituţiunile noastre de asistenţă publică sau învăţământ medical, clinici universitare, spitale, dispensarii, etc., nu posedă încă radium şi aparate adecvate, iar statul nu a putut găsi fondurile necesare, lipsurile trebuiesc împlinite cu concursul celor ce-şi dau seama de importanţa problemei de rezolvat.

Tânărul meu prieten, domnul dr. Jovin, fost asistent la „Institut du Radium” din Paris, comunicându-mi imposibilitatea materială în care se află Ministerele Instrucţiunii Publice și al Sănătăţii de a procura imediat radium și aparatele speciale pentru un început de combatere a cancerului în ţară și pledându-mi cu căldură nevoia unei urgente introduceri a noilor metode cu care se pot obţin multe vindecări acolo unde cele vechi nu reuşesc, m-a determinat a lua asupra-mi acoperirea costului primelor rate ale unei comenzi de 100 mgr. radium şi achitarea unui aparat de Roentgentherapie profundă. În acest scop înţeleg să donez două milioane de lei (2.000.000) în rentă de stat română (valoarea nominală). Acoperirea primelor rate a comenzilor date de d. dr. Jovin, în acord cu Ministerul, Societăţii „Le Radium Belge” din Bruxelles şi Casei G. Gallot et Pillon din Paris se va face din renta donată, iar a ratelor următoare şi din sumele ce se vor realiza din tratarea cu plată moderată prin aceste metode, astfel încât se vor acoperi cu prisosinţă aceste rate.

Cred că veţi binevoi a fi de acord cu mine în ce priveşte condiţionarea donaţiunii de cele ce urmează:

a) Cu radiumul şi aparatul de Roentgentherapie să se formeze un prim centru anticanceros, organizat după modelul francez, la clinica chirurgicală de pe lângă Facultatea de medicină din Bucureşti de sub direcţia d-lui profesor dr. Amza Jianu.

b) Serviciul va fi încredinţat unui specialist, dl. dr. Jovin, numit deja în postul de asistent de radiologie şi radiumtherapie la clinica d-lui prof. Jianu.

c) Pe lângă tratarea gratuită a bolnavilor nevoiaşi, se va face tratament cu plată, atât în vederea completării sumelor datorate pentru cele 100 mgr. radium comandat, cât şi pentru comandarea unor noi cantităţi.

d) întreţinerea şi asigurarea radiumului şi a aparatului de Roentgentherapie cade în sarcina Ministerului, respectiv a clinicii.

e) Fondurile vor fi administrate de comisiune, din care să facă parte şi decanul facultăţii de medicină din Bucureşti, directorul clinicii şi şeful serviciului de radiologie.

Prin donaţiunea ce fac, sunt vesel că pot da cu un moment mai devreme medicilor noştri posibilitatea de a se servi de noi mijloace în lupta ce cu atâta abnegaţiune duc în spitale pentru salvarea vieţii celor suferinzi şi nevoiaşi.

De altfel, nădăjduesc că, în urma acestui început, iniţiativele publice şi private vor fi stimulate, dând tot concursul în vederea unei combateri cât mai eficace a acestor grozave boale sociale.

Aducându-vă la cunoştinţă hotărârea mea irevocabilă, luată în memoria mamei mele, vă rog să primiți, d-le Ministru, asigurarea deosebitei mele considerațiuni”.

*** Dimineaţa, 21 martie 1927

La începutul anilor ’30, Amza Jianu și Ion Jovin făceau frecvent apeluri publice “ca să lumineze publicul asupra primejdiei cancerului şi a semnelor după care se cunoaşte boala la începutul ei”. Conform tabloului statistic pe care cei doi medici l-au publicat, la centru se tratau “tumori la creier, tumori la măduvă, cancere la faringe, laringe, la nas, cancere ale sânului, al amigdalei, la oase, buze, pleoape, piele, limbă, prostată, esofag, corp tiroid, leucemie, precum şi diferite boli necanceroase tratate cu Röntgen sau prin tratament cu radium.”

După unsprezece ani de la înființarea centrului, în aprilie 1939, revista Ilustrațiunea Română scria despre evoluția instituției care se mutase între timp la Spitalul Filantropia și despre metodele de tratament:

“Institutul de radium” are un serviciu de consultaţii unde, în cursul celor 11 ani de existenţă, au fost cercetaţi mai bine de 10.000 bolnavi. Numai în 1938 au fost 924 de consultaţii. Pentru adăpostirea exclusivă a bolnavilor canceroşi, secţiunea mai are un serviciu de spitalizare cu 4 saloane şi 20 paturi. Numărul paturilor va fi urcat la 30 cu exerciţiul bugetar viitor. Desigur că, expusă în cifrele reci ale registrelor, activitatea secţiunei de raze condusă de d. dr. Jovin nu poate fi sesizată de cititorul nostru decât în partea sa statistică.

O vizită la Spitalul Filantropia este însă edificatoare. Zeci de oameni loviţi de boala misterioasă a cancerului aşteaptă aici salvarea. Pe sala serviciului de consultaţii, o bătrânică cu nasul legat, sub bandajul căruia se bănuieşte o tumoare canceroasă, îşi face cruce şi mormăie:

— Doamne ajută! Doamne ajută!

După un tratament cu radium, tumoarea a dat înapoi şi acum e aproape vindecată! Minuni din acestea se văd zilnic la „Institutul de radium“. Un bolnav cu un început de cancer al ochiului este acum aproape de vindecare, graţie razelor „gama“ transmise de tuburile de radium ochiului său bolnav. E un ins greoi, cu o privire neliniştitoare. Amabilul nostru ghid, domnul doctor Jovin, ne lămureşte că bolnavul e un vechi client al poliţiei, un renumit infractor. E tratat totuşi cu aceeaşi grijă ca şi gardianul din patul alăturat, care are un cancer al esofagului.

Iată acum şi metalul minunat descoperit de soţii Curie! Cele 200 miligrame de radium, în valoare de peste 10.000 dolari, sunt închise în cutii grele de plumb, care împiedică trecerea razelor. La o masă specială, protejată cu plăci de plumb, se lucrează cu radiumul, acele din preţiosul metal fiind aşezate în diversele aparate şi pansamente speciale ce sunt direct aplicate tumorilor canceroase.

În afară de tehnica specială ce o necesită manevrarea radiumului, medicii şi infirmierii ce lucrează îşi expun sănătatea, deoarece razele Gama produc grave tulburări în organism. Adevăraţi martiri ai ştiinţei, medicii de la „Institutul de radium“, în frunte cu şeful lor, îşi expun zilnic viaţa pentru a aduce alinarea suferinţelor canceroşilor. Această activitate de zi la zi în lupta împotriva cancerului, ca şi aplicarea celor mai noi metode de explorare, aduc importante servicii atât ştiinţei, cât şi marei mulţimi a celor care suferă. De aceea, în misiunea lor de tratament al cancerului, medicii de la „Institutul de radium“ apar ca adevăraţi apostoli ai ştiinţei.

*** Ilustrațiunea Română, 1939