Cimitirul Père Lachaise din Paris este unul dintre cele mai renumite și vizitate cimitire din lume, celebru pentru frumusețea sa arhitecturală, pentru istoria impresionantă și, mai ales, pentru personalitățile ilustre care și-au găsit odihna veșnică aici. Acest loc sacru a devenit un adevărat simbol al Parisului și este o destinație importantă pentru turiștii din întreaga lume.
Pentru a înțelege cum a devenit Cimitirul Père Lachaise ceea ce este astăzi, trebuie să ne întoarcem în timp, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În anul 1804, Napoleon Bonaparte, în calitate de Prim Consul al Franței, a emis un decret prin care dispunea ca toate cimitirele din Capitală să fie închise din motive de igienă și sănătate publică, iar această măsură a dus la căutarea unui loc potrivit pentru fondarea unui nou cimitir, care să le înlocuiască pe cele desființate.
Astfel, pentru a găzdui noul cimitir, a fost achiziționată o proprietate aflată în estul Parisului și, pentru că terenul îi aparținuse lui Père François de La Chaise, preotul confesor al lui Ludovic al XIV-lea, cimitirul a preluat numele acestuia, fiind deschis oficial chiar în 1804.
De-a lungul timpului, Cimitirul Père Lachaise a fost extins și dezvoltat pentru a face față cererii crescânde de înmormântări. Astăzi, se întinde pe o suprafață de aproximativ 44 de hectare și găzduiește peste 70.000 de morminte, fiind un adevărat muzeu în aer liber al istoriei și artei funerare.
Personalități înmormântate la Père Lachaise
Cimitirul Père Lachaise este cunoscut pentru că adăpostește mormintele unor personalități remarcabile din diverse domenii, precum artă, literatură, muzică, politică și știință.
Jim Morrison (1943-1971) – Legenda Rockului
Jim Morrison, legendarul solist al formației The Doors, a fost înmormântat la Cimitirul Père Lachaise în 1971. Moartea sa la doar 27 de ani a șocat lumea muzicală. Mormântul lui Morrison a devenit un loc de pelerinaj pentru fanii muzicii rock, de-a lungul timpului fiind depuse pe celebrul mormânt tributuri precum flori, poezii și chitări.
Oscar Wilde (1854-1900) – creatorul “Prințului fericit”
Oscar Wilde, faimosul autor și dramaturg irlandez, a fost înmormântat la Père Lachaise în 1900. Mormântul său, sculptat de Jacob Epstein, este decorat cu un înger înaripat.
Frédéric Chopin (1810-1849) – Geniul Muzicii
Frédéric Chopin, compozitorul și pianistul polonez, a fost înmormântat la Père Lachaise în 1849. Mormântul său este un loc de reculegere pentru iubitorii muzicii clasice. Statuia lui Chopin a fost adăugată ulterior în cimitir pentru a marca locul de odihnă veșnică.
Édith Piaf (1915-1963) – Pasărea cântătoare a Franței
Édith Piaf, celebra cântăreață franceză cunoscută sub numele de “Pasărea cântătoare a Franței”, a fost înmormântată la Père Lachaise în 1963.
Honoré de Balzac (1799-1850) – Maestrul Realismului Literar
Creatorul “Comediei Umană” a fost înmormântat la Père Lachaise în 1850. Mormântul lui este marcat de o sculptură impresionantă, care îl reprezintă pe Balzac în toată măreția sa.
Maria Callas (1923-1977) – Diva Operei
Maria Callas, una dintre cele mai mari cântărețe de operă din toate timpurile, a fost înmormântată la Père Lachaise în 1977. Moartea ei a fost o pierdere uriașă pentru lumea muzicii, iar mormântul este adesea vizitat de iubitorii operei din întreaga lume.
Marcel Proust (1871-1922)
Marcel Proust, autorul ciclului de romane “În Căutarea Timpului Pierdut,” a fost înmormântat la Père Lachaise în 1922. Opera sa literară a avut un impact profund asupra literaturii universale, iar mormântul din Père Lachaise este o destinație de referință pentru admiratorii scriitorului.
Capela Cimitirului Père Lachaise
Capela cimitirului este o construcție impresionantă de stil neogotic, care servește ca loc de ceremonii religioase și adăpostește numeroase relicve și obiecte de artă religioasă. Construită în secolul al XIX-lea, impresionează prin arhitectura sa cu vitralii și decorațiuni bogate.
Arhitectul care a conceput capela se numea Alexandre-Théodore Brongniart și este cunoscut pentru contribuțiile la arhitectura pariziană. Interiorul oferă un cadru solemn pentru serviciile religioase și comemorative care au loc aici în memoria celor decedați. De-a lungul anilor, capela a fost restaurată și renovată pentru a asigura conservarea patrimoniului cultural.
Crematoriul Cimitirului Père Lachaise
Crematoriul cimitirului a fost construit în 1886 și a fost unul dintre primele de acest tip din Franța.
Pentru a fi înmormântată la Père Lachaise din Paris, o personalitate trebuie să îndeplinească anumite criterii impuse de administrația cimitirului:
Rezidența sau legăturile cu Parisul: De obicei, pentru a fi înmormântată la Père Lachaise, persoana decedată trebuie să aibă rezidența în Paris sau să aibă legături semnificative cu orașul sau cu Franța.
Spațiu disponibil: Deoarece cimitirul are o capacitate limitată, există restricții privind numărul de înmormântări noi și se acordă prioritate celor care au familii cu morminte existente în cimitir. Există chiar și o listă de așteptare pentru a obține un loc de înmormântare aici, chiar dacă vorbim de personalități notabile.
Condiții legale: Cei care doresc să fie înmormântați la Père Lachaise trebuie să respecte toate cerințele legale și administrative în legătură cu înmormântarea și transportul rămășițelor. Acest lucru include obținerea unor autorizații și îndeplinirea tuturor formalităților necesare.
Respectarea regulilor cimitirului: Familia sau reprezentanții persoanei decedate trebuie să respecte regulile cimitirului referitoare la amplasarea mormântului și dimensiunile monumentelor funerare. Administratorii au impus reguli stricte privind aspectul și conservarea mormintelor, pentru a păstra caracterul său istoric și estetic.
Costurile asociate: Înmormântarea la Cimitirul Père Lachaise implică costuri mari, inclusiv pentru achiziționarea unui loc de înmormântare, construirea unui monument funerar și întreținerea acestuia. Familia sau reprezentanții persoanei decedate trebuie să își asume că vor suporta aceste cheltuieli.
De-a lungul anilor, Cimitirul Père Lachaise din Paris a fost transformat în décor autentic pentru numeroase filme artistice, datorită atmosferei sale pitorești și valorii istorice:
“The Living Dead Girl” (1982) – Regizat de Jean Rollin:
Filmul de groază explorează tema legată de revenirea la viață a unei femei și implică mai multe scene filmate la Père Lachaise. Atmosfera lugubră a cimitirului a contribuit la crearea atmosferei pentru această producție.
“Before Sunset” (2004) – Regizat de Richard Linklater:
“Before Sunset” face parte dintr-o trilogie regizată de Richard Linklater și prezintă o poveste romantică între doi foști colegi de liceu. O parte din producție a fost filmată la Père Lachaise, locul unde personajele principale se plimbă și discută în timpul unei vizite în capitala Franței.
“The Bucket List” (2007) – Regizat de Rob Reiner:
Pelicula urmărește povestea a doi bărbați în vârstă care au fost diagnosticați cu boli terminale și au decis să-și facă o “lista cu dorințe” înainte de a muri. O parte din acțiune se desfășoară la Cimitirul Père Lachaise.
“Midnight in Paris” (2011) – Regizat de Woody Allen:
“Midnight in Paris” este o comedie romantică regizată de Woody Allen, care explorează fascinația pentru Paris și trecutul său artistic. Într-o scenă memorabilă, personajul principal interpretat de Owen Wilson vizitează Père Lachaise și interacționează cu figurile celebre înmormântate aici.
De asemenea, celebrul cimitir a inspirat multe opere literare cunoscute, de la poezii și romane la eseuri și povestiri scurte, printre care putem remarca:
“Un amant al doamnei Hutchinson” (1949) de Romain Gary:
Volumul scriitorului francez de origine lituaniană include câteva scene care au loc la Cimitirul Père Lachaise. Este o poveste complexă despre un aviator francez și aventurile sale în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial.
“Hemingway’s Suitcase: The Cuban Dimension” (1992) de Gérard de Cortanze:
Cartea lui Gérard de Cortanze explorează legăturile dintre Ernest Hemingway și Cimitirul Père Lachaise. Hemingway a trăit o perioadă în Paris și a vizitat cimitirul, iar cartea dezvăluie influența pe care orașul a avut-o asupra operei scriitorului.
“Père-Lachaise” (2008) de Rémi Ochlik:
Volumul cuprinde o colecție de fotografii realizate de fotograful francez la Cimitirul Père Lachaise. Imaginile sunt însoțite de texte scurte, care reînvie atmosfera și istoria cimitirului.
“Necropolis: London and Its Dead” (2007) de Catharine Arnold:
Deși nu se referă exclusiv la Cimitirul Père Lachaise, cartea Catharinei Arnold înfățișează istoria cimitirelor din Londra și, într-un capitol, face referire la influența Cimitirului Père Lachaise asupra conceptelor de cimitire din Europa.
“Oscar Wilde” (1989) de Richard Ellmann:
Această biografie a lui Oscar Wilde menționează locul de înmormântare al scriitorului și dezvoltă relația sa cu Parisul, orașul în care și-a petrecut ultimii ani ai vieții.
În romanul “Ferragus” (parte din seria “Comedia Umană”, ce a fost publicată în 1833) al lui Honoré de Balzac există o descriere a Cimitirului Père Lachaise, care servește ca decor pentru câteva scene semnificative din carte, pentru că personajul principal, Ferragus, are o legătură misterioasă cu acest loc. Balzac descrie Père Lachaise ca pe un loc cu o atmosferă profund melancolică și tristă, cu monumente funerare impresionante.
În romanul “Educație sentimentală” al lui Gustave Flaubert, Père Lachaise este menționat în contextul unei scene în care personajul principal, Frédéric Moreau, vizitează cimitirul alături de prietenul său, Deslauriers. În descrierea lui Flaubert, Cimitirul Père Lachaise este prezentat ca un loc solemn, plin de istorie, monumentele funerare impresionante subliniind amprenta timpului, în contrast cu agitația vieții cotidiene din Paris.
În “Mizerabilii” al lui Victor Hugo, Jean Valjean este înmormântat la Cimitirul Père Lachaise, iar scena reprezintă un moment important în desfășurarea poveștii. La finalul romanului, după o viață plină de suferință și după ce a renunțat la dorința de răzbunare care i-a marcat destinul, Jean Valjean moare în brațele lui Marius și Cosette. Ultima sa dorință este să fie înmormântat într-un loc discret, fără ca numele să-i fie inscripționat pe piatra funerară. Marius îi îndeplinește această ultimă dorință și organizează o înmormântare anonimă pentru fostul său tutore, astfel că trupul lui Valjean este depus într-un colț retras, fără să existe numele său sau detalii de identificare pe mormânt.
Atmosfera misterioasă a cimitirului Père Lachaise a dat naștere unor legende și povești interesante de-a lungul anilor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute:
Mormântul lui Victor Noir: Unul dintre cele mai cunoscute mistere ale cimitirului este legat de Victor Noir, un jurnalist francez care a fost împușcat mortal în 1870, în timpul celei de-a doua Republici Franceze. Monumentul lui a devenit un loc de pelerinaj pentru femei, pentru că se spune că statuia ce este amplasată pe mormânt are puteri miraculoase în ceea ce privește fertilitatea
Locul de odihnă al lui Oscar Wilde: Mormântul al lui Oscar Wilde este cunoscut și pentru statuia uriașă a unui înger cu o aripă spartă. Se spune că buzele îngerului au fost sărutate de mulți vizitatori, ceea ce ar fi dus la decolorarea treptată a pietrei. Există și o legendă urbană care susține că, dacă săruți statuia lui Oscar Wilde și îți pui o dorință, acea dorință ți se va îndeplini.
Monumentul misterios al lui Amédéo Modigliani: Artistul italian Amédéo Modigliani a fost înmormântat la Cimitirul Père Lachaise, iar mormântul său este decorat cu o sculptură simplă, dar misterioasă, care reprezintă un cap de femeie. De-a lungul anilor, au apărut zvonuri despre energiile mistice sau blestemul asociat cu această sculptură.
Legenda Frédéric Chopin: Se spune că mormântul lui Frédéric Chopin este acoperit cu un strat de sticlă, pentru a-l proteja de profanatori. De asemenea, există o poveste despre faptul că inima lui Chopin a fost scoasă și păstrată într-un borcan cu coniac înainte de a fi transportată la Varșovia, unde a fost depusă la Biserica „Sfânta Cruce”.
O altă poveste misterioasă este cea a americancei Ruth Curtis care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, după moartea părinților ei, a luat decizia să se mute la Paris, unde și-a cumpărat un palat luxos. Reședința ei a devenit în acei ani punctul de întâlnire al celor mai interesanți oameni din Franța. Ruth era o femeie frumoasă, care avea o ciudată frică de a rămâne singură chiar și pentru un minut și, pentru a evita singurătatea, primea oaspeți zilnic.
Într-o zi, a cunoscut un tânăr student englez de care s-a îndrăgostit nebunește. Cei doi s-au logodit, tânărul a fost nevoit să plece în Anglia din motive de familie, dar i-a promis că se vor căsători după ce se va întoarce. Din păcate, el nu s-a mai întors niciodată, Ruth a trecut printr-un șoc devastator, iar medicii i-au recomandat să facă o călătorie în sudul Franței pentru a-și reveni.
La întoarcerea la Paris, Ruth era complet schimbată. Nu mai socializa cu nimeni, trăia izolată și, în curând, foștii prieteni au aflat cu surprindere că a murit. Avocatul ei a dezvăluit că Ruth a cerut, prin testament, să fie înmormântată la Cimitirul Père Lachaise. Mausoleul urma să fie amenajat exact ca budoarul ei, iar în mijlocul încăperii trebuia să fie amplasat sicriul de sticlă în care se afla corpul îmbălsămat, înveșmântat în cea mai frumoasă rochie de seară.
Partea cea mai ciudată a testamentului a fost aceea care preciza că Ruth a cerut să fie păzită timp de trei ani, zi și noapte, de către un tânăr, căruia îi instituia un onorariu de 25.000 de lire sterline. Paznicul sicriului nu avea voie să se îndepărteze de mausoleu decât pentru o oră dimineața și una seara. Mulți tineri au acceptat această ciudată slujbă, dar niciunul nu a putut sta lângă sicriu mai mult de o noapte. Unul dintre paznici a înnebunit după o noapte petrecută în cavou, susținând că defuncta s-a ridicat din sicriu și a vorbit cu el.
În cele din urmă, chiar prefectul de poliție a petrecut o noapte în budoarul funebru, dar a doua zi a ordonat închiderea mausoleului. Averea lui Ruth a fost folosită în scopuri filantropice, iar autoritățile au refuzat ulterior să ofere orice lămuriri cu privire la mormântul ei, care astăzi nu mai poate fi găsit. În 1936, cu ocazia lucrărilor de modernizare făcute la Pere Lachaise, povestea misterioasei Ruth a revenit în presa franceză.
Celebrul cimitir din Paris este deschis publicului pentru vizitare, iar accesul este gratuit, dar este posibil să se perceapă o taxă pentru servicii suplimentare, cum ar fi ghidajele turistice sau tururile organizate, care includ explicații istorice despre personalitățile înmormântate aici.
Père Lachaise este nu numai un spațiu de reflecție, dar și o mărturie a istoriei și artei, un punct de reper în peisajul cultural al Franței și al lumii. Cu toate că este un loc destinat memoriei celor trecuți în eternitate, cimitirul trăiește prin istoriile și legăturile sale cu personalitățile care au marcat profund diferite epoci ale istoriei universale.
