John „Jack” Dawson s-a născut 18 februarie 1891 la Covington, Kentucky, și a fost fiul lui John Henry Dawn și al Marlei Shelton Dawn.
A muncit inițial la o fermă din regiunea natală, apoi a ajuns la Hollywood, unde și-a găsit de lucru ca figurant, pentru 3 dolari pe zi. Tânărul s-a înrolat ca voluntar în timpul Primului Război Mondial, apoi s-a întors în capitala filmului american pentru a lucra ca asistent de machiaj și actor cu jumătate de normă, la Universal Pictures.
Una dintre primele sale creații ca machior a fost o mască rigidă și incomodă pe care a purtat-o pe când trebuia să joace rolul unei maimuțe într-o peliculă din 1925.
Pentru a răspunde solicitărilor regizorilor de a realiza măști mai elastice și mai realiste, a început să experimenteze, folosind o serie de materiale precum ceara și gelatina. După nouă ani de cercetare, perioadă în care a lucrat la Departamentul de make-up de la Metro-Goldwyn-Mayer, Dawn a creat un plastic sintetic pe care l-a numit rășină de vinilit și pe care l-a brevetat.
Artistul a folosit pentru prima dată măștile pe care le-a creat din acest material pentru pelicula “The Good Earth” (“Ogorul”), realizată în 1937, care i-a avut în distribuție pe Paul Muni și Luise Rainer.
Doi ani mai târziu, lui Dawn i s-a atribuit sarcina de a da viață sperietoarei, omului de tinichea și leului din musical-ul “Vrăjitorul din Oz”, realizat de MGM, ce a avut-o pe minunata Judy Garland în rolul lui Dorothy. De asemenea, tot el a creat machiajul de culoare verde al actriței Margaret Hamilton (Domnișoara Almira Gulch/ Vrăjitoarea de la Apus), a creat multiplele look-uri ale lui Frank Morgan, care a interpretat cinci personaje diferite în film, respectiv profesorul Marvel, Portarul, Căruțașul, Paznicul și Vrăjitorul din Oz, dar și efectele de machiaj pentru Munchkins, piticii din Munchkinland.
Jack Dawn devenise o celebritate şi singurul om din Hollywood care câştiga 250 dolari pe oră fără să fie actor sau regizor celebru. Despre inventarea faimoasei măști nr. 6, compoziţia sa din ceară, gumă şi gelatină, a scris și presa de la București:
“O ușă care nu s-ar deosebi întru nimic de altele dacă n-ar purta o inscripție cu majuscule: „Intrarea oprită”. Cabinetul său se aseamănă unui atelier de mulaje a unui laborator misterios. Pretutindeni atârnă măști de artiști celebri, nasuri, urechi, bucăți de obraz și frânturi de guri, crâmpeie de frunți.
În acest sanctuar în care pătrunzi foarte anevoios, Jack Dawn se străduiește de mai bine de douăzeci și cinci de ani să înfrumusețeze din ce în ce pe frumoasele staruri și să creeze frumusețea celor mai puțin înzestrate de natură. Necunoscut publicului, Dawn este providența stelelor care-i datoresc minunata lor perfecțiune.
Toate femeile pot fi frumoase, afirmă Jack Dawn. Machiajul cinematografic e cu mult înaintat față de cel al teatrului. De altfel, aceasta e o necesitate, dat fiind faptul că ochiul aparatului de filmat e nemilos și subliniază cea mai mică imperfecțiune. Foarte puține frumuseți sunt în afara regulei.
Iată cum procedez când mi se aduce o vedetă nouă. Încep prin a lua o mască a chipului ei, pe care o mulez apoi în ghips. Prin acest mijloc și după fotografii mărite, lucrez înainte de a începe adevăratul machiaj. „Ochii sunt oglinda sufletului, gura exprimă personalitatea. Ea trebuie deci desenată cu grijă; de preferință se urcă puțin colțurile cu ajutorul unui ruj. Dacă ochii sunt deosebit de frumoși, buzele au să fie ascunse printr-un rouge slab. Fardul trebuie utilizat pe obraz cu moderație, iar de pudră nu trebua să se abuzeze. Ea trebuie să slujească mai cu seamă la umbrirea defectelor.
De pildă, pe o bărbie prea ascuțită se va întrebuința un ton închis. Pentru bărbați machiajul este inexistent, afară doar când e vorba de încarnarea unui personaj istoric”.
După îndelungate cercetări, Jack Dawn a dezlegat o problemă socotită înainte vreme de nerezolvată: a inventat o materie gelatinoasă și plastică, de culoare absolut asemănătoare pielii, materie ce o aplică pe obraz modelându-l astfel după placul său. Obține o asemănare perfectă, lăsând libertate desăvârșită mușchilor și, în consecință, expresiei. În plus, această substanță este poroasă, absoarbe transpirația și nu pricinuește nicio neplăcere celui ce-o poartă.
Masca aceasta a însemnat pentru Hollywood o adevărată binecuvântare. Înainte de inventarea ei, spre a da unui actor fizionomia lui George Washington de pildă, actorul era grimat cu cât mai multă atenţie. Astăzi, se face întâi masca lui Washington, după un tablou sau o statuie, şi se aplică apoi pe faţa artistului. Cum masca e foarte delicată şi flexibilă, ea va oglindi orice expresie a actorului. Prin aceeaşi mască, Jack Dawn a reuşit să schimbe complet un regiment de americani în tot atâția chinezi — necesari filmului „Ogorul”. Acest film a constituit, de altfel, marea încercare pentru masca lui Jack Dawn. De când se află la Hollywood, Dawn a făcut experiențe necontenite asupra fizionomiei si grimei actorilor.
Cu vechile metode, când făcea “capul” unui personaj celebru pe figura unui actor cinematografic, efectul era minunat până când artistul nu intra în acţiune; dar îndată ce începea să se mişte şi să-şi schimbe expresia, personajul istoric dispărea, lăsând locul actorului. Dawn a înţeles că trebuia să se găsească ceva mai bun. Opt ani, cu ajutorul mai multor chimişti, făcând necontenit experienţe, întrebuinţând diferite gume şi gelatine, în cele din urmă descoperi produsul nr. 6.
Nu era pentru întâia oară când se adopta o mască pentru machiajul artiştilor. Mulţi actori au mai folosit măşti pentru frunte sau pentru nas, dar aceste măşti erau rigide şi nu le permitea să încreţească fruntea. Masca nr. 6 le permite să clipească, să surâdă, să-şi sufle nasul; cu alte cuvinte, ea permite reproducerea la perfecţie a unui personagiu, fără a împiedica actorul în mişcările sale.
După cum am spus, cea dintâi experienţă cu masca nr. 6 a fost făcută în „Ogorul“. Mulţumită acestei măşti, producătorul filmului a economisit 150.000 dolari. Dacă n-ar fi fost nr. 6, ar fi trebuit să se radă ţeasta tuturor figuranţilor şi actorilor care jucau roluri de chinezi — şi orice cap ras la Hollywood înseamnă plata salariului până când părul a crescut la loc, aproximativ şase săptămâni!”
*** Ilustrațiunea Română, 1937
În 1943, Dawn s-a dus din proprie inițiativă la Spitalul Naval din San Diego, oferindu-se să ajute medicii care îngrijau soldații răniți în cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru militarii ale căror fețe și mâini fuseseră desfigurate în luptă, a reușit să creeze măști ca fețele lor să pară mai naturale decât reușeau doctorii după efectuarea multor intervenții dureroase de chirurgie plastică.
Dawn a lucrat cu mulți artiști legendari de la Hollywood, inclusiv cu Stan Laurel și Oliver Hardy, Greta Garbo, Mickey Rooney, Judy Garland, Bert Lahr, Ray Bolger, Jack Haley, Greer Garson, Clark Gable, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Lucille Ball, Ingrid Bergman, Elizabeth Taylor, Frank Sinatra, Gene Kelly, Ginger Rogers, Lana Turner, Fred Astaire și Betty Hutton.
Fiii lui, Robert Dawn și John Wesley „Wes” Dawn, i-au moștenit talentul și au devenit, de asemenea, make-up artiști, la fel ca și nepotul său, Jeff Dawn, care lucrează astăzi pentru Arnold Schwarzenegger.
Jack Dawn a încetat din viață pe 20 iune 1961 în Glendale, California, la cinci ani după ce se retrăsese din industria cinematografică, și a fost înmormântat într-un mormânt nemarcat din cimitirul Glendale’s Forest Lawn Memorial Park.
