Ultimii ani ai domniei reginei Victoria au fost complicați și dificili. Pe 2 martie 1882, Roderick Maclean, un poet jignit de refuzul suveranei de a accepta una dintre poeziile pe care i le dedicase, a tras asupra ei în timp ce trăsura în care se afla părăsea Gara Windsor. Doi elevi de la Colegiul Eton l-au lovit cu umbrelele până când a fost imobilizat de un polițist, dar Victoria a fost revoltată când agresorul a fost declarat nevinovat de instanță, după ce avocații lui au explicat că era nebun.
Un an mai târziu, pe 17 martie 1883, regina s-a împiedicat și a căzut pe scările de la Windsor, a șchiopătat din cauza durerilor până în iulie, însă nu și-a revenit niciodată pe deplin, fiind afectată ulterior de reumatism. Bunul ei prieten, John Brown, a murit la zece zile după accident și, spre consternarea secretarului ei privat, Sir Henry Ponsonby, Victoria a început să lucreze la o biografie elogioasă a lui Brown. Ponsonby și Randall Davidson, care văzuseră primele pagini scrise, au sfătuit-o să nu publice un astfel de volum, pentru că ar alimenta zvonurile care circulau deja despre o posibilă poveste de dragoste cu acest servitor credincios, manuscrisul fiind ulterior distrus. La începutul anului 1884, Victoria a publicat totuși o carte, “More Leaves from a Journal of a Life in the Highlands”, o continuare a scrierilor sale anterioare, pe care a dedicat-o “însoțitorului personal devotat și prietenului credincios John Brown”.
La un an după prima comemorare a morții lui Brown, regina a fost informată printr-o telegramă că fiul ei cel mic, Leopold, a murit la Cannes. Era “cel mai drag dintre fiii mei dragi”, a spus când a aflat vestea. Luna următoare, cel mai mic copil al Victoriei, prințesa Beatrice s-a îndrăgostit de Prințul Henry de Battenberg la nunta Prințesei Victoria de Hesse și de Rin cu Prințul Louis. Beatrice și iubitul ei au plănuit să se căsătorească, dar regina s-a opus categoric, dorința ei fiind ca prințesa să rămână în Anglia. După un an a acceptat mariajul, cu condiția ca cei doi să locuiască în palatul regal, iar Beatrice să-i rămână asistentă personală.
În 1887, Imperiul Britanic a sărbătorit Jubileul de Aur al reginei Victoria, care marca cea de-a cincizecea aniversare a încoronării, iar pe 20 iunie s-a organizat un banchet grandios la care au fost invitați 50 de regi și prinți din toată Europa, a doua zi suverana participând la o procesiune și o slujbă de mulțumire la Westminster Abbey. Victoria, care era extrem de populară în acea perioadă, s-a bucurat mult văzându-și supușii fericiți să asiste la ceremoniile care marcau evenimentul.
Două zile mai târziu, pe 23 iunie, a angajat doi indieni de religie musulmană ca ospătari, dintre care unul era Abdul Karim, cunoscut ca “Munshi”, cel care a învățat-o limba Urdu și a devenit secretarul ei personal, însă în acest timp familia regală a fost îngrozită de această prietenie neobișnuită. Anturajul regal l-a acuzat pe Abdul Karim că spionează pentru Liga Patriotică Musulmană și că o influențează pe regina împotriva hindușilor, iar Equerry Frederick Ponsonby, fiul lui Sir Henry, a descoperit că protejatul suveranei mințise în legătură cu originea sa și i-a spus lordului Elgin, vicerege al Indiei: “Munshi ocupă aceeași poziție pe care o avusese John Brown”. Victoria a respins toate criticile, susținând că acestea sunt doar prejudecăți rasiale, iar Abdul Karim a rămas în serviciul regal până la decesul ei.
În 1888, fiica cea mare a reginei a devenit împărăteasă consort a Germaniei, dar a rămas văduvă trei luni mai târziu, iar drama ei a întristat-o mult pe Victoria și i-a agravat starea de sănătate care era deja fragilă.
Pe 23 septembrie 1896, a devenit cel mai longeviv monarh din istoria britanică, depășindu-l pe bunicul ei, George al III-lea, dar a cerut ca orice sărbătoare specială să fie amânată până în 1897, pentru a coincide cu Jubileul de diamant. La evenimentul organizat pentru această ocazie la Londra au fost invitați premierii tuturor dominioanelor autonome, procesiunea a început pe 22 iunie 1897, iar bătrâna regină a parcurs cu trăsura un traseu lung de șase mile prin Londra, trupe din tot imperiul fiind așezate de-o parte și de alta a străzilor pe care a trecut. Procesiunea s-a oprit în fața Catedralei Sf. Pavel pentru o slujbă de mulțumire care a fost organizată în aer liber, timp în care Victoria a rămas așezată în trăsura deschisă, pentru a evita să fie nevoită să urce treptele pentru intrarea în biserică. Sărbătoarea a fost urmărită de o mulțime uriașă de spectatori care și-au manifestat afecțiunea pentru regina ajunsă la vârsta de 78 de ani, consemna presa londoneză.
În ultima perioadă a vieții, deși bolnavă, Victoria nu a renunțat la îndatoririle oficiale și, în plus, mergea frecvent în Europa continentală pentru a-și petrece vacanțele. În 1889, în timp ce se afla la Biarritz, a decis să treacă în Spania pentru o scurtă vizită, devenind primul monarh domnitor din Marea Britanie care a pus piciorul în țara care, de-a lungul istoriei, fusese inamică a Marii Britanii.
În iulie 1900, un nou eveniment personal tragic a afectat-o pe suverană. Cel de-al doilea fiu al ei, Alfred (tatăl Reginei Maria a României), pe care îl alinta Affie, a murit la doar 55 de ani: “O, Doamne! Bietul meu Affie a plecat și el”, a scris în jurnal, completând: “Este un an oribil, nimic altceva decât tristețe și orori de tot felul”.
După obiceiul la care nu a renunțat deloc de-a lungul văduviei sale, Victoria și-a petrecut Crăciunul anului 1900 la Casa Osborne de pe Insula Wight. Din cauza reumatismului șchiopăta din ce în ce mai tare, iar vederea îi era afectată de cataractă, la începutul lui ianuarie a mărturisit că se simte slăbită, iar până la jumătatea lunii a fost “somnolentă, amețită și confuză”, conform mărturiilor apropiaților ei.
Regina Victoria a murit pe 22 ianuarie 1901, la ora șase și jumătate seara, la vârsta de 81 de ani, în prezența fiului și succesorului ei, Eduard al VII-lea, și a nepotului cel mare, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Cu puțin timp înainte de a înceta din viață regina ceruse ca Turi, câinele ei preferat, un pomeranian, să fie așezat în pat lângă ea.
Încă din 1897 Victoria scrisese instrucțiuni precise pentru propria înmormântare, care urma să fie o ceremonie militară, pentru că era fiică a unui soldat și șefă a armatei, cerând ca, în mod exceptional, culoarea doliului să fie alb în loc de negru. Pe 25 ianuarie, Eduard, nepotul Wilhelm și cel de-al treilea fiu al ei, Arthur, au ajutat servitorii în momentul în care trupul reginei a fost așezat în sicriu. Victoria a fost îmbrăcată într-o rochie albă și purta voalul de la nuntă, iar lângă ea au fost așezate o serie de amintiri, printre care unul dintre halatele iubitului ei soț, Albert, un mulaj de ghips al mâinii acestuia, o șuviță din părul lui John Brown, o scrisoare și o fotografie a servitorului ei preferat și un buchețel de flori atent poziționat ca cele din urmă dintre obiecte să nu se vadă. De asemenea, printre bijuteriile plasate lângă suverana decedată s-a aflat verigheta mamei lui John Brown, pe care bărbatul i-o dăduse în 1883.
Slujba de înmormântare a avut loc sâmbătă, pe 2 februarie 1901, în Capela St George de la Castelul Windsor, iar după două zile sicriul ei a fost depus alături de cel al Prințul Albert, în Mausoleul Regal Frogmore, la Windsor Great Park.
Victoria a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra, pentru că, după decesul ei, numele a devenit Saxa-Coburg și Gotha, fiul cel mare, Eduard al VII-lea, preluând numele casei din care făcea parte tatăl său, Prințul Albert. În timpul Primului Război Mondial, sub presiunea opiniei publice, nepotul reginei Victoria, George al V-lea, a schimbat din nou numele casei regale, care era “prea nemțesc”, în Casa de Windsor.
Domnia strănepoatei Victoriei, regina Elisabeta a II-a, care a încetat din viață pe 8 septembrie 2022, a avut o durată de 70 de ani și 214 zile, ultima suverană devenind astfel cel mai longeviv monarh britanic, cel mai în vârstă și mai longeviv șef de stat în exercițiu și al doilea monarh suveran ca lungime a domniei din lume, după Ludovic al XIV-lea al Franței.
Madi / January 23, 2022
Sunt fascinata de istoria Angliei
/