“Bucureştii, oraş sărac în edificii închinate artei, pe cât este de bogat în dancinguri ori „bodega”, are fericirea să posede de câtva timp un templu destinat culturii estetice. O familie de oameni bogați, dar bogaţi nu numai în materialitatea sunătoare, ci şi în raritatea bogăţiei sufleteşti, s-a gândit şi a hotărât a face numele neuitat prin o donaţie mare, printr-un gest care el însuşi arată aristocraţia morală a donatorilor.
Ca şi Hamangiu (juristul Constantin Hamangiu a donat Academiei Române suma de 5 milioane de lei), ca şi Elias (donatorul din banii căruia a fost construit Spitalul Elias), care vor rămâne în istoria culturii noastre drept pilda elocventă a dezinteresului personal şi a marelui interes pentru ajutorarea altora, familia Dalles a dăruit o enormă avere Academiei Române. Din această avere s-a înălţat clădirea impunătoare de pe Bulevardul I.C. Brătianu, care este o podoabă arhitectonică şi un adăpost al operelor estetice de viitor.
În palatul cultural Dalles vor ființa în permanenţă săli de expoziţie de pictură, săli de conferinţe şi, cu timpul, se va crea în jurul acestei fundaţiuni, cum s-a întâmplat cu Fundaţia Carol I, o mişcare culturală, un nucleu de viaţă nouă artistică.
Până acum, capitala țării n-a avut multe edificii închinate promovării artistice. Muzeul Simu, sălile de expoziţie de la Ateneul Român, câteva săli din nefericire necercetate ale Muzeului Aman, un muzeu militar iarăşi puţin uitat, în Dealul Filaretului, Muzeul Kalinderu, iată aproape tot ceea ce avem în materie de expoziţie permanentă artistică, de reculegere estetică, de elevaţiune sufletească.
O nouă clădire închinată frumuseţii este astfel un foarte nimerit omagiu adus puterilor de creaţie a neamului nostru şi un mijloc de promovare a tot ceea ce este mai vrednic de păstrat şi de intensificat în sufletul omenesc: puterea admiraţiei dezinteresate faţă de eterna frumuseţe.
Dar Fundaţia Dalles este şi un exemplu care va avea urmări. Într-o vreme când statul are atâtea greutăţi, dar când se găsesc încă, din fericire, atâţia oameni care au ştiut să agonisească averi mari personale, dania, după moarte, a unei părţi din averea lor pentru scopuri mari, culturale, nu ar face decât să continue o frumoasă tradiţie boierească şi să ajute puterile de viaţă superioară neamului nostru. Iar aceste danii particulare, care vor ajuta statul la impasul vremurilor, vor fi tot atâtea admirabile popasuri înregistrate pe clepsidra nemiloasă a timpului. E singurul lucru ce ar putea să facă numele nepierilor – dania mare pentru cultura românească”, scria ziarul Viitorul în 1932, cu prilejul inaugurării Fundaţiei Ioan I. Dalles.
Institută prin testament de către doamna Elena Dalles care, în amintirea fiului său, a ținut ca în mijlocul Capitalei să se clădească un aşezământ de cultură, Sala Dalles, cum a devenit ulterior cunoscută, trebuia să găzduiască, așa cum ne arată presa interbelică, “expoziţiuni de toate ramurile artistice, pentru exanene şi audiţiuni de muzică, în sfârşit un aşezământ care poate cuprinde la un loc toate ramurile activităţii manifestate în ultimul timp în domeniul artei şi literaturii naţionale”.
Clădirea din Bulevardul I. C. Brătianu, ridicată prin grija Academiei Române, legatara testamentară a doamnei Dalles, cuprindea un amfiteatru cu 480 locuri, cu o scenă spaţioasă dedicată conferinţelor Universităţilor populare din Bucureşti, audiţiilor muzicale şi artei dramatice, precum şi două mari săli pentru expoziţiile de arte plastice, ţesături şi cusături ale artei populare. Etajul era rezervat unei biblioteci publice dotată cu 90 de pupitre, pentru cercetătorii lucrărilor ştiinţifice şi cărţilor destinate cititorilor, iar aripile din dreapta şi stânga au fost rezervate birourilor şi personalul administrativ.
Familia loan Dalles deținuse moşii întinse în judeţul Dâmboviţa și era formată din oameni generoşi, cu dare de mână, buni gospodari, care au agonisit o mare avere ce nu a fost risipită, ci întrebuinţată în folosul binelui obştesc.
Dornici să-i sprijine pe cei în nevoie, în 1911, după moartea fetiţei lor, Mioara, Elena şi loan Dalles au ridicat în comuna Dărmăneşti din judeţul Dâmboviţa o şcoală şi o biserică în memoria şi pentru pomenirea copilei. Soților Dalles le rămăsese un singur fiu, loan, „cârjă a bătrânețelor”, după cum spuneau ei, care a făcut studii strălucite de istorie și și-a luat doctoratul la Paris. Reîntors în ţară, tânărul Dalles a fost ales în două rânduri deputat, fiind foarte respectat pentru onestitatea, munca şi lucrările sale ştiinţifice şi artistice, dar a murit la sfârșitul lui decembrie 1914, în plină tinereţe, la vârsta de 35 ani, după o grea suferință. Înainte de a închide ochii pentru totdeauna, i-a cerut mamei sale să doneze Academiei Române toată averea familiei, pentru ca înalta instituție să se ocupe de înființarea unui aşezământ pentru arta şi cultura românească.
Iată ce scria Elena, îndurerata mamă, în testamentul datat 16 mai 1918:
„Las şi leg Academiei Române, casele cu tot locul lor, adică imobilul din Bucureşti, str. I. C. Brătianu No. 12, precum şi casele cu tot locul lor, adică întregul imobil din Bucureşti, strada Eugen Stătescu (fostă Gloria) Nr. 4 cu următoarea destinaţiune:
Din tot ce se va prinde din veniturile lor până la efectuarea exproprierilor proiectate pentru lărgirea străzii I. C. Brătianu în bulevard şi pentru îndreptarea străzii Eugen Stătescu, şi tot ce se va prinde din exproprieri, ca valoare a terenurilor şi construcţiunilor ce se vor expropria, se va forma un capital din care cu o mică parte, cel mult 10%, se va forma un fond al cărui venit va fi destinat pentru întreţinere.
Cu restul capitalului, în termen de doi ani de la efectuarea exproprierilor, după ce se vor dărâma şi toate construcţiunile ce ar rămâne după exproprieri,
se va construi, în mijlocul terenului rămas, o clădire frumoasă şi încăpătoare, după planul ce va hotărî Academia, însă aşa fel ca să poată avea sălile necesare pentru expoziţiuni artistice de tot felul, de pictură, de sculptură, de arhitectură, de ţesături şi cusături naţionale etc.; apoi, pentru examene şi audiţiuni de muzică şi declamaţii şi, în fine, pentru cursurile sau conferinţele asociaţiunei Universităţii populare din Bucureşti, cum şi a altor instituţii ce s-ar înfiinţa cu menirea de a forma caracterele cetățenilor români prin cultivarea și educarea lor sufletească.
Locul imobilului din strada Eugen Stătescu, care este lipit pe o bună porţiune cu cel din strada I. C. Brătianu Nr. 12, se va curăţi de construcţiuni şi va rămâne teren liber şi va servi drept a doua ieşire spre str. Eugen Stătescu. Afară de ieşirea spre strada I. C. Brătianu, pe unde va fi intrarea şi ieşirea principală, jur împrejurul construcţiunii precum şi la locurile de intrare şi ieşire se va face şi întreţine grădină frumoasă, ca să fie podoabă pe toate părţile. Această fondaţiune artistică şi culturală va purta numele „Fundaţia Ioan I. Dalles”.
Academia Română i-a încredințat inginerului Emil Prager construcția clădirii ce a fost proiectată de arhitectul Horia Teodoru (1894 – 1976). În perioada interbelică, printre personalităţile care au ţinut conferinţe la Sala Dalles s-au aflat Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Bianu, Gheorghe Ţiţeica, Gala Galaction, Ion Simionescu, Virgil Madgearu, Tudor Arghezi, Gheorghe Petraşcu, George Oprescu, George Călinescu și Dimitrie Gusti.
În 1948, proprietățile Academiei Române au intrat în proprietatea statului, iar Sala „Dalles” a fost dată în folosința Ministerului Artelor și Informațiilor și, ulterior, în administrarea Muzeului de Artă al Republicii Populare Române.
La începutul anilor ’60, splendida grădină a Sălii Dalles a fost masacrată, iar spațiul proiectat de Horia Teodoru a fost încadrat de două blocuri de câte șapte etaje. Faţada principală a rămas în bulevard, iar vechea clădire „Dalles“, care cuprindea în total, în afara sălii de concerte, o suprafață de 450 de metri pătrați a rămas intactă, mărindu-și însă simțitor suprafața, noile săli de expoziții gândite de arhitectul Petre Svoboda de la Institutul Proiect-București, ajungând la o suprafață de 2.100 de metri pătrați.
În 1962, în complexul Dalles a luat ființă Universitatea Populară București care a avut, în anul inaugural, nu mai puțin de 15.000 de “studenți” la cursurile de limbi străine, de psihologie și pedagogie, de istorie a literaturii române şi universal sau de pregătire pentru admiterea în învăţământul superior. Instituția a funcționat în acei ani în subordinea Comitetul orăşenesc P.M.R. al Capitalei şi a fost organizată de Consiliul local al sindicatelor şi Comitetul de artă şi cultură al Capitalei, primul director fiind academicianul Tudor Vianu. Printre conferențiarii invitați permanent la Sala Dalles s-au aflat Zoe Dumitrescu Bușulenga și Ion Marin Sadoveanu.
“Închipuieşte-ţi, spunea Vianu într-un interviu acordat cu puțin timp înainte de a înceta în viață, că pe timpul viscolului, în sala de cursuri de la Dalles se adunaseră două sute de oameni. Eu am obiceiul să asist la unele cursuri ca simplu ascultător – în felul acesta putând să apreciez mai bine valoarea sau scăderile unui curs – şi am rămas uimit. Pe un asemenea timp, atâţia oameni! Desigur, fenomenul nu este unic în felul lui: afluenţa la casele de bilete ale teatrelor, epuizarea rapidă a cărţilor în librării şi alte asemenea fenomene sunt simptomele dorinţei oamenilor, nevoii ce-o resimt de a se pune la curent cu tot ceea ce au achiziţionat nou ştiinţele, artele, cultura contemporană, de a-şi forma o solidă cultură generală. După mine, cultura generală este mijlocul principal cu care se poate lupta împotriva rutinei, a închistării individului, a automulţumirii ce i-o dă omului bruma de cunoştinţe achiziţionate în şcoală şi pe care o consideră suficientă pentru viaţă”.
Centrul Metropolitan de Educatie și Cultură „Ioan I. Dalles”, aflat în subordinea Consiliului General al Municipiului București, funcționează în regim de închiriere în imobil, însă la începutul lunii septembrie, în baza unui raport al Direcției Cultură, Învățământ, Turism al PMB, s-a propus încetarea activității. Instituția nu a reușit, în anii în care a fost finanțată din bugetul local, să se ridice la un nivel academic, multe dintre evenimentele găzduite fiind mai degrabă din sfera pseudoștiinței, cu teme precum numerologia cabalistică, reprogramarea subconștientului sau vindecarea prin cuvânt.
În ianuarie 2023, Academia Română a inaugurat ciclul conferințelor cu public susținute la Fundația Dalles, printre invitații evenimentelor aflându-se Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu și Wilhelm Dancă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică. Pe 28 septembrie, invitatul special al Conferințelor Dalles va fi profesorul universitar Sorin Alexandrescu, membru de onoare al Academiei Române, care va susține expunerea “Brâncuși sau despre sublim”.
Pingback: Amintiri inedite despre Tudor Vianu - Dosare Secrete / December 27, 2023
/